Veșmintele Sf. Ierarh Gavriil (Bănulescu-Bodoni) salvate prin conservare-restaurare. Mărturii din timpul restaurării

Veșmintele primului sfânt canonizat de Biserica Ortodoxa din Moldova (Republica Moldova), sunt conservate-restaurate la Iași, de către experții-restauratori din cadrul Complexului Muzeal Național „Moldova”, cu binecuvântarea ÎPS VLADIMIR, mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove și  cu străduința Arhimadritului FILARET Cuzmin, Starețul Sfintei Mănăstiri Căpriana. La data de 25 august 2016 a avut loc, în contextul canonizării, procesiunea de deshumare a osemintelor mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, aflate în cripta Bisericii voievodale “Adormirea Maicii Domnului” din incinta Mănăstirii Căpriana.

La acest eveniment a participat un sobor de arhierei, preoți și diaconi din Republica Moldova și Ucraina, în frunte cu mitropolitul Chișinăului și al Întregii Moldove, ÎPS Vladimir. Cu această ocazie, au fost prezenți și specialiști în arheologie, antropologie, conservarea și restaurarea patrimoniului cultural din România și Republica Moldova.

Inventarul arheologic al criptei a fost bogat, cuprinzând o tipologie diversă de artefacte: veșminte clericale (Stihar, fragmente Mânecuțe, Brâu, Epitrahil, Omofor Mare, Sacos, Bederniță, Mitră, Învelitoare de cap), galoane textile provenite de la sicriu, fragmente din piele de la încălțăminte, fragmente arheologice din metal (elemente ornamentale și funcționale, cum ar fi  cuie şi piuneze provenite de la sicriu), obiecte de cult (cruce de mână), cruce cu panglică, accesorii vestimentare (nasturi), fragmente de lemn de la sicriu. Artefactele textile descoperite în cripta mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni se aflau într-o stare de conservare precară.

Conservarea-restaurarea textilelor provenite din săpături arheologice ridică întotdeauna probleme dificil de rezolvat deoarece, date fiind condiţiile în care au stat în pământ, ţesăturile suferă modificări structurale importante. Experiența în conservarea-restaurarea textilelor arheologice ne îndreptățește să afirmăm că acestea au trei etape importante și anume:

Prima etapă, cea dinainte de îngropare, când obiectele au fost folosite pentru o anumită perioadă de timp. În această etapă au avut rol funcțional și, prin urmare, au fost supuse anumitor forme de degradare.

A doua etapă, cea a mediului arheologic când, odată ajunse aici, piesele sunt supuse la alte tipuri de degradare. Unele dintre aceste tipuri de degradare sunt mai accelerate, altele mai lente până ce obiectul ajunge, în noul mediu, la o stare de echilibru.

A treia etapă, de readucere la suprafață, este și cea mai grea pentru obiectul arheologic. De această dată, șocul produs obiectului este mult mai mare decât în etapele menţionate anterior, iar dacă nu sunt luate măsuri de conservare în momentul extragerii/excavării, acestea se pot degrada şi mai tare sau chiar distruge în totalitate. Etapa readucerii la suprafață reprezintă o provocare pentru specialistul de muzeu fie el arheolog, conservator și restaurator. Cunoașterea măsurilor de intervenție şi manipulare, cât și a tratamentelor de conservare in situ și post situ este esențială în noua viață – cea de exponat muzeal – a obiectului arheologic. Cunoașterea tuturor riscurilor ce pot apărea în această etapă îl determină  pe restaurator să ia cele mai bune și necesare decizii de salvare a artefactelor arheologice.

Conservarea-restaurarea acestor artefacte provenite din cripta mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni au un grad maxim de dificultate. Fiecare obiect textil a fost supus investigațiilor și cercetării sub toate aspectele, plecând de la istoria și rolul lor ca parte a costumului ecleziastic, a materialelor din care sunt realizate, precum și a tehnicilor de realizare (țesere, brodare, împletire a șnururilor).

