Header image

Mitropolitul Petru Movilă mare ierarh şi teolog al Bisericii Ortodoxe Răsăritene

15:25, duminică, 12 ianuarie, 2014 | Cuvinte-cheie: , , , , , , , , , , , , , , ,

Una din personalităţile de prim rang în Biserica şi cultura românească şi europeană din prima jumătate a sec. XVII – Sf. Petru Movilă (c.1596-1647) – se trăgea din vestitul neam de boieri şi domni moldoveni al Movileştilor, fi ind fi ul lui Simeon Movilă, domn al Ţării Româneşti (1600-1602) şi al Moldovei (1606-1607).

A studiat dintru început la școala mănăstirii Secu1, apoi la cea a Frăţiei ortodoxe din Lvov, urmând studiile la Academia lui Zamość2 din Ţara Leșească, acumulând largă circulaţie pe atunci (slavonă, greacă, latină, poloneză ș.a.), precum și în domeniul teologiei ortodoxe, romano-catolice și culturii umaniste europene. În 1621 îmbrăţișând cariera militară, luptă de partea leșilor contra otomanilor în războiul de la Hotin. În aceeași perioadă procură moșia Rubiejovka de lângă Kiev unde înalţă o biserică, iar mai târziu va ctitori și mănăstirea Golosvienski, ambele cu hramul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, arătând deosebita sa veneraţie pentru patronul spiritual al Ţării Moldovei. A urmat o perioadă în care Petru Movilă prin anii ’20 a sec. al XVIII-lea se afl ă printre pretendenţii la tronul Moldovei, renunţând în cele din urmă în favoarea nepotului său Miron Barnovschi Movilă. După ce a fost tuns în monahism (1626) la Lavra Pecerska din Kiev, tânărul Petru a urcat rapid înaltele trepte ierarhice în Biserica Ortodoxă, devenind în 1627 egumen-arhimandrit al acestei vestite mănăstiri kievene, iar în 1633 arhiepiscop și mitropolit al Kievului, Haliciului și a toată Rusia.

Ca înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe a întreprins acţiuni în vederea consolidării Ortodoxiei în faţa ofensivei uniate și romano-catolice, a restaurat mănăstirea Lavra Pecerska, catedrala
Sf. Sofi a și alte biserici din Kiev, a efectuat săpături arheologice la biserica „Deseatinnaia”. În 1631 Petru Movilă a ridicat școala Frăţiei ortodoxe din partea locului la rang de Colegiu, școală teologică superioară pentru populaţia ortodoxă din Regatul polon, numită ulterior Academia Kievo-Movileană, care putea să concureze cu orice școală de același rang din Occident. Pentru prima dată în lumea slavă răsăriteană Petru Movilă a introdus ca discipline de studii limba și cultura latină, studierea scrierilor autorilor latini antici, ritorica, poezia, fi losofi a ș.a., program de studii asemănător cu cel al universităţilor apusene. Pentru studenţii Colegiului Petru Movilă alcătuiește un „Antologhion” – o adevărată enciclopedie de poveţe și învăţături morale, iar pentru biblioteca acestuia procură din Cracovia și Varșovia (1632, 1633) un număr considerabil de cărţi, între care manuale de logică, metafizică, trigonometrie, medicină, precum și opere ale autorilor antici și occidentali3.

Pentru a ridica cultura preoţimii ortodoxe a consolidat școlile teologice de la Kiev, Viniţa și Luţk, a ales și a trimis la studii în străinătate, în marile școli europene, universităţi și colegii (din Vilno, Cracovia ș.a.) mulţi tineri, dintre care majoritatea au devenit înalţi arhierei, mari profesori la școlile și academia fondate de el. Unii dintre discipolii trimiși la studii erau tineri originari din Ţările Române, dintre care se disting monahii Pavmo Berânda4, cunoscut cărturar tipograf și lexicolog, care a alcătuit și editat la Kiev (1627) un valoros „Lexicon slavo-rusesc”;
Silvestru Kosovici, cel dintâi conducător al Colegiului din Kiev și urmaș în scaunul de mitropolit al lui Petru Movilă, ș.a.

