Header image

Predarea religiei într-o Moldovă europeană

22:47, vineri, 13 martie, 2015 | Cuvinte-cheie: ,

Ziaristul Pavel Păduraru de la ziarul „Timpul de dimineaţă” (Chişinău) mă întreabă:

Predarea religiei în şcoli este percepută în societatea noastră deja ca o chestiune arhaică și inutilă. De ce este necesara predarea acestei discipline?

Răspunsul meu:

Din fericire, „societatea noastră” nu se limitează la Oleg Brega, Sergiu Ostaf şi alţi năimiţi, care trădează valorile noastre multi-seculare, încercând să ne înveţe cum să trăim. Din această „societate civilă” fac parte în primul rând oamenii pe care eu îi întâlnesc zilnic, sute şi mii de familii cu copii. Iar ei au o altă părere decât cea expusă în întrebarea Dvs. Dacă s-ar face un referendum cinstit (nu sondaje plătite de nu ştiu ce ONG-uri), veţi vedea că societatea consideră predarea religiei un lucru mai mult decât util.

În cele mai multe ţări ale Europei şi Uniunii Europene, religia se predă în şcoli (de obicei în clasele 1-8/9), făcând parte din trunchiul disciplinelor de bază. În Belgia, de exemplu, unde se află şi capitala UE, părinţii copiilor pot alege una din cele 6 opţiuni ale acestei discipline: catolicismul, protestantismul, ortodoxia(!), islamul, iudaismul sau etica seculară. Profesorii celor 6 ramuri disciplinare, inclusiv cei care predau ortodoxia, sunt acreditaţi şi plătiţi de stat. Cunosc mai mulţi profesori de religie ortodoxă din România şi Moldova care predau în Belgia. Uneori, aceştia merg la şcoală doar pentru 2-3 ortodocşi (greci, georgieni, români, ruşi, etc.), dar şi aşa puţini fiind, statul le asigură disciplina de religie. Un sistem asemănător este şi în România şi în alte ţări europene (detalii). Deci, dacă vrem să ne integrăm în Uniunea Europeană, de ce nu adoptăm acest model, ci-i lăsăm pe toţi mincinoştii să delireze în presă sau la TV precum că predarea religiei în şcoală nu ar corespunde valorilor europene? Şi, la urma urmei, care sunt aceste „valori”, cine le-a stabilit şi de ce ele ar trebui să fie impuse? Un lucru valoros nu-i nevoie să fie impus, căci în acest caz este o falsă valoare. Homosexualitatea nu face excepţie, ci confirmă la modul cel mai evident această regulă…

Apropo, în societatea modernă, unde mamele nu mai stau acasă să-şi educe copiii, iar aceştia petrec cel mai mult timp în afara familiei, predarea religiei e mai actuală ca oricând. Ea asigură un echilibru şi careva principii de orientare în această lume confuză. Predarea religiei nu înseamnă îndoctrinare şi limitare a gândirii, ci o deschidere spre o cunoaştere mai profundă a lumii, dar totodată şi o vaccinare împotriva răului pe care-l aduce lumea. Cei care sunt împotriva predării religiei în şcoală, vor, de fapt, ca copiii să nu poată spune niciodată NU! Sub masca toleranţei, ei vor să educe nişte roboţi care să fie manipulaţi şi ghidaţi după bunul lor plac. Iată de ce îi deranjează predarea religiei. Omul religios are coloană vertebrală şi stă tare în convingerile sale…

Eu personal consider că religia trebuie predată în toate şcolile, respectând 3 condiţii de bază:

1. Asigurarea dreptului la alegerea liberă a confesiunii sau a unei discipline neutre din punct de vedere religios, promovând ideea de respect reciproc. „Unitatea în diversitate” nu trebuie să generez nici ură, dar nici sincretism, care să anuleze sau să niveleze diferenţele dintre noi. Diferenţele trebuie cunoscute, asumate şi respectate.

2. Predarea religiei în şcoală nu trebuie să aibă doar scopul de a ne face „oameni buni”. Abordarea „umanistă” a religiei deja şi-a arătat ineficienţa şi inutilitatea, mai ales că ideea de „om bun” este relativă şi schimbătoare. Creştinismul însă, indiferent de confesiune, vrea să-i facă pe oameni sfinţi. Problema e că „oamenii buni” sunt asociaţi cu oamenii docili, care respectă legile şi plătesc impozitele. Dar oamenii sfinţi, pe lângă ceea ce dau cezarului, mai dau ceva şi lui Dumnezeu. Mai mult decât atât, ceea ce dau cezarului nu poate avea prioritate faţă de ceea ce ei dau lui Dumnezeu. Iată anume acest aspect deranjează pe adepţii umanismului ateu. Dar o guvernare creştină nu are motive să se teamă de aşa ceva, ci din contra…

3. Este foarte important ce programe, manuale şi profesori de religie vom avea. Acestea nu se fac într-o zi – două, iar „rezultatul investiției” se poate vedea abia peste ani. Acest aspect e cel mai anevoios şi nececistă un efort continuu…

Egumen Petru (Pruteanu)

Sursa: http://www.teologie.net/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com