Un profesionist al radioului ortodox. John Maddex – De ce Ortodoxia?

Născut într-o familie de baptişti practicanţi americani, John Maddex a lucrat mai bine de 34 de ani în reţeaua de radio a Institutului Biblic Moody, una dintre cele mai cunoscute şi respectate reţele de radio creştine din America. Când s-a retras, în 2007, era Directorul staţiilor de emisie, supraveghind cele 35 de staţii Moody din America. Convertit la Ortodoxie în 2000, John şi-a pus în valoare bogata experienţă înfiinţând postul de radio „Credinţa Primară” (Ancient Faith Radio), care a devenit cel mai popular radio ortodox de pe internet, cu peste 500.000 de ascultători în fiecare lună. L-am rugat să ne prezinte în câteva cuvinte drumul lui către Ortodoxie şi felul cum vede misiunea ortodoxă contemporană. 

De ce Ortodoxia? 
Nu am căutat Ortodoxia, dar am căutat ceva mai solid şi mai liturgic decât stilurile moderne de cult care ajunseseră să domine creştinismul în America. În acelaşi timp, fiica mea era studentă la Institutul Biblic Moody şi a cunoscut un student care auzise despre Biserica Ortodoxă la unul din cursurile sale. El s-a hotărât să viziteze o biserică ortodoxă şi s-a îndrăgostit de ea. 

După ce amândoi au absolvit, relaţia lor s-a dezvoltat şi la fel şi interesul lor comun pentru Ortodoxie. Ca părinte acest lucru mă îngrijora, mai ales că ne-au anunţat că vor să se căsătorească. Ignoranţa mea în ceea ce priveşte Ortodoxia m-a obligat să încep să cercetez pentru a avea argumente cu care să îi aduc înapoi în comunitatea protestantă Evanghelică. De-a lungul celor 3 ani de cercetare, între 1997 şi 2000, treptat, treptat atitudinea mea faţă de Ortodoxie, ca de altfel şi a soţiei mele, s-a schimbat. Pe scurt, am fost primiţi în Biserica Ortodoxă prin mirungere în iulie 2000. 

Ceea ce am descoperit a fost Biserica. Am fost surprins să aflu că mai exista cineva în afară de Romano Catolicism care pretindea acest titlu. Nu mă atrăgea să devin catolic din cauza unor chestiuni doctrinare importante, precum autoritatea şi infailibilitatea papală, indulgenţele, purgatoriul, şi altele. 

În Ortodoxie am găsit o credinţă creştină solidă, cu rădăcini adânci mergând până la Apostoli. De asemenea am descoperit o învăţătură coerentă, bazată pe Biblie, care, şi ea, mergea până la Apostoli. Nu apărea niciuna dintre inovaţiile din catolicism sau protestantism. Am descoperit că Biserica Primară era centrată pe Sfintele Taine şi vedea Euharistia ca pe adevăratul Trup şi Sânge al lui Hristos. A trebuit să mă întreb pe mine însumi de ce nu credeam asta. Cine în tradiţia de care aparţin a schimbat această credinţă universală? Şi cu ce drept? Treptat am început să-mi pun întrebări în legătură şi cu celelalte temeiuri ale credinţei mele şi una câte una ele au început să se dezintegreze în lumina Credinţei neîntrerupte transmise de-a lungul veacurilor. 

Schimbare 
Ortodoxia schimbă totul – percepţia despre lume, despre Dumnezeu, despre oameni. Când începi să îţi dai seama de consecinţele Întrupării, întregul univers capătă un alt înţeles. Dumnezeu S-a atins de noi prin aceea că a venit pe pământ, a trăit în trup, a murit cu trupul pe cruce, a simţit suferinţa, durerea, bucuria, mânia şi orice altă emoţie afară de păcat. El a biruit moartea şi a desfiinţat-o pentru totdeauna prin învierea Sa. 

Ortodoxia cere, de asemenea, iubire şi iertare pentru ca şi noi să fim iertaţi. Percepţia mea despre oameni nu mai poate fi bazată pe suspiciune, lăcomie şi egoism. Mi s-a poruncit să-i iubesc aşa cum Hristos mă iubeşte. Mi s-a poruncit să-i hrănesc, să am grijă de ei, să le dau din ce este al meu şi să gândesc despre ei numai de bine. Argumentul şi dezbaterea nu pot fi temelia apologeticii creştine. Temelia trebuie să fie iubirea şi mântuirea sufletelor, inclusiv al meu. 