La mănăstirea Lavra Pecerska, Petru Movilă a întemeiat și o tipografi e modernă de mare capacitate, introducând pe lângă tiparul cu litere chirilice și cel cu caractere latine și polone. Aici se editau cărţi bisericești și laice, manuale și materiale didactice pentru întreaga lume ortodoxă, inclusiv și pentru români. De asemenea, a sprijinit tipografi ile din Lvov și Vilno. În toate aceste tiparniţe a editat peste 50 de cărţi, care se disting prin diversitate tematică, multe cu prefeţe și îndrumări semnate personal de mitropolit, între care „Nomocanonul” (1629); „Evharistirion” (1632); „Patericul sfi nţilor care au strălucit în Pecerska” (1634); „Antologhion sau Molitvenic”, (Kiev, 1636) cu circa 1000 de pagini; „Evanghelia învăţătoare” (1637); „Istoria lui Varlaam și Iosaf” (1638) ș.a.
Ducându-și viaţa în mare parte pe meleaguri străine (Polonia, Ucraina), Petru Movilă nu și-a uitat obârșia, menţinând permanent legături cu Moldova și Ţara Românească. Astfel, el a acordat mare sprijin prin teascuri și meșteri tipografi care au pus bazele activităţii tipografiilor din Câmpulung (1635), Govora (1637), Dealu-Târgoviște (1644), toate din Ţara Românească, iar în 1641 trimite o tiparniţă la Iași, de sub teascurile cărora au ieșit o serie de valoroase tipărituri românești, între care vestita „Carte românească de învăţătură …” (1634) a mitropolitului Varlaam5, „Cele șapte taine al Bisericii” (1646) ș.a.
Tot Petru Movilă, prin înţelegerea preliminară avută cu mitropolitul Varlaam și domnitorul Vasile Lupu, trimite în capitala Moldovei un grup de dascăli cu multă carte latinească și grecească în frunte cu Sofronie Pociaţki, care în 1640 au pus temeliile învăţământului superior în Moldova, având ca model Colegiul său de la Kiev. Este vorba de Colegiul vasilian din Iași în care teologia, retorica, fi losofi a și alte discipline erau predate ca și la Kiev în limbile latină, slavonă și greacă.

În afară de vasta activitate de reorganizator al Bisericii și învăţământului în Ucraina, mitropolitul Petru Movilă este cunoscut nu numai în lumea ortodoxă, dar și în întreaga lume creștină ca teolog de înaltă cultură și autor a peste 20 de lucrări de exegeză religioasă, polemică, de învăţătură, fi losofi e și morală. Cea mai importantă dintre scrierile sale în problema sistematizării învăţăturii de credinţă și apărării Ortodoxiei este „Orthodoxa confessio fi dei catholica et apostolica ecclesiae Orientalis”6 („Mărturisirea Ortodoxă a Bisericii sobornicești și apostolești a Răsăritului”) scrisă iniţial în limba latină sub formă de catehism cu 261 de întrebări și răspunsuri, fi ind adoptată ca doctrină oficială a Bisericii Ortodoxe Răsăritene la Sinodul de la Kiev (1640) și cel panortodox de la Iași (15 septembrie – 27 octombrie 1642) cu participarea teologilor ucraineni, greci și români sub patronatul Patriarhului
Ecumenic Partenie I7. În anul următor „Mărturisirea …” a fost contrasemnată de patriarhii de Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim și a devenit a treia „Mărturisire” ofi cială a întregii Biserici Ortodoxe, prin care Petru Movilă este considerat „părintele teologiei ortodoxe moderne”. Pentru prima dată Petru Movilă publică versiunea latină a lucrării sale la Amsterdam în 1643, iar în 1659 vede lumina cea de-a doua ediţie latinească la Leipzig. În 1645 ierarhul nostru publică la Kiev două versiuni prescurtate (câte două ediţii fi ecare) ale „Mărturisirii …” sale în limbile slavo-ucraineană și polonă. Versiunea greacă tradusă de Meletie Sirigul a fost publicată la Amsterdam (Olanda) în 1666 și Snagov (Ţara Românească) în 1699, ulterior tratatul a văzut lumina tiparului și în limbile slavono-rusă (Moscova, 1685, 1696, 1702), română (Buzău, 1691; București, 1745), olandeză (Harlem, 1722), germană (1727), engleză (Londra, 1762), slavono-sârbă (Veneţia, 1764) și ungară (Pesta, 1791). „Mărturisirea ortodoxă”a lui Pertu Movilă fi in reeditată în sec. XIX-XX (București, Neamţ, Sibiu, Râmnic, Iași) a servit ca și odinioară drept material didactic pentru instituţiile de învăţământ teologic8.

