Vinul în viaţa creştinului

Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău,

pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale.

(Eclesiasticul 9, 7)

Vinul este pomenit atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament în repetate rânduri, unii cercetători mai meticuloşi numărând 521 de citate ale viţei de vie şi vinului, utilizate de tradiţia iudeo – creştină, şi nu numai de ea, ca simboluri ale monoteismului. Uneori aceste citate nu sunt decât aluzii, însă mai des cititorul se găseşte în faţa unor analize ataşate teologiei. Textul mai atinge subiecte, precum conducerea viţei de vie, degustarea vinului, economia rurală, sociologia şi chiar igiena alimentară şi practica medicală.

Pentru prima oară despre vie şi vin se vorbeşte în cartea Facerii (9, 20), în istoria lui Noe. Mai apoi urmează relatarea despre Melchisedec, regele Salemului, care a scos vinul şi pâinea în întâmpinarea lui Avraam (Facere 14, 18); despre Lot şi fiicele sale (Facere 19, 32); despre bătrânul Isaac, căruia fiii săi, Iacov şi Isav, i-au propus pentru hrană pâine, vânat şi vin (Facere 27, 25); proorocirile lui Iacob, care i-a adunat pe fiii săi (Facere 49, 12).

De altfel, unii cercetători ai credinţei creştine pledează pentru o menţionare şi mai timpurie a viţei de vie. Ei susţin, că pretinsul fruct al cunoaşterii binelui şi răului, din care s-au înfruptat în grădina Raiului Adam şi Eva ar fi fost  strugure, şi nu măr, ori, în opinia lor, doar sucul fermentat de struguri, adică vinul deşteaptă mintea.

Din Vechiul Testament aflăm, cum era preparat vinul din struguri, cum oamenii îi zdrobeau cu picioarele, cântând şi veselindu-se şi storcând mustul (Ieremia, 25, 30; 48, 32-33), cum se păstra vinul în burdufuri, care uneori crăpau din cauza fermentaţiei puternice (Ieremia 49, 12); cum acţiona vinul asupra oamenilor şi care erau semnele consumării de vin – ochi strălucitori, limbă neînfrânată (Pilde 21,1), judecare (Pilde 31, 1), exaltare (Pilde, 31, 6), pierderea minţii (Osia, 4, 2), boli (Osia, 7,5).

În Noul Testament Iisus Hristos face minune la nuntă din Cana Galileii, unde preface apă în vin (Ioan 2, 1-11).

Altă dată Mântuitorul se compară pe Sine Însuşi cu mlădiţa de viţă de vie: „Eu sunt viţa cea adevărată, iar Tatăl Meu este lucrătorul” (Ioan 11, 1-6).

Tot vorbind despre lucrarea Sa vindecătoare, ca răspuns la acuzaţii fariseilor, Mântuitorul afirmă că: „a venit Ioan Botezătorul, nemâncând pâine şi negustând vin, şi ziceţi: Are demon! A venit şi Fiul Omului, mâncând şi bând, şi ziceţi: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!” (Luca 7, 33-34).

În Pilda Samariteanului Milostiv (Luca 10, 25-37) se vorbeşte despre turnarea uleiului împreunat cu vin peste rana celui căzut în mâinile tâlharilor (Luca 10, 34). De aici amintim şi de tradiţia Bisericii Ortodoxe Ruse legate de săvârşirea Tainei Sfântului Maslu, care practica amestecarea vinului cu untdelemn la ungerea celor bolnavi.

Iar la Cina ce de Taină Mântuitorul Hristos a consacrat vinul ca materie de jertfă, şi stabileşte Taina Răscumpărării – Taina Sfintei Euharistii sau Împărtăşaniei, conform căruia credinciosul devine părtaş al Trupului şi Sângelui lui Hristos, folosind două materii importante: pâinea şi vinul (Matei 26, 26-29; Marcu 14, 22-25).  „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul meu, care pentru voi se frânge întru iertarea păcatelor… Beţi dintru acestea toţi, acesta este Sângele meu, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor… Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Îţi aducem de toate şi pentru toate…” Acesta este unul din cele mai importante momente ale Sfintei Liturghii – Anamneza.

În timpul proscomidiei sunt pregătite pâinea şi vinul, care în contextul Anaforei, devin Trupul şi Sângele Mântuitorului. Împărtăşindu-se cu ele, creştinii se unesc, formează o comuniune cu Iisus Hristos, fac din nou legământ de a-I urma învăţămintele.

Termenul „proscomidia” este utilizat în ritualul bizantin, în alte ritualuri liturgice sunt folosite alte denumiri, care într-un fel sau altul au sensul de „dar”. Proscomidia păstrează multe elemente ale practicii arhaice de pregătire către Liturghie, care în primele secole ale creştinismului întruneau creştinii la agape. Fiecare aducea cu el ceva de mâncare, cei mai săraci, neavând nimic, aduceau pâine. Cele mai bune vinuri şi pâini erau puse deoparte pentru euharistie, iar celelalte erau folosite la masa comună după Liturghie.

