Header image

Predică la Sfânta și Marea Joi

„Luati, mancati, acesta este Trupul Meu… Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi..” (Matei 26, 26-28)

Iubitii mei frati,
Mare este sfanta zi de astazi. Ca mai inainte de patima Sa cea de buna voie, prea Bunul nostru Mantuitor a voit sa cineze pentru ultima data impre­una cu ucenicii Sai. Dar Cina aceasta nu este o simpla masa cu mancare, cu paine si vin. Cina cea de Taina este o mare taina, este o jertfa de dragoste, este prima Liturghie crestina savarsita de insusi Domnul nostru Iisus Hristos. Cina cea de Taina este ultimul popas duhovnicesc al lui Iisus, este un prilej de reculegere pentru ucenici; este un loc tainic de intalnire, de vorbire si de despartire a lui Hristos de ucenicii Sai, carora le da ultimele sfaturi si porunci.
Aici nu mai sunt multimi de oameni, nu mai sunt farisei, nici carturari iscoditori, nici bolnavi, nici minuni de vindecare. Ci singur Hristos, Mantuitorul lumii, inconjurat de cei doisprezece ucenici, sta in camara de taina, unde spala picioarele cele obosite de drum ale apostolilor, apoi se roaga, multumeste Tatalui, binecuvinteaza painea si vinul si le imparte, ca pe o Impartasanie, celor ce sunt de fata. Lipseste de aici insasi Maica Domnului, caci Cina are un caracter strict euharistic, iar foisorul inchipuieste altarul Bisericii, unde se jertfeste tainic Iisus Hristos de catre preoti si episcopi.
Numai Iuda tradatorul si vanzatorul este primit la Cina Domnului, din urmatoarele pricini: mai intai ca nu cumva sa se deznadajduiasca de a sa mantuire, daca nu ar fi fost primit la Cina. Apoi, ca sa nu-i sileasca libertatea, care este cel mai mare dar firesc al omului, caci fiecare este liber sa creada si sa vina la Hristos sau sa se lepede si sa fuga de Hristos. Iuda a fost primit la Cina, desi a facut cel mai mare pacat posibil, ca prin aceasta sa ne arate Dumnezeu ca primeste la pocainta pe cel mai mare pacatos, de se va cai de pacatele sale. Iuda a fost primit la Cina, desi purta la sine argintii vanzarii, ca sa primeasca si el spalarea picioarelor, ca sa guste din Trupul si Sangele Domnului, si prin aceasta sa scape de satana, care il chinuia.
Daca Iuda s-ar fi cait de greseala sa si ar fi aruncat banii diavolului, atunci spalarea picioarelor, ca o spovedanie, l-ar fi curatit, iar Painea si Vinul ce i s-au dat, ca o Impartasanie, l-ar fi sfintit. Dar pentru ca nici de tradare nu s-a lasat, nici pe arginti nu i-a lepadat, spalarea si Cina nu i-au folosit nimic. Caci in clipa cand a intins mana in blid cu Hristos si a gustat cu nevrednicie din Painea Domnului, a si intrat satana in el si a fugit afara.
Un alt motiv pentru care Iuda a fost primit la Cina a fost acela ca sa fie aratat inaintea tuturor ca el este vanzatorul. Si, in sfarsit, a fost primit ca un semn de taina, ca intotdeauna intre slujitorii lui Hristos vor fi si tradatori, vor fi si vanzatori, vor fi si eretici, vor fi si ucigasi, vor fi si apostati, vor fi si iubitori de argint care vor sfasia camasa lui Hristos si vor incerca, fara de toiag, sa pastoreasca oile Domnului numai pentru bani.

Iubitii mei frati,
Doua lucruri importante deosebim la Cina cea de Taina: mai intai spalarea picioarelor ucenicilor si apoi intemeierea Tainei Sfintei Impartasanii, numita si Sfanta Euharistie. Deci, savarsind Iisus Hristos propovaduirea Sfintei Evanghelii, mai inainte cu o zi de patima Sa si de Pastele evreiesc, a randuit sa manance Pastele dupa obiceiul Legii Vechi, intr-o casa din Ierusalim.
Acolo, mergand din vreme ucenicii, au gatit Pastele si venind Domnul, au mancat impreuna pascha Legii Vechi, dupa porunca data de Moise. Adica au mancat painea nedospita numita azima si miel fript, stand cu totii in picioare, incinsi cu brau, incaltati si cu toiegele in mana, gata de drum.
