Biserica Ortodoxă Rusă „Sfântul Binecredincios Kneaz Aleksandr Nevski” din Potsdam

Pe dealul Kapellenberg din Potsdam se înalță biserica cu hramul „Sfântul Binecredincios Kneaz Aleksandr Nevski” (Russisch-Orthodoxe Kirche des heiligen Alexander Newskij), care intră în componența Eparhiei de Berlin și Germania a Patriarhiei Moscovei.

Istoria acestei biserici începe odată cu înființarea în partea de Nord a Potsdamului, la 1826, a coloniei rusești Aleksandrovka (Russische Kolonie Alexandrowka) – semn de continuitate a prieteniei ruso-prusace. La 11 septembrie a aceluiași an, este pusă piatra de temelie a sfântului locaș de către Prot. Ioan Ciudovski, paroh al bisericii de pe lângă Ambasada Rusă din Berlin, iar la eveniment a participat însuși Împăratul Prusiei, Frederic Wilhelm al III-lea , (membru al Casei de Hohenzollern).

La 10 iunie 1829 îl regăsim pe Prot. Ioan Ciudovski oficiind primul serviciu divin în noul sfânt locaș, iar toamna, la 11 septembrie, are loc slujba de sfințire a bisericii, din nou cu participarea împăratului prusac, a autorităților din Potsdam și a episcopului luteran al locului. După sfințire, aici au fost botezați mai mulți copii ai coloniștilor din Aleksandrovka.

Marea majoritate a enoriașilor o constituiau coloniștii ortodocși, numărul cărora scădea permanent, astfel că deja în 1838, din cauza asimilării, serviciile divine erau oficiate în germană, pe lângă asta, biserica „Sf. Aleksandr Nevski” nu avea nici slujitori permanenți, astfel încât slujbele erau săvârșite foarte rar. Cu toate acestea, în cadrul parohiei se lucra intens pentru traducerea literaturii liturgice și de catehizare în limba germană.

În 1900 aici exista deja o școală duminicală pentru copiii coloniștilor ortodocși, ceea ce vorbește despre mărirea numărului de enoriași, însă acest lucru stârnește nemulțumirea autorităților germane și a clerului protestant, care acuză preoții ortodocși de prozelitism. Nu am reușit să aflu dacă aceste nemulțumiri s-au transformat în acțiuni concrete sau au rămas la nivel declarativ.

Deja în 1921, printr-o hotărâre de stat, această biserică a fost transmisă comunității care se supunea Sinodului Arhiereilor Bisericii Ortodoxe Ruse în Exil. În această perioadă crește semnificativ numărul emigranților ruși și slujbele sunt din nou oficiate în slavona veche.

Din 1927 până în 1945, sfântul locaș trece de mai multe ori dintr-o jurisdicție eclezială rusă în alta, ca în 1945 să intre definitiv în componența Exarhatului Europei de Vest a Bisericii Ortodoxe Ruse.

Între anii 1991 și 1993, către aniversarea a o mie de ani de la fondarea Potsdamului, biserica a fost restaurată, iar la 26 septembrie 1993 a fost resfințită de către Înaltpreasfințitul Kliment (Kapalin), Arhiepiscop de Kaluga și Borovsk. În 2006, printr-o hotărâre a autorităților din Potsdam, parohia capătă și un teren pentru amenajarea cimitirului ortodox. Biserica face parte din patrimoniul UNESCO.

Conform unor date, parohia „Sfântul Binecredincios Kneaz Aleksandr Nevski” ar avea astăzi 100 de enoriași.

Dacă e să vorbim de edificiu, acesta a fost construit după proiectul arhitectului rus Vasili Stasov, iar lucrările au avut loc sub supravegherea arhitectului german Karl Friedrich Schinkel, care a introdus modificări substanțiale în proiectul inițial al bisericii.

Stilul imperial târziu al clădirii cu particularitățile sale inconfundabile rusești, precum și dimensiunile destul de mici – pătrată, cu o înălțime de 20 de metri și cu un spațiu interior prevăzut pentru 50 de persoane, păstrează intactă imaginea frumoasă de secol XIX a Rusiei nobilimii provinciale dintr-un roman de Cehov sau Turgheniev. Impresia vizuală și auditivă pe care o lasă locul amplasării bisericii, este una plăcută – dealul, deși este înconjurat de calea ferată pentru tramvai și de câteva cartiere, păstrează o liniște odihnitore și plăcută, fără a fi izolat de viața citadină a Potsdamului, care ea însăși este departe de zbuciumul și aglomerația marilor orașe.

În toată Aleksandrovka și mai laes pe dealul Kapellenberg, de unde veghează biserica, se simte dragostea și grija pentru moștenirea trecutului a oamenilor ale căror vieți au fost sau mai sunt legate de aceste locuri, dragoste care, poate ar fi fost neputincioasă dacă nu ar fi fost susținută permanent și cu seriozitate de către autoritățile locale.

Spre regret, în biserică nu se permite fotografierea așa că rămâne să vă închipuiți un interior destul de mic, poate prea puțin luminat, cu un iconostas pictat în stilul realismului rusesc (sau cel puțin așa mi s-a părut mie) și pe mijloc cu o icoană cu părticele din moaștele Sf. Kneaz Aleksandr Nevski.

Deși vădit veche, biserica se află într-o stare foarte bună, nealterată, așa încât dacă nu ar fi tramvaiul care trece chiar pe la poalele dealului s-ar părea că în orice clipă, pe unul dintre cele două drumuri care dau printre copaci spre biserică vor apărea trăsuri mai somptuoase sau mai modeste, care aduc la liturghie bărbați serioși și doamne elegante, însoțiți de armate gălăgioase de copii.

Biserica are și site, unde puteți găsi mai multe date istorice, precum și programul serviciilor divine: http://r-o-k.de/russisch/home.htm

Nicu Cîrlig