Concepţiile sale politice și social-culturale au fost expuse în una din lucrările sale sub formă de îndrumări, sfaturi către fratele său Moise Movilă, domn al Moldovei (1630-1631; 1633-1634), inclusă sub formă de prefaţă la „Triodul ales” (Kiev, 1631). Poveţele pe care învăţatul prelat le dă fratelui său aveau în vedere nu numai răspândirea culturii și sprijinirea Bisericii, dar și fericirea celor supuși, spiritul de dreptate ce trebuie să-l călăuzească pe domn în apărarea ţării faţă de cei care încearcă s-o cotropească9. În acest sens sunt evidenţiate cuvintele „Pentru libertatea patriei și a supușilor tăi trebuie să lupţi bărbătește”. Toate acestea ne arată cu claritate calităţile de patriot ale înaltului prelat român afl at departe de meleagurile natale. Ca importanţă și valoare această lucrare este egalată cu „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fi ul său Teodosie” din Ţara Românească.
O altă lucrarea a lui Petru Movilă dedicată meleagurilor natale este despre câteva „Minuni care s-au întâmplat în Moldova și Valahia”, inclusă într-un miscelanei10 alcătuit de el și rămas în manuscris.
În timpul cât s-a afl at în scaunul mitropolitan de la Kiev, Petru Movilă a vizitat de două ori Iașul, capitala de atunci a Ţării Moldovei, prima dată cu ocazia Sinodului de la Iași (1642) și a doua oară în februarie 1645, când a ofi ciat cununia fiicei lui Vasile Lupu, Maria, cu nobilul polonez Janusz Radziwiłł, acţiuni care s-au derulat în mănăstirea Sfi nţii Trei Ierarhi.

Petru Movilă s-a stins din viaţă la 22 decembrie 1646 /1 ianuarie 1647 și a fost înmormântat în incinta bisericii Adormirii de la Lavra Pecersca din Kiev, unde a fost descoperită recent lespedea sa de mormânt.

Prin tot ce a făcut, prin moștenirea lăsată, Petru Movilă aparţine în egală măsură atât culturii și spiritualităţii polone și ucrainene, cât și celei românești, pentru care a făcut atât de mult. Înaltul ierarh moldovean a impulsionat puternic viaţa culturală și religioasă ortodoxă a ucrainenilor, a consolidat și a apărat Biserica Ortodoxă ucraineană și a românilor de pericolul catolicizării, Reformaţiei și deznaţionalizării.

Școlile de diferite ranguri, tipografi ile întemeiate de el în Ucraina, Valahia și Moldova au servit drept model pentru organizarea mai târziu a unor școli de rang superior în Rusia, în special pentru Academia slavo-greco-latină din Moscova. Tipăriturile sale, dintre care multe au fost efectuate cu cheltuială proprie, scrierile sale teologice, au căpătat răspândire în toată Europa, iar prin aceasta au exercitat o puternică influenţă asupra vieţii religioase și culturale a multor popoare creștine. Prin mulţimea discipolilor săi Petru Movilă a pregătit teren fertil pentru activităţile culturale din Ţările Române, Ucraina și Rusia.

