Zi de hram la mănăstirea Hâncu

    Această Catedrală a fost zidită cu stăruința Presfințitului PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, și a maicii starețe, Egumena PARASCHEVA (Cazacu). Catedrala are două niveluri, altarul primului nivel poartă hramul în cinstea ,,Sfîntului Marelui Mucenic Pantelimon” iar la al doilea nivel sunt 3 altare: în cinstea Sfinților Apostoli Petru și Pavel, în cinstea Sfîntului Ierarh Vasile cel Mare și în cinstea icoanei Maicii Domnului, făcătoare de minuni ,,Potolește Întristările Noastre”.

După obiceiul mănăstirii, Ierarhii au fost întâmpinat în dimineaţa zilei de către preoţii slujitori, obştea monahală şi credincioşii veniţi la rugăciune. Alături de Arhierei au coliturghisit soborul de preoți și diaconi slujitori ai mănăstirii şi alţi invitaţi.

În cadrul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Episcop PETRU, a explicat credincioşilor importanţa cinstirii acestui Mare Mucenic Pantelimon tămăduitorul de boli, istorisind moment din viaţa Sfîntului „În nenumăratele sale vindecari de bolnavi, Sfântul Pantelimon folosea tot ceea ce tehnica medicala îi punea la îndemână, dar pentru o şi mai grabnică însănătoşire folosea puterea cea mare a lui Dumnezeu. Iar pentru cazurile mai grele, unde ajutorul omenesc este cu totul neputincios, cu rugi fierbinţi cerea mila lui Dumnezeu, care şi venea asupra bolnavului. Şi asa pe foarte mulţi bolnavi i-a vindecat în chip minunat, având cu el, după cum spune cântarea bisericească: „pre Hristos ca dumnezeiască doctorie”. Oricum, la toate vindecările sale, Sfântul Pantelimon, spunea bolnavului; „Sănătatea ţi-o dă Dumnezeu, prin mine nevrednicul”. De aceea şi pe icoanele pe care le avem, Sf. Pantelimon este înfăţişat, ţinând în mâna stângă o cutie cu medicamente, iar în cea dreaptă Sfânta Cruce, simbolurile veşnice ale tuturor vindecărilor omeneşti…”

După Sfânta Liturghie, Preasfinţitul PETRU, Episcop de Ungheni şi Nisporeni, dimpreună cu Preasfinţitul Episcop SERGHIE, soborul de peoţi şi diaconi prezenţi, a oficiat în Catedrala „Sf. Ap. Petru şi Pavel”, Taina Sfântului Maslu pentru credincioşii prezenţi.

Preasfinţia Sa a ţinut să evidenţieze în cuvântul Său de învăţătură de după încheierea Sfântului Maslu, despre importanţa participării creştinului la această Taină, care este de mare folos atât trupului, cât şi sufletului.

    Taina Sfântului Maslu este a şaptea Taină a Bisericii în care, prin rugăciunile preoţilor şi ungerea cu untdelemn sfinţit a părţilor însemnate ale trupului, credincioşii dobândesc vindecarea de bolile trupesti si sufletesti.Această Taină a fost instituită de însusi Mântuitorul când a trimis pe sfiintii apostoli la propovăduire, zicându-le : “Celor ce vor crede, aceste semne vor urma: în numele Meu, demoni vor izgoni, peste cei bolnavi îsi vor pune mâinile si se vor face sănătosi“(Marcu XVI, 17-18).

Sfintii apostoli au practicat Taina Sfântului Maslu chiar de la prima lor propovaduire : “Si scoteau multi demoni si ungeau cu untdelemn pe multi bolnavi si-i vindecau” (Marcu VI, 13).  Urmând apostolilor, episcopii si preotii au săvârsit si ei această Sfântă Taină, dupa cum ne arată sfântul Iacob : “Este cineva bolnav între voi ? Să cheme preotii Bisericii si ei să se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, în numele Domnului. Si rugăciunea credintei va mântui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi făcut păcate se vor ierta lui” (Iacob V 14-15). 

    Sfântul Maslu este deci Taina care, prin rugăciunile preotilor si prin ungerea trupului cu untdelemn sfintit, împărtaseste credinciosului harul lui Dumnezeu pentru tămăduirea bolilor trupesti si sufletesti, pentru iertarea pacatelor si pentru întărirea sufletului.

La final toţi creştinii prezenţi s-au închinat chivotului cu părticică din moaştele Sfîntului Pantelimon şi icoanei lui adusă din muntele Athos şi păstrate aici mereu în biserica ce-i poartă numele.