Fiecare etapă de lucru este foarte importantă, astfel că realizarea unei documentații foto – video este esenţială. Fiecare imagine, de ansamblu sau de detaliu, constituie un martor al stării de conservare inițiale și al etapelor parcurse în cadrul procesului de conservare-restaurare, până la finalizarea acestuia, făcând parte din arhiva de date științifice proprii fiecărei piese textile. Restauratorul are marele privilegiu de a cunoaște, în cel mai mic detaliu, obiectul intrat în laborator, creându-se între el și obiect o relație specială. Cu atât mai mult cu cât, în acest caz, este vorba despre veşminte care au aparţinut unui mitropolit ridicat la rang de sfânt. Încă de la momentul descoperirii, aceste veșminte ne-au semnalat că sunt speciale. Imediat după scoaterea din criptă, după transferarea întregului conținut deshumat în interiorul Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, în criptă s-a simțit miros de Mir. Martori ai acestui semn divin au fost specialiștii veniți din România, rămăși la criptă pentru a cerceta și aplica primele măsuri de conservare a obiectelor arheologice scoase din mediul de înhumare. Continuând seria mărturiilor, merită a face cunoscut și faptul că, atât din literatura de specialitate, cât și din experiența de aproape 25 ani în restaurarea artefactelor textile, nu am avut ocazia să întâlnim obiecte textile provenite din mediu arheologic care prezentau, în anumite zone, diverse nuanțe de culori ale materialului textil. De regulă, în urma zacerii timp de sute de ani în pământ, indiferent de culoarea avută inițial, după scoaterea din pământ/criptă, piesele textile au culoarea ocru-maronie. În cazul unora dintre piese, dar mai vizibil la Sacosul ce provine din cripta mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, în contextura pieselor se observă nuanțe de grena, verde, maro, bej (foto 1).

Supunem atenției dumneavoastră alte câteva mărturii descoperite de către restauratori în cadrul procesului de conservare-restaurare a pieselor textile, pentru a-l cunoaște mai bine pe mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, care a fost ridicat la rang de sfânt, de către Biserica Ortodoxă din Moldova, la data de 3 septembrie 2016. Dorim să facem cunoscut faptul că mitropolitul Bănulescu-Bodoni a fost modest în ceea ce privește veșmintele purtate, iar toate intervențiile anterioare, cât şi uzura funcțională descoperită în timpul tratamentelor de conservare-restaurare a acestor piese conduc spre ipoteza că ele au fost intens folosite, pe durata exercitării funcției ecleziastice. Urmare a tratamentelor efectuate, prima piesă care a dezvăluit acest lucru a fost Stiharul. Astfel, la mâneca dreaptă am găsit urme ale unei intervenții dinainte de introducerea în criptă, și anume existența unui petec dintr-o altă țesătură (foto 2). Următoarea piesă a fost Mânecuța stângă unde, din nou, am găsit urme de purtare și modificare a acestei piese, comparativ cu Mânecuța dreapta. Despre Mânecuța stângă afirmăm că restaurarea a însemnat o imensă bucurie, dar și o surpriză plăcută pentru restaurator. Și asta pentru că, la evaluarea stării de conservare de către comisia alcătuită din diverși specialiști, se știa foarte clar că, din cauza degradărilor prezente, aceste piese nu mai pot fi recuperate, ele urmând a fi supuse doar procesului de conservare.  Dar nu a fost să fie așa. Forța divină – îndrăznim să afirmăm – a făcut ca piesa să provoace restauratorul, iar rezultatul a fost unul spectaculos. De altfel, aceasta a fost prima piesă restaurată din tot inventarul criptei și a făcut parte din expoziția “Prezervarea obiectelor de muzeu și istoria lor”, organizată de către Centrul de Cercetare și Conservare – Restaurare a Patrimoniului Cultural, Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, expoziție vernisată pe 16 niembrie 2017 (foto 3). Menționăm faptul că, în cadrul aceleiași expoziții, au fost prezentate atât piesele restaurate Bedernița, Crucea medalie, Paramanul, fragmentele de piele de la încălțăminte, cât și Mânecuța dreaptă, medalioanele pictate, componente ale piesei textile Mitră, aflate în etape intermediare ale procesului de conservare – restaurare.

