Header image

Stimulăm sau inhibăm atenția copiilor noștri?

19:27, marți, 5 mai, 2015 | Cuvinte-cheie:

Luni, 4 mai 2015, în Aula Magna a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” or. Iași,  am participat la o prelegere cu tema „Premise şi soluţii în dezvoltarea atenţiei”.
Fiind la cea de-a IX-a ediţie a Conferinţei „Ai copil. Învaţă să fii părinte” la avut ca invitat pe biofizicianul Virgiliu Gheorghe, doctor în bioetică, un specialist cunoscut publicului pasionat de propria dezvoltare.
Cu binecuvântarea Preasfințitului Petru Episcop de Ungheni și Nisporeni la prelegere din partea episcopiei sus menționate am asistat împreună cu alți doi preoți din eparhie:  preot Petru Ciobanu, Președintele Departamentului Eparhial Învățământ Religios și Catehizare și diacon Victor Rotari, Departament Eparhial Activitate Pastorală Pentru Forțele Armate și Organele de Drept.
Prelegerea sa bazat pe ATENȚIA COPIILOR și cum o putem dezvolta sau cel puțin menține. Dezvoltând atenția noi trebuie să ne axăm și nu putem despărți de ea stimulul și emoțiile. Noi trebuie să motivăm copilul ca să-l concentrăm în atenție. Ea este cea mai importantă din procesul cognitiv de a concentra mintea spre ce face copilul.
 Pentru a asculta sfaturile și îndemnurile dl. Virgiliu, au venit părinți cu copii care întradevăr le pasă de sănătatea copiilor și sânt dispuși de a merge spre vectorul benefic de dezvoltare a urmașilor lor.
Mai jos prezentăm un mic interviu ce ar prezenta prelegerea în câteva cuvinte la fiecare întrebare abordată.
– Ca să putem vorbi despre atenţie, ar fi bine să o definim pe înţelesul tuturor. Ce este atenţia, domnule Virgiliu Gheorghe?
– Nu cred că există cineva care să nu ştie ce este atenţia. Mai curând, cred că problema rezidă în faptul că puţini conştientizează care este importanţa dezvoltării acestei abilităţi  mentale pentru activitatea şi succesul de orice fel în viaţa unui om.
În cuvinte foarte puţine, atenţia reprezintă procesul prin care mintea omului se preocupă cu un anumit lucru cu o anumită activitate, eveniment sau chiar cu un anumit gând, aşadar cu un stimul exterior sau interior pe care le urmăreşte pe o anumită perioadă de timp. În toată această perioadă, când sunt prelucrate informaţiile provenind de la stimul respectiv, este inhibată într-o măsură mai mică sau mai mare procesarea informaţiei ce provine din cu totul alte direcţii.
– Există un instrument de măsură a atenţiei? Putem spune că atenţia se învaţă, se educă şi cum putem face aceste lucruri?
– Există diferite teste de măsurare a atenţiei, dar nu este uşor de realizat lucrul acesta pentru că atenţia este stimulată de interesul pe care îl provoacă un lucru anume, iar interesul este un factor subiectiv. Totuşi există metode care pot elimina aceste erori.
Atenţia se poate educa, desigur, prin activitate, prin trezirea interesului, prin muncă susţinută, aş putea spune că, la modul general, prin favorizarea dezvoltării cortexului prefrontal. Desigur, trebuie eliminaţi factorii perturbatori care pot submina dezvoltarea atenţiei, foarte prezenţi astăzi în viaţa copiilor noştri.
– Cum se inhibă atenţia la copil şi la adult? Care ar fi factorii perturbatori?
– Pot fi de natură emoţională sau cognitivă. Pot fi, să spunem, tehnologici şi interpersonali. Divorţul părinţilor scade nivelul de atenţie al copilului, de pildă. Cognitiv vorbind, dacă lecţiile de la şcoală sunt total neinteresante, elevul poate renunţa în general să mai fie atent la ore. Din punct de vedere tehnologic, vizionarea tv, calculatorul, tableta, în general ecranul, subminează dezvoltarea atenţiei, ca şi tot ceea ce astăzi presupune multitasking.