Astfel elementele principale ale Tainei împărtăşaniei sunt vinul de struguri şi pâinea de grâu, deşi deseori aceste ritualurile se deosebesc de la o Biserica la alta, de la o regiune geografică la alta. Astfel, în Biserica Occidentală se foloseşte pita – pâinea nedospită, pe când în cea Răsăriteană, cu excepţia Armeniei, – cea dospită.  Şi dacă la început acestei deosebiri nu i se acorda prea mare atenţie, către sfârşitul mileniului I ea devine un prilej de disensiune doctrinală  între Est şi Vest.

Din cele mai vechi timpuri pentru Euharistie este folosit vinul dizolvat cu apă. Tradiţia se bazează pe Sfânta Scriptură, conform căreia Iisus Hristos în viaţa sa pământească bea doar vin dizolvat cu apă. Această practică a căpătat ulterior şi o interpretare mistico-alegorică, fiind legată de curgerea sângelui şi a apei din coasta străpunsă de suliţă a Mântuitorului. Soiurile de vinuri, utilizate în Taina Împărtăşaniei diferă de la o Biserică la alta, în dependenţă de tradiţiile vinicole locale. Astfel, în Biserica Romano-Catolică se foloseşte vinul sec alb, în bisericile răsăritene – diverse vinuri roşii: în  Biserica Ortodoxă Rusă – vin de desert (dulce), în altele – vin sec. Deşi nu se găsesc nicăieri indicaţii directe privind soiurile de vin utilizate la Împărtăşanie, totuşi se consideră cele mai binevenite vinurile roşii, dat fiind faptul, că „acesta este sângele” Mântuitorului, deci trebuie să aibă culoarea respectivă.

În ultimul timp în Biserica Ortodoxă Rusă, Biserica Ortodoxă a Greciei, cât şi în majoritatea bisericilor din Republica Moldova pentru împărtăşanie este folosit frecvent vinul de tip Kahor. Aceasta denumire este atribuită câtorva soiuri de vin, produse în zona oraşului Kahor din Franţa. Ele se deosebesc printr-o culoare roşie intensă, au un buchet şi o aromă ce amintesc de dulceaţă. Vinuri de tipul Kahor sunt produse şi în Moldova, în special în zona vinicolă de sud. La prepararea lor sunt utilizaţi struguri de soiurile Saperavi, Cabernet, etc. Majoritatea lor sunt supranumite „pastorale”, fapt ce denotă utilizarea lor în ritualurile bisericeşti. Clericii afirmă, că vinurile Kahor sunt binevenite pentru împărtăşarea copiilor. Se ştie, că preoţii au probleme cu micuţii. Deseori aceştia sunt măguliţi de bunei, că o să primească „miere” şi atunci, când simt în gură vinul acrişor mulţi din ei încearcă să-l scuipe. De aceea Kahorul dulciu este mai plăcut pentru copii şi astfel sunt evitate incidentele neplăcute.

Vinul este întrebuinţat în primul rând la Sfânta Liturghie; se mai întrebuinţează la sfinţirea bisericilor, la slujba Cununiei, la Litie, la slujbe funebre (pentru stropirea trupurilor celor adormiţi) şi parastase (slujbe speciale pentru cei adormiţi).

Cu toate acestea, Biserica introduce unele restricţii la întrebuinţarea vinului şi strugurilor în viaţa de toate zilele. Astfel, acestea daruri ale Domnului, ca şi altele, trebuiesc primite cu rugăciune de mulţumire Celui de Sus. Strugurii, spre exemplu, pot fi gustaţi doar după ce primele roade au fost aduse în Biserică, în ziua de 19 august, de sărbătoarea „Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos”, ca o mulţumire pentru roadă oferită de Dumnezeu. Vinul nu se consumă în posturile de peste an, cu excepţia zilelor, când se face dezlegare pentru băutură. În schimb, la marile praznice dumnezeieşti vinul se află în capul mesei.

Astăzi, din păcate, creştinii noştri de multe ori fac aluzii greşite, atunci când încercă să argumenteze consumul vinului mai peste măsură. Aceştia de multe ori exclamă că  vinul – este Sângele Domnului. La fel Biserica luptă cu un alt fenomen urât, care se practică de ziua pomenirii celor 40 de mucenici din Sevastia. Şi aici, minte perseverentă a omului aduce acţiuni false, prin consumarea aşa-numitor 40 de păhare vin. Bineînţeles că toate aceste lucruri nu au nimic comun cu Vinul euharistic şi Sângele Domnului, precum şi închinarea celor 40 păhare „în cinstea celor 40 de mucenici”.

Biblia în mod deosebit atenţionează pe creştini despre efectele negative care poate provoca vinul consumat peste-măsură.

Astfel Sfântul Apostol Pavel ne indeamna: “Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare…” (Efeseni 5, 18). În alt context Pavel avertizează că orice abuz constituie păcat ce ne exclude automat din Impărăţia lui Dumnezeu: “Nu vă înşelaţi: nici desfrânaţii…nici beţivii…nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor 6, 9-10). În mod categoric bautul excesiv este interzis: “Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat…sau beţiv. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă” (I Corinteni 5, 11).

Pr. Maxim Melinti

Sursa: http://pater-maximus.blogspot.com/