Acesta era Pastele evreiesc, pe care Iisus Hristos l-a respectat si de data aceasta, ca sa se arate pana la moarte ascultator si necalcator de lege (Dupa Sinaxarul din Joia Mare).
„Iar cand s-a facut seara, Iisus a sezut la masa cu cei doisprezece ucenici” (Matei 26, 20) si a mancat Pastele Legii Noi. Asadar, in aceasta mare zi, doua legi a indeplinit Iisus si de doua ori a praznuit. Mai intai a mancat Pastele lui Moise, care era chipul lui Hristos, ca sa Se arate pazitor al Legii Vechi. Apoi a mancat Pastele nostru crestinesc, ca sa Se arate intemeietor al Legii Noi. Doua Testamente astazi a unit: cel Vechi, care acum s-a sfarsit, cu cel Nou, care abia a inceput. Doua Liturghii a savarsit: liturghia Pastelui evreiesc, care nu avea caracter de taina, nici putere sfintitoare, si Liturghia Pastelui crestinesc, care prin Taina Sfintei Impartasanii are putere sa sfinteasca si sa mantuiasca pe toti cei care cred. Si din doua paini a mancat in aceasta zi Hristos; din painea Legii Vechi, care era azima uscata, lipsita de fermentul datator de mantuire al Duhului Sfant, si apoi din painea cea dospita, proaspata si calda a Legii celei Noi, care este Trupul tainic al lui Iisus Hristos, adica Sfanta Impartasanie, prin care dobandim iertare de pacate si viata nemuritoare.
Dar pentru ce masa aceasta din foisor se cheama „Cina” si pentru ce se cheama „de taina”? Se cheama „Cina” pentru ca s-a savarsit seara, dupa asfintit, adica spre asfintitul veacurilor si la sfarsitul vietii pamantesti a lui Hristos. Si se cheama „de taina” pentru ca Cina are un caracter liturgic de Taina, de Jertfa, de prefacere euharistica a painii si vinului in Trupul si Sangele lui Hristos. Cina se mai cheama masa de taina, caci aceasta este ultima masa la care a mancat Domnul cu ucenicii Sai, mai inainte de moarte si pentru ca a avut loc noaptea tarziu, cand tot Ierusalimul si inimile tuturor erau pline de multe taine. Mai poarta acest nume si pentru faptul ca Cina a durat mult mai mult decat o masa obisnuita, in care timp Iisus Si-a impartasit ucenicii cu Sfanta Impartasanie, mai inainte de despartire, ca sa poata rezista marilor ispite ce le stateau inainte. De aceea, la sfarsitul mesei, Iisus Hristos S-a rugat pentru ei cu cea mai inalta rugaciune si a rostit cele mai frumoase si miscatoare cuvinte de invatatura si mangaiere pentru ucenici.
Daca citim cu atentie Sfanta Evanghelie de astazi, intelegem ca indata ce ucenicii s-au asezat la masa, mai inainte de a gusta din paine si din vin, „Iisus S-a sculat de la cina, S-a dezbracat de haine si, luand un stergar, S-a incins cu el. Dupa aceea a turnat apa in vasul de spalat si a inceput sa spele picioarele ucenicilor si sa le stearga cu stergarul cu care era incins” (Ioan 13, 4-5).
Mare este taina acestei dumnezeiesti spalari si necuprins este adancul smereniei lui Hristos. In noaptea aceasta tarzie, cand arhiereii mandri se sfatuiau cum sa-L prinda si sa-L omoare pe Iisus, cand tot Ierusalimul tulburat era in asteptare, acolo sus, in foisorul de taina, era liniste si tacere multa. Acolo vedem pe Iisus cum Se dezbraca de haine, cum Se pleaca pana la pamant, cum spala cu apa picioarele cele lovite cu pietre ale ucenicilor Sai, cum le saruta cu dragoste si sterge cu stergarul picioarele Apostolilor Sai, ale acelora care vor duce vestea Evangheliei pana la marginile lumii.
