Header image

Preotul şi scriitorul Gala Galaction și Basarabia

Preotul şi scriitorul Gala GALACTION nu era basarabean de origine, dar bunicul şi tatăl său cunoşteau bine Basarabia de Sud unde au avut gospodării şi chiar casă boierească la Reni. Destinul a făcut ca el să ştie despre destinul acestei provincii ocupate de ruşi la 1812 din povestirile bunicului şi tatălui. De aceea primele lui scrieri despre moldovenii din stânga Prutului ţin de anul 1912 când ruşii sărbătoreau cu fast centenarul anexării Basarabiei. La fel cum în luna martie 1918 a salutat fierbinte actul de unire a Basarabiei cu România.

În jurnalul său el consemna: „O veste mare pentru aceste zile triste: Sfatul Ţării din Basarabia a proclamat unirea cu România. E un pahar cu apă sfântă şi rece dintr-un izvor miraculos, sorbit de o gură arsă de o lungă sete. Basarabia se alipeşte iubitei Moldove, trunchiul glorios de unde fusese smulsă acum o sută de ani! Dumnezeu fie lăudat de toată limba românească acum şi până în timpii cei mai depărtaţi, cât se va vorbi româneşte!”( Pagini interzise din „Jurnalul” lui Gala Galaction// Adevărul literar şi artistic, an. II, nr. 51, 1991 din 27 ianuarie).

Iar prima călătorie în provincia de dincolo de Prut a întreprins-o abia în 1924 în cadrul unui grup de conferenţiari care veneau să ţină nişte conferinţe în mai multe localităţi din Basarabia, dar şi să descopere pentru sine.

În 1926, avea să ajungă a doua oară în Basarabia, deja ca profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Iaşi, cu sediul la Chişinău, recent deschisă şi să se lege sufleteşte de această provincie, unde s-a manifestat ca preot, profesor universitar, avocat şi scriitor.
Şi-a fost profesor aici timp de 14 ani, plecând într-o vineri, la 26 iunie 1940…

Dintre toate aceste preocupări, pe noi ne interesează doar colaborarea cu revista Viaţa Basarabiei: Biserica Basarabeană (1941, nr. 1); Zile basarabene (1932, nr. 4); Scrisori basarabene (1943, nr. 3-4); Rechemări: [adresare către tineretul basarabean] (1941, nr. 11-12); Ce am învăţat la Cernăuţi. (1942, nr. 4); La schitul Brazi (1934, nr. 6); Gala Galaction despre Basarabia (1935, nr. 2); Gânduri-gânduri… [despre Basarabia] (1940, nr. 9-10); În aşteptarea supremei revederi (1941, nr. 8); Scrisori basarabene (1942, nr. 8-9).

În aspect biografic putem spune doar că el a fost şi este trecut în toate dicţionarele şi istoriile literare apărute până astăzi, noi însă vom prezenta biografia sa prin prisma activităţii lui din Basarabia:

Galaction, Gala (Grigore Pişculescu) (16.IV.1879, Dideşti, Teleorman – 8.III.1961, Bucureşti).

Şcoala primară în Dideşti şi la Roşiori de Vede, Liceul la Bucureşti la „Sf. Sava” (1898), licenţiat în teologie la Bucureşti, în 1903. Doctor în teologie la Cernăuţi (1909).

Facultatea de Teologie , Chisinau
Facultatea de Teologie , Chișinău

Profesor de introducerea şi exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926). Decan al Facultăţii de Teologie din Chişinău (1 martie 1926 – 1 martie 1930); subşef de birou la Casa Bisericii. Hirotonisit preot în 1922.

A debutat în publicistică la Adevărul ilustrat (1896). Premiul Naţional pentru proză (1935). A fost membrul Academiei Române (1947).
Opera: Minunea din drumul Damascului (1903); Antologia unei legi şi… a unui principiu (1909); Bisericuţa din Răzoare (1914); Clopotele din Mănăstirea Neamţu (1916); La ţărmul mării (1916); O lume nouă (1919); Mustafa Efendi ajunge Macarie Monahul (1920); Răboji pe bradul verde (1920); Viaţa lui Eminescu (1924); Toamne de odinioară (1924); De la noi la Cladova (1924); Două întâmplări minunate (1924); Cartea creştinului ort. (isc. Duhovnicul Grigorie) (1926); Piatra din capul unghiului (1926); Meditare la Rugăciunea Domnească (1927); Răbdare şi nădejde (1928); Nuvele şi schiţe (1934); Caligraful Terţiu; Doctorul Taifun; Papucii lui Mahmud; Roxana; Scrisori către Simforoza; Cântarea cântărilor; Minunile lui Iisus (trad. 1928); Pildele Mântuitorului (trad. 1928); Predica de pe munte (1928); Psaltirea proorocului David (trad. cu V. Radu) (1929); Noul Testament (trad. 1927); La răspântie de veacuri (1935); Elemente (1935); Riţa Crăiţa (1942); În grădinile Sf. Antonie (1942); Vlahuţă (1944); Din legăturile bisericeşti româno-ruse altădată şi azi (1946); Mangalia (1947); Opere (1949); Nuvele (1954); Oameni şi gânduri din veacul meu (1955); Opere alese (vol. I-II) (1956-1958); Ziua Domnului (1958); Opere alese (vol. I-IV) (1959-1965); Chipuri şi popasuri (1969); O lume nouă (1970); Moara lui Călifar (1973); Jurnal (vol. I-III) (1973-1980); Sub feeria lunii (1974); Prima ţară (1975); Opinii literare (1979) ş.a.

Aflându-se la Chişinău, el a tradus împreună cu preotul Vasile Radu Biblia, varianta intrată în istorie cu numele Biblia de la Chişinău, considerată drept cea mai reuşită traducere din punct de vedere artistic.

Curios este faptul că Gala Galaction, profesând avocatura, era apărătorul frecvent al comuniştilor în procesele judiciare. Era celebru prin faptul că drept onorariu pentru această muncă lua simbolica plată de un leu, fiindcă fără anunţarea onorariului instanţa nu-i permitea să-i exercite funcţia de apărător.

Chişinăul interbelic îl recunoştea imediat pe avocatul Gala Galaction când anunţa suma onorariului un leu.

Odată cu deschiderea postului de Radio Chişinău în octombrie 1939, ca unui orator redutabil, lui Gala Galaction i s-a oferit posibilitatea să se adreseze de la microfon întregii naţiuni, el n-a pregetat s-o facă având în centrul atenţiei lui tot tema de suflet – Basarabia. O demonstrează chiar cele 14 file scrise de mână în care el, cu harul de prozator reconstituie atmosfera basarabeană numind-o direct – Basarabia visului şi transmisă pe post la 2 decembrie 1939.

Secretul înrudirii lui spirituale cu oamenii din provincia dintre Prut şi Nistru îl găsim mărturisit în paginile din Scrisori basarabene: „Mă înţelegeam de minune cu aceşti oameni liniştiţi şi blajini. Adevărul este că şi sufletul basarabean în nuanţa ortodoxismului dintre Prut şi Nistru găsea în mine o potriveală şi o receptivitate deosebită. Mă impresiona pământul Basarabiei, ostenitorii gliei basarabene, dealurile basarabene onduloase şi cu heleştee în preajmă, bisericile cu turle verzi, casele şi ogrăzile, şi peste toate acestea nu ştiu ce suflu trist şi molcom de legendă cu sfinţi şi cu martiri, parte din bucoavnele bisericeşti, parte din cronicile Moldovei.”

un articol de Iurie Colesnic

Contact Form Powered By : XYZScripts.com