Continuând tratamentele de conservare-restaurare, am ajuns la Sacos, piesă de o frumusețe aparte. Și aici, încă din timpul primelor tratamente de curățire umedă, am avut parte de surprize. După o imersie de 24 ore într-o baie de curățire rece, aveam să constatăm, în timpul clătirii, că piesa degaja căldură, indiferent de zona unde restauratorul direcționa jetul de apă rece. Nu pot fi descrise în cuvinte emoțiile trăite de noi în acel moment. Și asta nu era tot ce aveam să aflăm despre Sacos. După uscarea lui, am constatat gradul de uzură funcțională prezent înainte de a ajunge în criptă. O piesă atât de importantă, realizată dintr-o țesătură valoroasă din brocard, prezenta, la căptușeala mânecii drepte, 3 bucăți de țesătură suprapuse una peste celălaltă (3 petece), precum și uzură funcțională accentuată, vizibilă pe suprafețe mari în partea din față, spre lateral. În cazul acestor artefacte, putem spune că unele au fost intens folosite de către mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, pe durata exercitării funcției ecleziastice. Urme de purtare s-au mai găsit, așa cum am mai precizat, la Stihar (la mâneca dreaptă), dar și la piesa Mânecuța stângă. Constatările efectuate pe parcursul desfășurării procesului de conservare-restaurare ne îndreptățesc să presupunem faptul că, că mitropolitul Gavriil Bănulecu-Bodoni a fost modest, cumpătat, care nu a cheltuit banii pe veșminte. În acest sens, în cadrul documentării efectuate, referitoare la veșmintele liturgice, am găsit în lucrarea preotului prof. E. Braniște, Liturgica specială, că „vechile Pravile obligau pe orice preot să aibă un rând de veșminte pentru îngropare, osebit de ale bisericii”. Aceleași recomandări sunt și în scrierile Sf. Simeon al Tesalonicului „…îl îmbracă cu odăjdiile cele arhierești sau cele preoțești și-l încalță cu încălțăminte nouă…”. In cazul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni, observăm că veșmintele acestuia nu au fost noi, ci dimpotrivă, prezintă urme importante ale uzurii funcționale, care a fost dobândită prin purtare.

Din documentarea realizată până la această etapă am aflat că Gavriil Bănulescu-Bodoni nu a fost un mitropolit cu o situație materială precară. Avea 4 distincții/medalii care îi aduceau o anumită sumă de bani. În plus, primea și pensia ca fost mitropolit al Kievului. Cu toate acestea, a preferat să folosească veșminte recondiționate și să folosească banii pentru ridicarea de biserici, dotarea lor cu cele necesare etc., conform surselor bibliografice (C. N. Tomescu, 2010, Șt. Ciobanu, 1923).

Prin conservarea-restaurarea acestor veșminte liturgice, patrimoniul cultural și ecleziastic (nu doar al Republicii Moldova) devine unul foarte bogat. Este o raritate să găsești un inventar atât de bogat într-o criptă. Conservarea-restaurarea acestor veșminte ne oferă o imagine valoroasă asupra materialelor și tehnicilor de realizare a veșmântului ecleziastic, la început de secol XIX.

La finalizarea conservării-restaurării tuturor vestigiilor provenite din cripta Sf. Ierarh Gavriil (Bănulescu-Bodoni), acest valoros tezaur se va întoarce la Mănăstirea Căpriana, acolo unde se află și racla cu Sf. Moaște. Iată de ce ar fi de dorit ca toate instituțiile implicate în păstrarea și valorificarea patrimoniului cultural să colaboreze pentru a pune bazele unui muzeu, la Mănăstirea Căpriana.

Acest tezaur de o valoare inestimabilă, primit de noi și pus în valoare prin conservare-restaurare, ne obligă pe toți cei responsabili de a-l păstra în cele mai bune condiții și de a-l transmite generațiilor ce vin după noi, ca parte integrantă a istoriei, culturii și religiei din care facem parte.

Mariana Gugeanu, expert restaurator textile

Complexul Muzeal Național „Moldova” Iași, România

Bibliografie

Constantin N. Tomescu, Biserica din Principatele Române la 1808 – 1812. Mărturii și documente, Ed. Partener, Galați, 2010

Ene Braniște, Liturgica specială,  Ed. Basilica, București, 2016

Sfântul Simeon Arhiepiscopul Tesalonicului, Tratat asupra tuturor dogmelor credinței noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos și urmașii Săi, vol.II, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, 2003

Ștefan Ciobanu, Cultura în Basarabia sub stăpânirea rusă, Chișinău, 1923, Ed. Asociației Uniunea Culturală Bisericească din Chișinău

Foto 1. Sacos în timpul tratamentelor de conservare-restaurare. Detaliu

Foto 2. Stihar – intervenție anterioară. Detaliu, fața piesei

Foto 3. Mânecuța stângă.

Documentația ce a însoțit piesa la expoziția din Noiembrie 2017, Palatul Culturii, Iași