Vreau să mă las de fumat

Este neapărat nevoie ca omul să vrea din răsputeri să scape de acest nărav păcătos, ce duce la pierzare. Trebuie să se pocăiască de acest păcat și să se spovedească cu frângere de inimă.

Cereți și se va da vouă, căutați și veți afla, bateți și se va deschide vouă, că tot cel ce cere primește (Mt. 7,7), ne spune Domnul.

„Dar pentru a cere cu atâta tărie și sinceritate izbăvire de necazul sufletesc, de năravurile și împătimirile pierzătoare, este neapărată nevoie să le vedem noi, să cugetăm și să ne dăm seama de toată vătămarea pe care o duc și de toată greutatea păcatului de a urma lor. Numai atunci vor fi sincere dorința și rugăciunea; în plus, propria silință este o condiție indispensabilă a primirii ajutorului de la Dumnezeu.

Domnul ajută doar pe cei ce caută din răsputeri ajutorul Lui și nu se lasă de bunăvoie de pradă patimilor. Rea este nădăjduirea în sine, nechibzuită și nefolositoare; dar și a nădăjdui că Dumnezeu te va ajuta dacă rămâi de bunăvoie în păcat și cedezi cu bună știință deprinderilor păcătoase este un lucru jignitor pentru Domnul.”

„Alexei Stepanovici Maiorov, locuitor al Sankt-Petersburgului, se împătimase foart tare de fumat, și simțea că aceasta îi vatămă sănătatea. Când sfaturile prietenilor lui petersburghezi au rămas lipsite de rezultat, s-a adresat în scris Bătrânului Ambrozie de la Optina, cerându-i sfatul în vederea renunțării la această patimă. Ca răspuns la această cerere, Bătrânul i-a trimis lui Maiorov o scrisoare, datată 12 octombrie 1888, în care îi spunea următoarele: „Scrieți că nu puteți să vă lasați de fumat.

Ceea ce este cu neputință la om, este cu putință cu ajutorul lui Dumnezeu; trebuie doar să luați hotărârea neclintită de a vă lăsa, dându-vă seama de vătămarea pe care fumatul o aduce sufletului și trupului, întrucât slăbănogește sufletul, înmulțește și întărește patimile, întunecă rațiunea și distruge sănătatea, pricinuind o moarte înceată. Mânia și întristarea sunt urmările îmbolnăvirii sufletului prin fumat.

Vă sfătuiesc ca împotriva acesti patimi să folosiți o doctorie duhovnicească: spovediți-vă amănunțit toate păcatele pe care le-ați săvârșit în toată viața dumneavoastră, începând de la șapte ani, și împărtășiți-vă cu Sfintele Taine, și citiți zilnic, stând în picioare, câte un capitol sau mai multe din Evanghelie; iar când va năvăli mâhnirea, citiți din nou, până ce va trece; iarași va năvăli – iarași citiți din Evanghelie. Sau, în loc de asta, faceți când sunteți singur câte 33 de metanii mari, întru pomenirea vieții pământești a Mântuitorului și a Sfintei Treimi.

Primind scrisoarea, Alexei Stepanovici a citit-o, după care a vrut să fumeze o țigară (după cum arăta chiar el într-o însemnare scrisă cu propria mână) – , dar a simțit deodată o durere de cap puternică, precum și silă față de fumul de tutun, așa că noaptea aceea n-a mai fumat. În ziua următoare și-a aprins țigara de patru ori – mașinal, din obișnuiță – , dar nu putea să înghită fumul din pricina puternicei dureri de cap. Și astfel s-a lăsat de fumat cu ușurință – asta în timp ce doi ani încercase să se lase de fumat fără s-o poată face și cu toate că, deși se îmbolnăvise, fuma câte a 75 de țigări pe zi. „Iată că, tocmai când începusem să simt că sunt bolnav și să îmi recunosc neputința de a dezrădăcina aceasta patimă, m-am adresat”, scrie Maiorov, „la sfatul unor oameni buni, Bătrânului Ambrozie, cu pocăință sinceră, cerându-i să se roage pentru mine. După aceea, când a mers la el ca să îi mulțumesc mai bine, s-a atins cu toiagul de capul meu, și de atunci nu mai simt nici o durere de cap”.

Bibliografie: Prof. Dr. Dmitri Avdeev, „Când sufletul e bolnav”, pp. 204 – 206.