„Unirea aceasta panglico-foră ar trebui să apună. Veniți în Basarabia, dragi frați români, veniți mai des!”

După mai bine de 25 de ani de independență, statul Republica Moldova cu cetățenii săi rămîne să fie cenușăreasa Europei. Referirile la Moldova sînt simple indulgențe și pogorăminte verbale, fie că sînt făcute de oficiali europeni sau oameni de stat ai României (din ce în ce mai europeni), fie că reprezintă felicitări patetice din partea fraților de peste Prut, gen Fuego sau cîte un primar al vreunei comune din Ardeal, înfășurat în tricolor și care speră în Unire salutînd sincer de pe paginile unei reviste tipărite la printer și paginate în Word.

Faptul că tinerii din Chișinău au fost admiși la concursurile televizate cu mare mediatizare în România este un lucru bun – tot mai des basarabenii devin cei mai buni în astfel de concursuri. Muzica lor pare să fie pe placul caselor de discuri din România, vînzările și zecile de milioane de vizionări pe youtube bat ratingul vedetelor autohtone crescute la București. Datorită acestor show-uri televizate toată România știe cel puțin un lucru: basarabenii știu să cînte, sînt frumoși, atît fetele cît și băieții, puțin rușinoși din cauza accentului, dar, tocmai pentru asta fermecători. Dansează bine, fac demonstrații de forță și acrobație, pentru că reprezintă cea mai bună școală de circ din lume, circul rusesc. Talentele muzicale nu sînt nici ele crescute pe marginea drumului, pentru că toți cîștigătorii moldoveni ajunși cunoscuți în România au făcut școală de muzică sau vin din familii de muzicieni, deci avem tineri culți care reprezintă o tradiție a școlii din Chișinău.

Probabil aveți și dumneavoastră pe cineva în neam sau o cunoștință care s-a operat la un chirurg basarabean stabilit în București sau Cluj. Despre felul omenos de a fi al acestor chirurgi extraordinari circulă bancuri – îți vine să te operezi la ei chiar dacă nu ai nimic.

La sfîrșitul anilor ’90 criticul literar, profesorul Alexandru Mușina din Brașov, lansa ipoteza că viitorul literaturii române va veni din Basarabia, deoarece scriitorii de acolo vin cu un univers halucinant al unui mare imperiu, URSS, ceea ce nu au scriitorii români, născuți într-o țară mică și fără aspirații universaliste. Această teorie a sa se baza și pe aspectul tehnic, acela al limbii: Mușina credea că timiditatea scriitorului basarabean în fața limbii române îl face să o descopere într-un fel tainic, iar topica rusească pe care o are vrînd nevrînd, poate naște o abordare stilistică neobișnuită, nouă, proaspătă și originală. De fapt, teoria aceasta nu este nouă, doar că se referea la scriitorii străini emigrați în Franța – Cioran însuși spunea că trecerea la scrierea în limba franceză a dat scriiturii lui un stil special, care reieșea tocmai din comlexul că scrie într-o limbă pe care nu o cunoaște perfect. Astăzi, după 30 de ani de asimilarea culturală, basarabenii nu mai au timiditatea în fața limbii române pe care o aveau în anii ’90, dar teoria lui Mușina rămîne să se verifice în timp.

Am învățat în România chiar din anul 1991, la fel ca zecile de mii de basarabeni care au fost convinși că România este țara lor. Acum sînt sute de mii de basarabeni școliți în România, zeci de mii de experți în diferite domenii. Mulți dintre ei ocupă funcții importante în statul Republica Moldova. Dar și mai mulți au plecat din țară și sînt angajați în companii străine. Însă asta nu îi face mai puțin basarabeni.

Din această perspectivă, mesajele lacrimogene și din cer pogorîtoare a cîte unei tanti sau profesoraș român făcute în limba de lemn a felicitărilor uteciste către frații mai mici de peste Prut au devenit obositoare. Unirea aceasta panglico-foră și veșnica uimire în fața faptului că basarabenii știu să vorbeacă românește ar trebui să apună. Știm nu doar să vorbim, dar știm să și cîntăm. Avem și curent electric, și frigider, și televizor color. Vă invit să vedeți. Veniți în Basarabia, dragi frați români. Veniți mai des. O să vă placă. Vă iubim.

Părintele Savatie Baștovoi, www.antiparenting.ro