Zămislirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de către Sfânta și Dreapta Ana

Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, vrând să-Și pregătească biserică însuflețită și casă sfântă spre sălășluire Lui, trimițând pe îngerii Lui către drepții Ioachim și Ana – din care a voit să iasă Maica Sa cea după trup – mai înainte a vestit zămislirea celei neroditoare, ca să adeverească nașterea Fecioarei.

Sfânta Fecioară Maria s-a zămislit și s-a născut, nu după cum zic unii, de șapte luni sau fără de bărbat, ci de nouă luni și din unire cu bărbat. Căci numai Hristos S-a născut din Sfânta Fecioară Maria, în chip negrăit și netâlcuit, precum știe singur El, fără voie trupească. El fiind desăvârșit Dumnezeu, toate ale iconomiei Lui celei după trup le-a luat asupră-Și desăvârșit, precum a zidit și a plăsmuit firea oamenilor din început. Deci ziua aceasta o prăznuim, ca una în care se face pomenirea veștii date de înger, Sfintei Ana cărei i-a vestit sfânta zămislire a Preacuratei Maicii lui Hristos. Pe care lucruri săvârșindu-le Dumnezeu, din nimic le-a înființat pe toate, făcând pântecele cel sterp întru aducere de rod, iar pe cea care a trăit în viața sa fără copii, a făcut-o maică născătoare de copii, cu preaslăvire dăruind-o ca un sfârșit vrednic al cererii sale celei drepte. Din Ana Însuși Dumnezeu avea să iasă purtător de trup, spre a doua naștere a lumii; căci a binevoit ca părinții cei înțelepți și mijlocitori ai oamenilor, să nască fiică pe Maria, cea mai înainte de veci din toate neamurile, mai înainte hotărâtă și aleasă.Se săvârșește acest sobor întru cinstita casă a Născătoarei de Dumnezeu, care este în Svorani, aproape de sfânta ei biserică.

CÂNTARE DE LAUDĂ LA ZĂMISLIREA PREASFINTEI NĂSCĂTOARE DE DUMNEZEU DE CĂTRE SFÂNTA ANA:

O Stăpâne Atotslăvite Doamne,
Minunat în putere,
Cela Ce ești Îndelung milsotiv
către toată zidirea,
Tu pe cei mândri pogorî și înalți smeriții,
Pe slab nu îl stingi, ci să trăiască îl faci!
După a Ta minunată Purtare de Grijă
pe toți mântuiești,
După al Tău Sfat din veac și Pronie eternă.
Tu binecuvânți pământul să rodească bogat,
Iar cu cuvântul pecetluiești al femeii sterp pântec.
De la cea care naște Tu pruncul poți să-l iei,
Și poți dărui prunci femeii celei sterpe.
Tu sterpei Ana, dreptei maici,
prunc îi ai dăruit,
Pe Sfânta Fecioară Maria de Dumnezeu Născătoarea.
Pe cea disprețuită ai ridicat-o din tină
Și coroană slăvită ai pus pe fruntea ei.
Tu mai presus de-a ei rugă ai miluit-o pe dânsa,
Bătrâna dorind prunc, plinit-ai dorirea ei.
Pecetea sterpiciunii de la ea Tu ai rupt-o,
Și trupul ei cel mort cu viață ai înviat.
Tu i-ai dăruit prunc pe Fecioara Maria,
Cea mai frumoasă între femeile de pe pământ.
Tu ei i-ai dăruit prunc de parte femeiască,
Pe Sfânta Preacurata Născătoare de Dumnezeu!
Ea Fiică i-a fost maicii, dar și Maică,
Căci dintru ea S-a născut Domnul Dumnezeu.
După al Tău Sfat din veac și Sfânta Proniere,
Tu toate le poți Doamne, Sfânt este Numele Tău!
Tu toate le plinești spre-a noastră mântuire,
Spre slava cea mare a poporului Tău!

RUGĂCIUNEA SFINTEI ANA PENTRU DOBÂNDIREA DE PRUNCI:
Doamne Dumnezeule, Atotțiitorule, Cel ce numai cu cuvântul Tău ai făcut cerul și pământul cu toate cele ce sunt într-însele; Dumnezeule, Cel ce ai zis făpturilor Tale să crească și să se înmulțească, Tu cel ce ai binecuvântat pe Sara, soția lui Avraam, și la bătrânețile ei a născut pe Isaac, și ai dăruit Anei, ce era stearpă, pe Samuil Prorocul și alți copii, dă-mi și mie roadă pântecelui meu, și nu mă lăsa să rămân pururea de ocară și urgie oamenilor. Adonai, Doamne Savaot, Tu Care știi ocara nerodirii mele, dezleagă-mi durerea inimii mele, deschide pântecele meu, și pe cea neroditoare arat-o roditoare cu Atotputernicia Ta… Și orice voi naște: fecior ori fecioară, o voi închina Sfinției Tale cu toată inima, dăruind-o Bisericii Tale pentru a-Ți sluji pururea acolo.