Mare este adancul smereniei lui Hristos. Ca primul care si-a intins picioarele si a fost spalat de Domnul, a fost Iuda vanzatorul. Spalandu-i picioa­rele, Iisus il cheama inapoi, ii arata dragoste, ii da nadejde, ii intinde mana, ii spala pacatul, numai sa-l marturiseasca, numai sa-l paraseasca. Dar Iuda nu se caieste, Iuda nu se pocaieste, Iuda nu arunca argintii, Iuda nu-si spune pacatul, Iuda nu se smereste, Iuda nu se foloseste. Pentru care pricina Iuda nu se mantuieste? Deoarece picioarele ii sunt in mana Domnului, iar inima in mana diavolului. Hristos ii curata picioarele, iar satana ii spurca inima. Pentru aceea Iuda nu se poate mantui, ca picioarele sale indata si le arata, iar pacatele inimii si le tainuieste. Cu picioarele sta in apa, iar cu mainile tine argintul vanzarii. Mare este dragostea Mantuitorului nostru Hristos. Ca El sterge picioarele tradatorului, iar acela nu se caieste, nici se smereste. Iisus, sarutandu-i picioarele il primeste inapoi, iar Iuda, sarutandu-1 pe obraz, il vinde la arhierei.
Singurul care s-a impotrivit spalarii a fost Petru cel fierbinte ravnitor. Dar Domnul i-a zis: „Daca nu te voi spala, nu ai parte de Mine” (Ioan 13, 8). Atunci plecandu-se Petru, L-a lasat, ca sa aiba parte cu Hristos. Ca taina aceea a spalarii inchipuia Taina Spovedaniei, fara de care nimeni nu se poate mantui, nici petrece cu Hristos. Fara spalarea pacatelor prin spovedanie, nimeni nu se poate nici impartasi; ca iata, Iisus stand la masa, mai inainte de a frange paine, si a le da sa manance, sa se impartaseasca, ii spala cu apa, ii pregateste prin smerenie si prin spovedanie si abia la urma ii impartaseste.
„Iar pe cand mancau ei” – spune Sfanta Evanghelie – „Iisus, luand paine si binecuvantand, a frant si, dand ucenicilor, a zis: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu. Si luand paharul si multumind, le-a dat, zicand: Beti dintru acesta toti, ca acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” (Matei 26, 26-28).

In clipa aceasta s-a savarsit cea mai mare minune euharistica, mistica. Ca odata cu rugaciunea si binecuvantarea Domnului, Iisus preface painea si vinul in insusi Trupul si Sangele Sau. In clipa aceasta, Iisus Hristos intemeiaza Taina Sfintei Impartasanii si savarseste prima Liturghie crestina inaintea ucenicilor Sai. Asadar, Mantuitorul este primul Arhiereu si Preot care savarseste cea dintai Liturghie, intemeind Taina Sfintei Impartasanii, iar Apostolii sunt primii credinciosi care iau parte la aceasta mare taina si care se impartasesc cei dintai cu Trupul si Sangele Domnului. Iar prin porunca Mantuitorului: „Aceasta faceti spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19), Apostolii capata putere divina sa binecuvinteze si ei painea si vinul si sa le prefaca in Preacuratele si Mantuitoarele Taine.
Iata deci originea si importanta Sfintei Liturghii. Ea a inceput din acel mic foisor si prin Sfintii Apostoli a ajuns sa se savarseasca astazi pana la marginile lumii.
Iar valoarea ei consta in sfintirea dumneze­iestilor Taine, care se prefac cu puterea Duhului Sfant si binecuvantarea preotului, dar numai in cadrul Sfintei Liturghii. Astfel, foisorul acela din Ierusalim este inlocuit cu Biserica crestina, Cina cea de taina este repetata zilnic, ori de cate ori se face Sfanta Liturghie. Masa la care a mancat Domnul cu ucenicii Sai este acum Sfantul Prestol, blidul si paharul din care au gustat Hristos si Sfintii Apostoli, sunt astazi Sfantul Potir si Sfantul Disc din care cu totii gustam Sfanta Impartasanie. Spalarea picioarelor este inlocuita cu Taina Sfintei Spovedanii care poate spala toate pacatele.
Apa este darul Sfantului Duh, prosopul este milostivirea lui Dumnezeu care sterge pacatele noastre, iar Mantuitorul, care spala pe ucenici si sfinteste painea si vinul, este reprezentat de preotul Bisericii care trebuie sa se plece cu dragoste la picioarele fiecarui credincios, sa-l spele prin spovedanie, sa-l stearga prin canon si sa-l uneasca cu Hristos prin Sfanta Impartasanie, dupa vrednicie. Iata deci mila Domnului, iata chemarea preotului, iata sfintenia Bisericii, iata nadejdea mantuirii noastre.