„Trebuie să-ţi şi placă tot ce faci, să-ţi stârnească interesul”
– Ce se întâmplă în lipsa atenţiei? Ce efecte ar putea avea pe termen lung lipsa atenţiei?
– Insuccesul şcolar mai întâi, pe urmă cel profesional. Nu poţi face nimic în viaţă satisfăcător fără capacitatea de a-ţi concentra atenţia. Ea constituie cureaua de transmisie care asigură legătura dintre minte şi lucrul urmărit pe parcursul oricărei activităţi. Fără această curea, oamenii nu mai pot procesa informaţia necesară desfăşurării cu succes a oricărui proces.
– Am vorbit despre inhibiţie. Ar fi interesant să aflăm şi cum stimulăm atenţia copiilor?
– Eu nu sunt atât pentru exerciţii, cât pentru asigurarea unui mediu propice dezvoltării psihologice a copilului, protejându-l în faţa factorilor de risc. Atenţia se dezvoltă în mod firesc, dacă nu există factori perturbatori majori în viaţa copilului. Desigur, prin stimularea unor activităţi se poate creşte nivelul de atenţie şi ajunge la performanţă. Muzica, de pildă. Un instrument muzical dezvoltă imens atenţia copiilor.
– Dacă la cei mici lucruri sunt clare, la adulţi cum este situaţia? Îşi pot spori atenţia? Ce ar trebui să facă zilnic?
– Sunt multe lucruri care pot ajuta. De la o alimentaţie bogată în vitamine, efort fizic zilnic, până la desfăşurarea periodică a unor activităţi care necesită atenţie. Trebuie să-ţi şi placă tot ce faci, să-ţi stârnească interesul. Desigur, credinţa ajută mult la dezvoltarea atenţiei. Rugăciunea presupune multă atenţie, dar nu este numai atât. Omul credincios care nădăjduieşte în Domnul nu mai are aceeaşi povară a grijilor şi împrăştierilor, ceea ce îl va face să fie cu mult mai atent la activităţile pe care le prestează într-un anumit moment.
„Este important să avem o credinţă vie şi lucrătoare”
– Vorbiţi foarte des despre efectele televizorului asupra copiilor. Ce se întâmplă când cei mici petrec prea multe ore în faţa ecranului?
– Mult, puţin, televizorul inhibă dezvoltarea atenţiei. Un studiu arată că fiecare oră petrecută în faţa televizorului până la vârsta de 3 ani creşte cu 30% problemele de atenţie după vârsta de 7 ani. În primii trei ani de viaţă, peste un anumit număr de ore petrecute în faţa ecranului există riscul apariţiei ADHD şi chiar al autismului.
– Dacă ar fi să oferiţi o reţetă pentru a avea copii bucuroşi, fericiţi, ce ingrediente ar trebui să conţină?
– E greu de spus în câteva cuvinte. În primul rând, dragoste şi o viaţă de familie armonioasă, fără certuri, măcar evitate cele petrecute în faţa copilului. Copiii au nevoie să fie ajutaţi să se dezvolte cât mai bine psihosomatic, să aibă un nivel educaţional cât mai bun, şi nu mă refer neapărat la note, ci să li se cultive, prin activităţi, abilităţile mentale superioare. Mai mult decât toate, este important să aibă o credinţă vie şi lucrătoare, şi nu acea educaţie moral-religioasă lipsită de viaţă, pentru că nu se întemeiază pe un model de existenţă evlavioasă a părinţilor, ci mai mult pe lecţii lipsite de credibilitate – tocmai pentru că viaţa acestora are foarte puţin din ceea ce înseamnă viaţa în Hristos.
     Virgiliu Gheorghe este biofizician, doctor în bioetică al Universităţii Aristotel din Tesalonic, autor de carte şi un cunoscut speaker. A susţinut multe conferinţe în ţară cu o tematică largă dedicată sănătăţii fizice, mintale, psihologice şi sufleteşti.  
Părintele Vadim Corostinschi
Sursa: http://www.atosmd.net/

Contact Form Powered By : XYZScripts.com