Viața Sfântului Ierarh Vucol, Episcopul Smirnei

Plăcutul lui Dumnezeu Vucol s-a deprins din copilăria sa la nerăutate şi la întreaga înţelepciune, apoi s-a făcut vas al Sfîntului Duh. Iar prealăudatul şi iubitul lui Hristos ucenic, Sfîntul Ioan, Cuvîntătorul de Dumnezeu, aflîndu-l iscusit şi vrednic, l-a hirotonisit episcop şi păstor prea folositor smirnenilor.

Apoi, fiind luminat de Sfîntul Duh şi ca o făclie punîndu-se în sfeşnic, pe cei ce şedeau în întunericul rătăcirii şi al înşelăciunii idoleşti cu lumina cerească i-a luminat. După aceea, prin Sfîntul Botez, i-a făcut fii ai luminii şi i-a izbăvit de fiarele cele nevăzute şi sălbatice, care căutau pe oricine să înghită.

Deci acesta, mai înainte de moartea sa încredinţînd fericitului Policarp oile sale cele cuvîntătoare, a trecut din viaţa vremelnică la cea veşnică. Trupul lui cel sfînt, fiind îngropat, Dumnezeu a poruncit să crească pe mormîntul lui un răsad care dădea tămăduire bolnavilor.

Acesta s-a născut în părțile Smirnei. Din copilărie s-a deprins a trăi în deplină curăție trupească și sufletească. Trăind pe vremea când Sfinții Apostoli propovăduiau în toată lumea credința cea nouă în Iisus Hristos, Sfântul Vucol a primit dreapta credință și s-a făcut el însuși vrednic vestitor al învățăturii creștinești. Și, făcându-se vas iscusit al Duhului Sfânt, l-a aflat pe el Sfântul Evanghelist Ioan, Apostolul cel iubit al lui Hristos, care, hirotonindu-l pe el episcop, l-a așezat în marea cetate a Smirnei. Și aici a păstorit cu cinste, cu înțelepciune și cu dragoste turma credincioșilor, vreme îndelungată, aducând pe mulți la cunoașterea adevărului și botezându-i în Hristos.

Deci, mai înainte de moartea sa, a lăsat urmaș în locul său și păstor al oilor sale și dascăl, pe fericitul Policarp. Și așa s-a mutat la Domnul, din viața aceasta pământească, în ziua de 6 februarie.