Viaţa și activitatea pe diverse planuri a lui Petru Movilă a trezit un enorm interes din partea multor istorici și teologi din întreaga lume creștină ortodoxă, încât lucrările scrise și publicate de ei numără sute și sute de titluri. Informaţii despre acest mitropolit kievean de obârșie românească sunt incluse în numeroase enciclopedii și dicţionare din întreaga lume.

În anul 2002, prin Decizia Bisericii Ortodoxe Române, Petru Movilă a fost canonizat, fi ind pomenit la 18 martie. Către această dată memorabilă Mitropolitul Nestor Vornicescu, originar de pe meleaguri basarabene, a întocmit lucrarea „Sfântul Petru Movilă. Monografi e hagiografi că”11.
___________________
1 Andrei Eşanu, Valentina Eşanu, Începuturile unei noi epoci culturale în Moldova (activităţi culturale şi spirituale la mănăstirea Secu în primele decenii ale sec. XVII), în „Revista de Istorie a Moldovei”, Chişinău, 1996, nr.1, p. 5-17.
2 Constantin Rezachevici, Petru Movilă (1596-1647), un reprezentant de seamă al culturii ortodoxe în Ucraina şi Ţările Române, în „Arhiva Românească”, Bucureşti, 1996, nr. 1, p. 66-67.
3 С.Т. Голубев, О составе библиотеки Петра Могилы, в: „Труды третьего археологического съезда в России”, Том. 2, Киев, 1878, с. 257-268.
4 S.T. Eşanu, Pavmo Berânda, în: „Limbă şi Literatură”, Bucureşti, 22, 1969, p. 179-184.
5 Recent această lucrare a fost retipărită împreună cu un mare Studiu Introductiv, vezi: … Zamfi rescu Dan, „Carte Românească de învăţătura” a Sfântului ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, vol. I, Bucureşti,
2012/2013, 801+309 p.; Sfântul ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, „Carte Românească de învăţătura” , vol. II, Ed. de Stela Toma şi D. Zamfi rescu, Bucureşti, 2011, 448 p.
6 Originalul bilingv greco-latin se păstrează la Biblioteca Naţională din Paris, Fond grec, Nr. 1265, fi ind realizată în 2002 o ediţie facsimilă greco-latină cu o traducere în limba română de Alexandru Elian (Sinodul de la Iaşi şi Sf. Petru Movilă 1642-2002, Iaşi, Trinitas, 2002, vezi: ADDENDA).
7 Nicolae Chifăr, Sinodul de la Iaşi în contextul politico-religios din prima jum. a sec. al XVII-lea, în Sinodul de la Iaşi şi Sf. Petru Movilă 1642-2002, Iaşi, Trinitas, 2002, p. 37-50. Ion Vicovan, Un eveniment fundamental în istoria Bisericii Ortodoxe: Sinodul de la Iaşi – 1642, în Sinodul de la Iaşi şi Sf. Petru Movilă 1642-2002, Iaşi, Trinitas, 2002, 51-60.
8 Până în prezent lucrarea a cunoscut câteva zeci de ediţii româneşti.
9 Gheorghe Mihăilă, Petru Movilă, în Literatura română veche (1402-1647). Introducere. Ediţie îngrijită şi note de Gh. Mihăilă şi D. Zamfi rescu. Vol. II, Bucureşti, 1969, p. 261.
10 С.Т. Голубев, О составе библиотеки Петра Могилы, в: „Труды третьего археологического съезда в России”, Том. 2, Киев, 1878, с.261.
11 Mitropolitul Nestor Vornicescu, Sfântul Petru Movilă. Monografi e hagiografi că, în Sinodul de la Iaşi şi Sf. Petru Movilă 1642-2002, Iaşi, Trinitas,2002, p. 93-167.

Acad. Andrei Eşanu

Contact Form Powered By : XYZScripts.com