Dar pentru ce a fost nevoie ca Iisus Hristos sa sfinteasca painea si vinul si apoi sa-si impartaseasca ucenicii mai inainte de patima Sa si de moarte? Pentru ca Trupul Domnului „care Se frange” si Sangele Lui „care pentru multi se varsa” se aduc, se sfintesc si se impart credinciosilor „spre iertarea pacatelor” (Matei 26, 28). Toate cele sapte Sfinte Taine au putere sa ierte pacatele, dar niciuna nu poate ierta in chip desavarsit pe om, precum Spovedania si Sfanta Impartasanie. Fara de aceste Taine nimeni nu se poate mantui, nici vedea pe Hristos.
Deci Bunul nostru Mantuitor a voit sa impartaseasca pe Sfintii Apostoli mai inainte de patima si moartea Sa, pe de o parte, ca sa ierte pacatele ucenicilor Sai, cate ca niste oameni au gresit si ei pana in ceasul Cinei; iar pe de alta parte, ca sa-i intareasca pentru marile ispite si prigoane care ii asteptau, ca sa-i pregateasca spre a duce in lume vestea Sfintei Evanghelii, ca sa le dea mai multa putere asupra satanei, ca sa le intareasca credinta, unitatea si rabdarea si, in sfarsit, ca sa-i pregateasca pentru infricosatul ceas al mortii. Iata cat este de mare puterea mantuitoare a Sfintei Impartasanii! Ea vindeca bolile, , izgoneste diavolii, iarta pacatele, usureaza ispitele vietii, intareste pe om in necazuri, sfinteste pe credinciosi, pastreaza pe Hristos permanent prezent intre oameni si ajuta sufletul in ceasul mortii.
Pentru ce, dar, Iuda vanzatorul nu a fost iertat de pacatul tradarii, caci la Sfanta Cina a fost si el? Pentru ca Iuda s-a impartasit cu nevrednicie. Pentru ca Iuda nu mai iubea pe Hristos, pentru ca el nu mai credea ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, pentru ca el nu voia sa arunce de la sine cei treizeci de arginti. Cu o mana ducea la gura paharul cu Sangele Domnului, iar cu cealalta tinea punga cu bani. Cu dreapta intingea in blid, alaturi de Hristos, iar cu cealalta pipaia argintii. In gura avea Trupul Domnului, iar in inima avea pe diavolul. Iata pentru ce Iuda nu s-a folosit de Sfanta Impartasanie.
Ba inca, mai mult, cu grea pedeapsa s-a si pedepsit. Ca dupa ce Domnul imparte la toti Trupul si Sangele Sau, vazand necredinta si impietrirea lui Iuda vanzatorul, S-a tulburat cu duhul, a plans cu lacrimi si a zis: „Adevarat, adevarat zic voua ca unul dintre voi Ma va vinde” (Ioan 13, 21). El voia sa se desparta cu dragoste de ucenici; El voia sa moara in pace cu toti. El nu voia sa fie vandut pe bani, ca un rob; El voia sa moara in dar, pentru toti. El voia sa moara liber, pe altarul dragostei, cu demnitate de Om care isi face datoria. Iisus nu voia sa fie vandut de un ucenic. Iata pentru ce S-a tulburat cu duhul Iisus si a lacrimat la Cina. Plangea pentru rautatea vanzatorului, plangea pentru pierzarea sa.
Iar cand Ioan, ucenicul cel iubit, il intreaba pe Iisus: „Doamne, cine este?”. Domnul ii raspunde: „Acela este, caruia Eu, intingand bucatica de paine, i-o voi da. Si intingand bucatica, a luat-o si a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. Si dupa imbucatura a intrat satana in el. Iar Iisus i-a zis: Ceea ce faci, fa mai curand” (Ioan 13, 25-27). „Deci dupa ce a luat acela bucatica de paine, a iesit numaidecat. Si era noapte” (Ioan 13, 30).
Ce lucru infricosat s-a petrecut la Cina! Ce grozava a fost caderea lui Iuda! A primit cu nevrednicie Trupul Domnului si a intrat in el satana. A gustat cu necredinta din Izvorul vietii si iata, a murit. A avut cu el Lumina, dar iata-l aruncat in intuneric. Iata-l ratacind singur in miezul noptii pe ulitele Ierusalimului, departe de Hristos, departe de Lumina, departe de Viata, lipsit pentru totdeauna de bunul sau invatator, lipsit de nadejdea mantuirii.

