Creștinii au abandonat politica. Și milioane mor din cauza asta

“Nimeni nu deține adevărul!“ a spus furios cu voce tare un student, năpustindu-se asupra standului nostru pro-viață din campus.

“E adevărat?” a răspus încet prietenul meu Caleb. Studentul s-a oprit brusc, realizând, poate pentru prima dată, că viziunea sa asupra lumii a fost, în termeni filosofici, un “argument pentru sinucidere.”

Acea anecdotă este ilustrativă pentru modul în care am lăsat stânga culturală să scape nepedepsită de crimă. Nu mă refer doar la distrugerea instituționalizată a vieții în pantece sau la „uciderea din compasiune” a bătrânilor, ci, de asemenea, la acceptarea largă în plan cultural, inclusiv printre creștini, a două idei stupide și periculoase, care au permis stângii să domine dezbaterea culturală zeci de ani.

În primul rând, creștinilor li se spune cu voce tare: nu putem legifera moralitatea.

Aș putea să subliniez că acest argument este inevitabil folosit pentru a justifica legalitatea a ceva ce este în mod flagrant rău și imoral, cum ar fi avortul. Cu toate acestea, am auzit nenumărați creștini spunându-mi că, desi ei sunt pro-viață și cred în etica creștină, ei nu cred că e utilă încercarea de a afecta politicile publice sau de a prezenta mesajul nostru în arena publică, pentru că „nu putem legifera moralitatea noastră”.

Ei uită ceva: toate legile legifererază moralitatea. Toate legile sunt puse în aplicare din cauza unei judecăți de valoare că ceva ar trebui să fie permis, limitat, reglementat sau interzis. Când creștinii părăsesc discuția, tot ceea ce reușim este să ne asigurăm că un cod de moralitate al altcuiva este transformat în lege și valorile altcuiva sunt folosite ca principiu director de guvernare.

Dacă nu luptăm pentru viața copiilor nenăscuți și nu cerem protecție juridică pentru ei, de exemplu, nu ne asigurăm că guvernul nu va legifera moralitatea; ci le permitem celor care pretind că dreptul de a distruge viața umană după propriul capriciu există și este moral să profite și să câștige partida. În cele din urmă, guvernul va plăti măcelarii cu proprii noștri dolari din impozite, pentru că o Nouă Morală a fost legiferată, iar a noastră a fost înlocuită pentru totdeauna.

O privire foarte scurtă la ciclul de știri arată că stânga culturală încearcă să facă exact asta, în timp ce creștinii sunt reduși la tăcere cerandu-ni-se să nu mai încercăm sa „legiferăm moralitatea noastră”. Când strigau că ar trebui să fie legală și acceptată căsătoria gay, pretindeau aceasta pentru că este considerată un lucru drept și bun și moral. Ei spun că a le refuza homosexualilor căsătoria ar fi discriminatoriu, și, prin urmare, greșit. Iar soluția la această problemă, ne spun ei, este ca guvernul sau instanțele să intervină și să se asigure că această greșeală este îndreptată, că această nedreptate este corectată.

Deci nu poate fi vorba că ei nu cred că moralitatea ar trebui să fie legiferată. Ei pur și simplu cred că nu morala creștină ar trebui să fie cea legiferată.

Ceea ce mă aduce la al doilea argument folosit de stânga pentru reducerea la tăcere a creștinilor: că moralitatea, în cazul în care aceasta chiar există, este una subiectivă. Cu alte cuvinte, e în regulă dacă tu crezi asta, dar asta nu înseamnă decât că este valabilă pentru tine. Alte persoane trebuie să rămână “corecte cu ele însele” și să facă “ce e bine pentru ele.”

Aceasta este, evident, nici mai mult nici mai puțin decât o mare prostie, iar o scurtă excursie la orice campus universitar vă va arăta că numărul celor care cred că moralitatea nu există (în același timp denuntând răul provocat de etica creștină) este uimitor. M-am angajat în zeci de dezbateri care au decurs cam așa:

Student: „Ei bine, nu există nici o moralitate.”

Eu: „Bine. Crezi că violul este rău?”

Student: „Sigur că violul este rău!”

Eu: „De ce?”

Student (nervos): „Pentru că… nu poți să te impui cuiva cu forta.”

Eu: „Cine spune asta? Invoci o lege morală, care necesită un legiuitor. Cine spune că este rău?”

Student (eliberat de a fi găsit un răspuns): „Guvernul! E ilegal! “

Eu: “În timp ce mă bucur că ați găsit sursa de moralitate, nu sunteți de acord că au existat legi rele înainte? Ce spuneți de sclavie? Segregarea?”

Aceasta pentru a ilustra, desigur, că moralitatea nu poate fi subiectivă, căci atunci încetează să mai fie moralitate. Binele și răul nu pot fi subiective, sau ele încetează să existe. Fapte îngrozitoare, cum ar fi violul și crima, ar trebui să fie ilegale, pentru că sunt imorale. Creștinii ar susține că sunt imorale pentru că Dumnezeu, Cel ce a dat Legea, a spus că sunt. Stânga culturală nu poate pretinde că interzicerea avortului, de exemplu, este imorală, pentru că ei nu pot pretinde in legătură cu nimic că este imoral. Inevitabil, afirmația lor că ceva este sau nu este imoral se bazează pe un singur lucru: ce părere au ei despre acel ceva. (Când fac apel la știință, ei o invocă, din nou, profund eronat: Știința, desigur, ne poate spune doar ceea ce este, nu și ceea ce ar trebui să fie. Știința poate să ne descopere adevăruri observabile, dar nu ne poate oferi judecăți de valoare care să stabilească legături).

Noi, creștinii, nu am pierdut în arena publică pentru că nu aveam argumente pentru a răspunde la Noua Revoluție Morală a stângii culturale. Am pierdut fie pentru că nu am prezentat aceste argumente, fie pentru că nu le-am prezentat cum trebuie. De multe ori ne-am păcălit luand de bune minciunile ridicole că moralitatea nu există/nu poate fi legiferată. Ambele aceste minciuni sunt doar mijloace de a ne ține deoparte și a nu lupta în arena publică pentru ce este drept. În multe cazuri, am lipsit de pe câmpul de luptă. Este timpul să ne angajăm cum n-am mai făcut-o niciodată, pentru că, așa cum vedem cu avortul, sinuciderea asistată și eutanasia, vieți de oameni depind literalmente de aceasta. 

sursa culturavietii.ro