O, Om!

 

„Un dram de viață cât mai este în lumea asta să trăiești, Jertfește-l numai pentru suflet Și lasă grijile lumești”.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul

O, om, ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui, în scris sau grai

De pilda ce la alţii dai,

Căci ea, mereu, spre iad sau rai

Pe mulţi o să îndrume.

Ce grijă trebuie să pui

În viaţa ta în toată,

Căci gândul care-l scrii sau spui

S-a dus… în veci nu-l mai aduni

Şi vei culege roada lui

Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă, vorba ta,

Mergând din gură-n gură,

Va-nveseli sau va-ntrista,

Va curăţi sau va-ntina,

Rodind sămânţa pusă-n ea

De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt… cuvântul scris

E-un leac sau o otravă,

Tu vei muri, dar tot ce-ai scris

Rămâne-n urmă drum deschis

Spre moarte sau spre paradis,

Spre-ocară sau spre slavă.

Ai spus un cântec, versul său

Rămâne după tine

Îndemn spre bine sau spre rău,

Spre curăţie sau desfrâu,

Lăsând în inimi rodul său

De har sau de ruşine.

Arăţi o cale, calea ta

În urma ta nu piere,

E calea bună sau e rea,

Va prăbuşi sau va-nălţa,

Vor merge suflete pe ea

Spre cer sau spre durere.

Trăieşti o viaţă… viaţa ta

E una, numai una,

Oricum ar fi, tu nu uita

Cum ţi-o trăieşti vei câştiga

Ori fericire pe vecie,

Ori chin pe totdeauna.

O, om! Ce mari răspunderi ai,

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus, prin scris sau grai

Sau laşi prin pilda care-o dai

Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai

Mereu o să-i îndrume.

Deci nu uita!…Fii credincios

Cu grijă şi cu teamă

Să laşi în urmă luminos,

Un semn, un gând, un drum frumos,

Căci pentru toate, neîndoios,

Odată vei da seama.