Visele despre impozitarea bisericii

Unii mai visează: ar fi bine să se întroducă la noi, ca și în Germania impozitarea bisericii. Într-adevăr Germania este un stat laic și democratic fără nici o îndoială. Dar în acelaşi timp cetățenii credincioși plătesc din veniturile sale ce depăşesc un anumit nivel 8-9%, în afară de taxele obișnuite. Statul colectează aceşti bani, îşi oreşte aproximativ 3% pentru serviciile sale, iar restul transferă pentru organizațiile religioase care au statut național: aceştea sunt catolicii, luteranii, evreii, cărora probabil în curând li se vor adăuga și musulmanii. Despre ortodocşi la moment nu se discută.

Cu toate acestea, cei care nu vor să plătească acest impozit – nu-l plătesc, anume aşa procedează adepţii altor confesiuni și religii, precum și necredincioșii. În acest sens Germania este mai liberală decât spre exemplu Italia, unde o astfel de taxă trebuie să o plătească toți cetățenii, totuşi în loc de comunitățile religioase ei pot alege să transfere banii statului pentru asistența socială. Rata unui astfel de impozit în Italia este mai mică, find doar de 0,8%.

Trebuie de menţionat şi faptul că astfel de legi există în diferite țări europene: Austria, Finlanda, Suedia, Danemarca, în cele 26 de cantoane ale Elveției, etc. Dar de cele mai multe ori se referă la experiența germană, deoarece este un impozit semnificativ și le dă comunităților religioase două treimi din finanțarea necesară pentru ei.

Beneficiile sunt evidente: comunitatea este mult mai puțin dependentă de donatorii bogați sau enoriașii capricioşi, un nivel minim este garantat pentru fiecare dintre ele, fie că se află într-o zonă de lux a oraşului sau într-un sătuc sărăcăcios. Cu toate acestea, în Germania nu există nici sate sărace … Așa am ajuns la propriile noastre probleme.

Am avut deja ocazia să scriu despre perspectivele întroducerii a zeciuielii obligatorii pentru credincioșii din Rusia, iar acum voi încerca să lărgesc puţin sibiectul în ceea ce privește impozitarea bisericii după modelul german. La noi a devenit deja o tradiție, care nu începe nici macar cu Petru, ci mult mai devreme: preiai de la nemţi o abilitate utilă sau un instrument folositor  – și odată cu el vei vedea că și toată viața a început să se schimbe.

De ce ar trebui să ne debarasăm în cazul impunerii impozitării bisericii? În primul rând, de obiceiul corupției. Poporul german (de exemplu) poate avea încredere că statul va administra cinstit banii câştigaţi de ei strict după cum este prevăzut (cu toate acestea şi la ei nu este fără scandaluri), dar omul nostru nu este obişnuit cu aceasta. Și chiar dacă oficialii fiscali vor da dovadă în acest caz de onestitate excepțională, oamenii deja s-au obișnuit să dea sentinţă asupra obiectelor de lux a autorităţilor „și doar toate pe banii noștri!”.  Sună convingător astăzi răspunsul că toate acestea sunt darurile sponsorilor, dar este convingător tocmai pentru faptul că nu există plăți obligatorii în favoarea Bisericii. Și să vorbeşti despre independență deplină din partea statului, în cazul în care acestea vor apărea, în genere va fi incomod.

În al doilea rând, atunci cu toţii vom trece printr-un recensământ exact. Nu evaluările aproximative ale poliţiştilor: atâţea au participat la slujba de Paște – ci date contabile exacte. Și dacă va apărea în faţa omului alegerea de a plăti sau nu încă un impozit, atunci drept ortodocşi îşi vor trece numele doar cei care au cu adevărat nevoie de aceasta, care sunt gata de a fi nu doar consumatori de  „servicii religioase” de la caz la caz,  ci și responsabili pentru biserică, inclusiv şi financiar. Aceştea de fapt nici nu vor avea nimic de pierdut, contabilul le va reduce salariul cu suma de bani, pe care ei anterior şi aşa o lăsau la biserică. Iată şi vom afala numărul lor exact şi vom şi putea să îl comparăm cu numărul protestanților sau musulmanilor responsabili, pentru că din aceştea tot sunt mulţi în Rusia, iar după modelul german au acelaşi drept de a primi impozitul de la turma sa.

Dar cel mai important este faptul că atunci vor trebui schimbate multe din obiceiurile și practicile din parohii. În faţa preotului va apărea nu un laic, nu un enoriaș, ci – atenție  – un contribuabil. Simţiţi diferența? Atunci clerul se va afla în poziția medicilor și a profesorilor noștri, da, noi îi respectăm și le mulțumim, inclusiv financiar, pentru că știm despre salariile lor mizere, dar şi că îşi îndeplinesc atribuțiile, având în vedere că munca lor este plătită de impozitele noastre. Îi va fi ușor unui preot să-l oprească pe un  contribuabilul de la sfânta împărtăşanie? Cu mult mai greu decât să zicem pe un creştin care nu dă dovadă de pocăinţa necesară.

Deci dacă şi mai sunt printre ortodocşi susținători înflăcăraţi ai noii reforme (germane sau de orice alt model) – sunt anume cei, care sunt pentru întroducerea unui impozit bisericesc în Rusia.

Dar totodată dacă ni se propune să împrumutăm de la nemţi un instrument oarecare, înseamnă că se simte şi necisitatea lui. Prin urmare sistemul actual de finanțare a structurilor bisericești este foarte departe de a fi perfect, și pe mulți nu-i aranjează sistemul său închis, lipsa transparenței,  nedreptatea clară existentă, atunci când diferența de venituri între doi clerici nu depinde de meritele lor, dar ajunge la unități astronomice. În societatea noastră creşte tot mai mult cererea la onestitate şi dreptate, și cine dacă nu creştinii ar trebui să fie un model în acest sens, şi nu doar în cuvinte, ci şi în fapte.

Împrumutul instrumentelor străine adesea nu este de folos, după cum ne arată şi practica EUS-ului (examenului unificat de stat), practica adoptată în multe țări de testare națională a absolvenților. Toate pot fi distruse dacă le utilizezi greșit. Dar am putea observa valorile care stau în spatele instituției de impozit a bisericii din Germania – onestităţii statului și responsabilităţii cetățenilor, sau o alta ar fi capacitatea de a interacționa a oamenilor bisericii cu funcţionarii de stat , fără a deveni dependenți de ei.  La sigur vom avea nevoie de aceste lucruri.