Patriarhul Chiril I al Moscovei, în vizită la București: Noi toți am fost victimele ideologiei ateiste și ale sistemului fără de credință în Dumnezeu

Cu ocazia vizitei sale de joi în România, prilejuite de aniversarea a 10 ani de la întronizarea Patriarhului României, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Chiril I al Moscovei a acordat un interviu pentru Q Magazine, în care a abordat o serie de teme prezente în sfera publică precum relația dintre știință și religie, ateism, relația dintre Biserică și lumea politică, despre modul în care se raportează Biserica la internet și lumea virtuală.

În ceea ce privește relația dintre știință și religie, patriarhul rus consideră că între cele două nu ar trebui să existe conflicte, pentru că ambele au sferele lor de manifestare bine determinate. „Știința răspunde la întrebări precum „Cine”, „Cum?” și „De ce?”, religia răspunde la întrebarea care incumbă finalitatea: „Pentru ce?”, a afirmat acesta.

 „Teologia nu se (re)găsește în limitele de competență ale științei. Sugerarea existenței unei competiții între ele transformă religia și știința în instrumente de propagandă atât anti-știință, cât și anti-religie. Pentru ambele, acest lucru este la fel de dăunător”.

Tocmai această „credință oarbă” în știință este unul din aspectele des întâlnite ce merită a fi criticat, tocmai dintr-o perspectivă științifică, rațională.

„În conștiința oamenilor moderni, știința este, adesea, un mit ce ia locul unui idol, în care aceștia cred orbește, la care se închină și căruia i se aduce jertfă, dacă o cere. (…) Credem că știința va dezlega toate tainele privitoare la cum a fost creată lumea, că ne va spune ce trebuie făcut pentru a trăi o viață fericită, cum să învingi moartea, bolile, suferința, nedreptățile, cum să dezlegi tainele problemelor sufletești. Dar toate convingerile acestea sunt bazate pe credință oarbă, nu pe rezultatul concret al studiilor științifice.”

Deși acceptă că există regiuni și țări unde numărul ateilor crește, părintele rus este de părere că același lucru se poate spune și despre societățile în care numărul credincioșilor crește.

„În termeni absoluți, numărul ateilor este extrem de mic. Aceste comunități sunt concentrate, în principal, în societățile cu cel mai înalt nivel de consum, ai căror membri cred, aparent, că pentru ei Paradisul a venit deja. Un alt aspect de remarcat este faptul că ideile ateiste sunt adesea propagate agresiv în sfera publică. În acest sens, ateii, precum și susținători ai secularismului radical, au făcut încercări constante de instituire a dominației lor ideologice asupra tuturor credincioșilor care alcătuiesc majoritatea planetei noastre, dar care, din păcate, de multe ori, sunt în imposibilitatea de a-și proteja drepturile colective și propria viziune asupra lumii religioase.”

În ceea ce privește ideea individualismului, oficialul ortodox consideră că acesta „este o consecință directă a învățăturilor savante, profund greșite, în centrul cărora NU se află Dumnezeu,  Creatorul lumii și al Universului, ci omul evoluat din maimuță și lipsit de reflexia luminii divine, lipsit de perspective de îndumnezeire și de sfințire”.

„Tragedia umanismului secular este că acesta a plantat în mintea oamenilor ideea falsă că reprezintă apogeul rațiunii omenești, și, dacă s-a atins acest nivel, nu mai este loc pentru evoluție.”   „În afara Bisericii, nimic din acestea nu există. Da, există psihologie, psihoterapie-dar sunt doar o încercare de a găsi o soluție în cadrul sistemului în sine, și de aceea în mod constant apar greșeli și eșecuri. În acest sens, Creștinismul a fost și rămâne în afara concurenței, pentru că oferă o legătură indestructibilă de comunicare Dumnezeu-Om viu- prin Domnul nostru Iisus Hristos, adevăratul diapazon al umanității. Pană în ziua de azi, Evanghelia rămâne cea mai eficientă și mai scurtă cale de instruire spre fericire, atât pentru individ, cât și pentru întreaga societate. Principalul obiectiv este de a-l învăța cum să O citească, nu doar ca pe o carte „ritualică”, ci ca pe una care îl învață cum să pătrundă dincolo de simțuri, pentru a înțelege contextul și, a privi cu atenție la cei a căror soartă este zugrăvită acolo.”