Realism 
La Ortodoxie cel mai mult iubesc realismul ei firesc, nesofisticat. Ea recunoaşte că toţi suntem păcătoşi dar ne şi îndeamnă să ne ridicăm din nou atunci când cădem. Pentru mine, cea mai neaşteptată frumuseţe a Ortodoxiei a fost Taina Spovedaniei. Fără ea, creştinii nu au niciun ajutor în lupta cu propriile păcate. Hristos a dat Apostolilor Săi harul de a asculta şi de a dezlega păcatele. Apostolii l-au predat episcopilor, care, la rândul lor, i-au delegat pe preoţi să primească mărturisirea păcatelor noastre înaintea lui Hristos. Iubesc această taină plină de har şi nu ştiu cum aş putea trăi din nou ca şi creştin fără ea. 

Am învăţat că sunt destule păcate în viaţa mea de care să mă îngrijesc – atât de multe încât îmi rămâne prea puţin timp pentru a corecta greşelile celorlalţi. Am încercat, de asemenea, să gândesc ce-i mai bun despre intenţiile celeilalte persoane chiar dacă, poate, nu le înţeleg. 

Ancient Faith Radio 
Sămânţa din care a crescut acest post de radio a fost aruncată de un prieten, care era pastor protestant şi mai târziu a ajuns preot ortodox. El mi-a spus în urmă cu câţiva ani: „John, cu anii tăi de experienţă în radio, ar trebui să cauţi modalităţi de a folosi această experienţă pentru noua ta Biserică Ortodoxă”. 

Nu am putut dormi în noaptea aceea gândindu-mă la ce puteam face. Auzisem despre câteva grupuri care „emiteau” pe internet dar nu ştiam multe despre asta. Curând am aflat de un prieten, cu care nu mai ţinusem legătura demult, care înfiinţase propriul său post de radio pe internet şi am luat legătura cu el. El mi-a spus de ce fel de echipamente şi materiale am avea nevoie. După multă rugăciune şi sfătuire, soţia mea şi cu mine am decis să pornim la drum. Am ipotecat casa şi am investit banii în calculatoarele şi echipamentele necesare. Pe 27 noiembrie 2004 am luat câteva CD-uri donate de membrii parohiei noastre şi le-am încărcat pe calculator. Foarte curând transmiteam această muzică către oricine avea un calculator şi se conecta la adresa noastră de internet. 

Am început cu un post care transmitea în principal muzică liturgică, câteva citate din Sfinţii Părinţi şi câteva conferinţe pe care le-am împrumutat de la un centru de casete ortodox. Eram încă angajat la Moody, aşa că AFR trebuia să fie mai mult un hobby. Când am plecat de la Moody în 2007 am putut să-mi dedic tot timpul dezvoltării postului introducând emisiunile înregistrate. Am luat legătura cu preoţii pentru a ne lăsa să le folosim predicile şi apoi am lansat prima emisiune zilnică cu lecturi din Biblie şi comentarii ale Părinţilor Bisericii. 

În decursul anilor următori oferta noastră de emisiuni a crescut în mod semnificativ. Am ajuns la peste 80 de emisiuni care sunt ascultate în fiecare lună de 500.000 de oameni. 

În 2008 ni s-a cerut să ne unim cu casa de editură ortodoxă Conciliar Press şi am devenit parte a Conciliar Media Ministries. În prezent sunt preşedinte al Conciliar Media iar fiul meu, Bobby, este managerul postului de radio. 

Convertiri 
Adesea oamenii din ţările majoritar ortodoxe – cum este și România – pur şi simplu doresc ceva diferit pentru că ceea ce au le este prea familiar şi neinteresant. Dacă cineva trăieşte doar cele exterioare ale Ortodoxiei şi nu i-a explorat adâncimile poate fi atras de atmosfera mai relaxată din cadrul confesiunilor protestante contemporane și să treacă la secte cum sunt penticostalii. 