Iubitii mei frati,
In seara aceasta Iisus sta la masa cu ucenicii Sai. Iata-L pe Domnul intre prietenii Sai. In mijloc masa intinsa, paine si vin. Apostolii stau la cina. Iisus Se dezbraca, le spala picioarele, incepand cu Iuda si terminand cu Petru. Apoi se aseaza, binecuvinteaza painea si vinul, le preface in Sfanta Impartasanie si le imparte ucenicilor spre iertarea pacatelor. Toti primesc cu credinta, toti gusta, toti se sfintesc. Numai Iuda se osandeste, se stapaneste de diavolul, se scoate afara.
Iubite frate! Te gandesti tu in ceasul acesta la Iisus? Vrei tu sa stai cu El la Cina? Iata, Domnul se pleaca sa-ti spele picioarele. Domnul iubeste sufletul tau. Domnul vrea sa te mantuiasca. Domnul vrea sa Se impace cu tine inainte de patima si moartea Sa. Vrei deci si tu sa te impaci cu Iisus?
Daca vrei, primeste pe Domnul sa-ti spele picioarele, primeste preotul sa-ti spele pacatele. Spovedeste-te cu mare cainta, dar nu asa ca Iuda vanzatorul. Nu-ti goli cu nerusinare picioarele tale, ci goleste-ti cu smerenie pacatele inimii tale. Nu sta cu picioarele in biserica sub epitrahil si cu vrajmasul in suflet. Mai inainte de a veni la Spovedanie, arunca pe diavolul din inima ta, arunca lucrul furat din casa ta, arunca tutunul din gura ta, leapada injuraturile de pe buzele tale, leapada ura si tot pacatul, iar dupa Spovedanie, nu mai intra in pravalia satanei, adica in carciumi, nici in casa desfranarii, nici in locul unde este hulit Dumnezeu. Caci altfel, ramai nespalat ca Iuda si mori in pacatele tale.
Nu cumva refuzi pe Domnul sa-ti spele picioarele? Nu cumva zici ca nu esti vrednic sa te spovedesti, pentru ca iarasi cazi in aceleasi pacate? Daca faci asa, vei fi mustrat ca Petru si nu vei avea parte cu Hristos in veac.
Nu cumva din lene si din oarecare judecata mincinoasa amani spovedania cu anii? Sau te spovedesti numai la Pasti? Daca mai continui acest lucru, esti in primejdie sa mori nespovedit.
La fel si cand trebuie sa te impartasesti, nu cumva urmezi lui Iuda vanzatorul? Nu cumva te apropii cu necredinta, cu indoiala si cu mandrie? Nu te certi cu preotul sa-ti dea Sfanta Impartasanie fiind nevrednic si oprit de sfintele canoane? Sau poate ai incercat sa te duci la alt preot ca sa te dezlege? Sau poate te-ai impartasit nespovedit curat si fiind inca oprit? Daca ai facut cumva aceasta, esti asemenea lui Iuda. Ca acela, impartasindu-se cu nevrednicie, a intrat satana in el.
Teme-te, frate, de focul dumnezeirii. Nu te face vinovat de Trupul si Sangele Domnului. Ca acest foc, ori te curata de pacate, ori te umple de osanda. Sau poate ceri sa te impartasesti fara a rupe legatura cu pacatul? Poate vrei sa iei Sfintele Taine si apoi iarasi sa cazi in desfranare, iarasi sa te imbeti, iarasi sa furi, iarasi sa te judeci, sa te certi si sa ucizi?
Daca incerci una ca aceasta nu esti departe de Iuda.
Dar se intampla si altfel. Poate ai voie sa te impartasesti si tu neglijezi, poate nu te apropii de Sfintele Taine cu anii, din pricina ca te socotesti cu totul nevrednic. Sau poate zici ca nu ai nevoie de Sfintele Taine decat la moarte. Si aceasta este un mare pacat. Ca daca Apostolii au avut nevoie de Sfanta Spalare si Impartasanie, mai inainte de ispite, de prigoane si de moarte, cu cat mai mult tu. Deci ori de cate ori esti bolnav, in primejdii, in posturi si ai voie, apropie-te de Hristos. Insa pregateste-te, vino cu frica. Paraseste pacatul. Iarta pe semenul tau din inima. Iata, Iisus iarta pe Iuda, iar tu nu ierti pe fratele tau? Deci impaca-te si vino la Biserica.
De vei face asa, casa ta va deveni un foisor sfant, iar Domnul cu toti sfintii vor veni sa cineze cu tine, sa te bucure, sa te hraneasca si sa te mantuiasca in vecii vecilor. Amin.

Parintele Ioanichie Balan

Contact Form Powered By : XYZScripts.com