Valorificarea necazului sau ascultă ce-ți șoptește Dumnezeu

Majoritatea oamenilor tind spre o viață asigurată, împlinită, în deplină sănătate și voie bună. Cam pentru aceasta se rostesc rugăciuni, se împlinesc cele poruncite, ca să ne ferim de necazuri. Și, adeseori, în perioadele prospere, calme nu mai există o comunicare adevărată cu Dumnezeu, nu-L mai auzim.

Cu toate că vrem să evităm încercările, înțelepciunea divină rânduiește lucrurile în așa fel încât nevoile să mai pășească pragul caselor, al famiilor noastre. Și poate că necazul, boala, încercarea sunt o modalitate de a comunica, de a ne înștiința de Sus, trebuie doar să învățăm a înțelege ceea ce ni se șoptește.

Recent am ajuns în vizită la Institutul Oncologic. Discuțiile care se poartă acolo au tonalități diferite, de la exasperare la încredere totală în sprijinul Atotputernicului. Totuși, la schimbarea unghiului de vedere, oamenii pot descoperi lucruri nebănuite. Am rămas uluită auzind judecata unei paciente :

,,Am primit această suferință, dar mi-a fost salvată familia. Această perioadă complicată a schimbat foarte mult relația dintre noi, atitudinea unul față de altul. Înainte ajungeam să ne certăm de la lucruri neînsemnate, de la o haină aruncată sau o întârziere banală, acum ne concentrăm pe esențe. Ne-am dat seama cât de mult avem nevoie unul de altul. Cu adevărat, încercarea a adus și partea bună, pentru că au existat momente când îmi părea că familia noastră eșuează, dar sprijinul reciproc în situația-limită ne-a adunat iar la un loc.’’

Orice om are de înfruntat în calea sa anumite dificultăți. Poate că nu ar trebui să ne plângem atât de des, ci să observăm cele două fațete ale unui necaz : partea grea, dar și partea ce pretinde a fi o lecție. Să ascultăm atent ce ne zice Domnul, prin tot ce se întâmplă cu noi.

Cebanu Ecaterina