Dimpotrivă, în America, ceea ce mulţi protestanţi văd este superficialitatea cultului şi lipsa de rădăcini a acestor confesiuni. Când descoperă că istoria bisericii lor este de doar o sută şi ceva de ani încep să-şi pună întrebări despre multe din tezele lor. 

Mişcarea penticostală este o altă variaţie a creştinismului evanghelic, care pune accent pe lucrarea Duhului Sfânt. Vorbirea în limbi, minunile, a fi „străpuns de Duhul”, şi alte manifestări exterioare sunt tipice. Ea oferă, de asemenea, un tărâm propice pentru erezii precum mişcarea penticostală a Unimii care se opune învăţăturii despre Sfânta Treime. Nu toţi penticostalii sunt vinovaţi de asta. 

Totuşi, cea mai importantă caracteristică este rolul pe care îl are emoţia în trăirea penticostală. Muzica şi predicile sunt făcute aşa încât să „monteze” audienţa şi să o facă să se exprime, participanții întorcându-se, însă, la casele lor cu aceeaşi stare emoţională pe care o aveau înainte de a merge la adunare. E ca şi cum cineva bea o băutură energizantă doar pentru a claca 4 ore după aceea. 

Activismul civic 
Există o mare varietate de opinii în privința necesității implicării active în spațiul public pentru apărarea valorilor creștine. Unii ar spune că aceasta nu este treaba noastră. Alţii îi cheamă pe creştini să fie „sarea şi lumina” în comunităţile noastre prin a se împotrivi activ celor care încearcă să ne compromită valorile. Cred că fiecare dintre noi va trebui să decidă pentru sine care este calea potrivită de urmat. Ambele căi prezintă pericole. Dacă ne păstrăm deoparte în tăcere putem da impresia că nu suntem împotriva unor lucruri ca avortul, căsătoriile homosexuale sau pornografia. Pe de altă parte, dacă protestăm, dacă boicotăm sau ne luptăm putem pierde capacitatea noastră de a arăta iubirea lui Hristos în orice situaţie. Undeva la mijloc este un echilibru pe care trebuie să ne străduim să îl menţinem. 

Trebuie să fim recunoscuţi pentru iubirea noastră. Felul cum ne purtăm cu o persoană umană, fie că suntem sau nu de acord cu ea, ar trebui să fie marcat de iubirea noastră necondiţionată, aşa cum Hristos ne iubeşte pe noi. 

Pentru tinerii români 

Majoritatea dintre dumneavoastră aţi crescut probabil în Biserică şi, poate, uitaţi cât de norocoşi sunteţi pentru că o aveţi şi astfel cădeţi în rutină. Însă pierdeţi din bogăţia şi profunzimea propriei credinţe şi puteţi fi tentaţi de diverse forme noi de creştinism. Aceste noi expresii sunt importuri din America, care trec sub tăcere lipsa legăturii istorice cu Biserica pe care a întemeiat-o Hristos. Aceste importuri sunt adesea inovaţii bine-intenţionate izvorâte din Reforma protestantă, care a fost o reacţie occidentală la excesele Bisericii Catolice. Aceste mişcări au dus principiile Reformei la nişte exagerări pe care nici autorii Reformei nu le-ar recunoaşte. Între timp, Biserica Ortodoxă a ţinut drumul drept şi a păstrat intactă credinţa Apostolilor, fără schimbare sau alterare. 

Cei care caută să vă îndepărteze de Biserica Ortodoxă fac nişte presupuneri despre Ortodoxie care pur şi simplu nu sunt adevărate. Puteţi să-i ajutaţi să înţeleagă credinţa dumneavoastră cunoscându-le argumentele şi oferindu-le cu dragoste un răspuns documentat. Ţineţi cont că şi ei Îl iubesc pe Hristos şi că motivaţia lor, deşi greşit orientată, este mântuirea dumneavoastră. Ar trebui să aveţi aceeaşi dragoste şi preocupare pentru mântuirea lor prin a le arăta cu răbdare bogăţiile propriei Credinţe.

Material publicat în revista „Cuvinte către tineri”, anul 2013, editată de Mănăstirea Putna