Volumul enciclopedic “Vrednici ostenitori ai Bisericii” – Să-i cunoaştem, să-i scoatem la lumină

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de Dreptate, că aceia se vor sătura!
(Matei, cap. 5, vers. 6)

Acest pământ ortodox s-a proslăvit prin oamenii lui. Unii însă au fost daţi uitării, alţii au rămas necunoscuţi pentru cei din jur. Or atâtea personalităţi s-au jertfit pentru credinţă, pentru Adevăr!

Prin acest volum deschidem şirul vrednicilor ostenitori ai Bisericii din Basarabia. Unii au trăit în secolul XIX, în perioada ţaristă, alţii în perioada interbelică, dar regăsim şi personalităţi contemporane cu noi. Fiecare în parte vine cu un mesaj, fiecare ne lasă un model de a fi în lumea aceasta luptătoare. Nouă nu ne rămâne decât să-i cunoaştem, să-i scoatem la lumină şi, poate, pe unii să-i trecem în rândul sfinţilor naţionali.

Există sceptici care afirmă că nu avem persoane destoinice să fie canonizate, dar sunt şi mulţi care susţin că avem chiar foarte multe asemenea personalităţi, atâta doar că puţin ne-am preocupat de această problemă.

Recunoaştem, este destul de dificil a acumula datele necesare pentru a propune un slujitor, un nevoitor sau chiar un mirean pentru canonizare. De o cinstire locală aparte se bucură cuviosul Macarie de la Mănăstirea Saharna, Dorimedont, episcop de Edineţ şi Briceni în perioada 1998–2006, şi alţii. Au apărut cercetători înflăcăraţi, care vor să scoată la lumină mucenicii din perioada sovietică, însă este aproape imposibil a găsi dosarele şi informaţia
necesară.

Credem că aceste iniţiative sunt bune, dar presupun o muncă aparte şi foarte migăloasă, plină de responsabilitate, pentru că nu avem dreptul de a greşi. Un exemplu grăitor în acest sens îl constituie Fericita Agafia de la Mănăstirea Cuşelăuca şi Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, trecuţi în rândul sfinţilor în anul 2016.

În conştiinţa fiecăruia, în special a slujitorilor şi a credincioşilor dreptmăritori, sfinţii se asociază cu persoane care au fost cu totul deosebite din punct de vedere moral şi cu o trăire aparte pentru cele sfinte şi dumnezeieşti. Mulţi sunt gata să afirme că au avut părinţi, bunei, apropiaţi cu o viaţă „sfântă”, însă nimeni nu se încumetă să-i înainteze spre canonizare. În acest sens, există câteva etape şi rigori întru stabilirea veridică a sfinţeniei.

Deşi în primele veacuri creştinii se numeau adesea între ei „sfinţi”, acum această noţiune se răsfrânge asupra unor persoane desăvârşite şi cu o viaţă duhovnicească impecabilă. Incontestabil, şi neamul nostru are astfel de nume, care merită cinstea cuvenită.

În acest volum, propunem atenţiei cititorului cele mai reprezentative personalităţi ecleziale, dar şi mireni, care s-au jertfit pentru credinţă, dintre care enumerăm: Mitropolitul Gurie Grosu, Episcopul Dionisie Erhan, Arhiepiscopul Antim Nica, Valeriu Gafencu, numit şi „sfântul închisorilor”, preotul Paul Mihail, preotul Sofian Boghiu, iconarul de suflete de la Mănăstirea Antim, preotul-poet Alexie Mateevici, preotul Alexandru Baltaga din Chişinău, preotul Eustatie Chiriţă din Pituşca, preotul Gheorghe Ivanov din Stolniceni, – în total 105 personalităţi, – vrednici slujitori ai Bisericii lui Hristos.

Sperăm ca faptele acestor Oameni ai lui Dumnezeu să fie exemple de urmat şi de adevărată credinţă pentru toţi cititorii care vor lua cunoştinţă de vieţile lor.

Editorii

Octavian MOŞIN, preot, doctor în teologie, conferenţiar universitar

Mihail BORTĂ, preot