Uneori te împărtășești spre viața veșnică, alteori spre osândire?

De ce atunci când te împărtășești, Sfintele Taine au uneori gust de pâine, iar alteori gust de carne? Oare aceasta înseamnă că uneori te împărtășești spre viața veșnică, air alteori spre osândire?

Dacă omul simte gust de carne înseamnă că Dumnezeu i-a dat asta pentru întărirea credinței. Dar bine este să simt gust de pâine. Însuși Domnul spune: „Eu sunt pâinea vieții” (Ioan 6, 35).

Mulți oameni mi-au povestit asta. Nu demult o femeie m-a sunat din Kiev: „Părinte, am crediță slabă. Azi m-am împărtășit nepregăită. Părintele mi-a dat părticica, dar eu m-am gândit în fața Potirului: ce fel de Trup e aici când nici nu simt cu limba ce mi-a dat? Mi-a dat doar un pic, dar eu nu puteam să mănânc nicicum părticica. O țineam în gură și gata. Nu o puteam înghiți.

Câteva ore am plâms, rugându-L pe Domnul să mă ierte, căci nu puteam înghiți, dar nu era bine nici să o arunc din gură. Domnul m-a iertat și am reușt să înghit. Atunci v-am sunat. Ce credeți, am păcătuit tare?” „Să te pocăiețti pentru că te-ai îndoit!”, i-am spus eu.

Știm că Domnul a făcut prima minune în Cana Galileii, când a transformat apa în vin. Atunci de ce ar fi greu să prefacă vinul în Sânge și pâinea în Trup? Omul nu primește o bucată de carne, de trup, ci pe Hristos Cel viu în întregime.

Din Ambrozie Iurasov – Îndrumar creştin pentru vremurile de azi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2008, p. 159-160