Să ne ferim de orice mod nou sau vechi de vrăjitorie

Cum poate Biserica, în ansamblu, respectiv unul dintre soţi să întoarcă pe acela care apelează la vrăjitorie?

– Este complicat, pentru că din calea vrăjitorilor, ne spune Scriptura, Dumnezeu chiar stă deoparte.

Vrăjitoria este o practică ocultă care nu are legătură cu ceea ce este de folos, cu mântuirea noastră. Este ceva opus lui Dumnezeu, deci dacă am ajuns acolo, este grav. Trebuie luminat acela care a apelat la vrăjitoare. Trebuie explicat ce este vrăjitoria, ce înseamnă relaţia cu Dumnezeu, ce înseamnă relaţia cu diavolul. Să-i vedem argumentele lui! Să ştiţi că nu sunt în Biserică atâtea icoane câte are vrăjitorul în casă, acesta nu-i un argument, nici trimiterea pe care o face vrăjitorul spre preot, să facă sfeştanie, să facă dezlegările mari, respectiv Molitvele Sfântului Vasile, ş.a.m.d.

Trebuie sesizat în ce constă înşelătoria, de ce spune el aşa, de ce ţine el icoane în casă doar ca să facă impresie. Dar vrăjitoria, aşa cum se practică ea de babe şi de oameni simpli, să zicem că nu este aşa periculoasă pentru că este prea evidentă. Vrăjitoria practicată de intelectuali care îi dau alte aparenţe este tot înşelătorie în cele din urmă, nu contează cum fac.

Eu am văzut odată în nişte munţi, de la Baia-Mare în sus, un fals terapeut care sigur că le făcea înşelătorie oamenilor, că şi avea o cameră imensă, plină de calculatoare şi pe fiecare ecran era câte ceva, programe şi fiecare ecran avea câte un joc anume de lumini, care se pun ca să odihnească monitorul. Am intrat acolo şi am văzut. Îi venea clientul, venise de departe săracul, cu nu ştiu ce problemă a lui. Iar el spunea: „ai fost la Biserică?” „N-am fost”. „Afară, la Biserică!”. Acesta se ducea, că noi cu ASCOR-ul construiam o Biserică acolo, dar n-avea unde să se-nchine la Biserică pentru că era abia în construcţie, se-nchina şi venea înapoi. Şi îl asculta, apoi se ducea la un calculator, tasta ceva, pe urmă fugea repede la altul, nu ştiu ce mai făcea şi îi prescria câte ceva. Sigur că se întorcea acela acasă şi era întrebat de vecin cum a fost. „Cum am intrat, s-a răstit la mine dacă am fost la Biserică, m-am dus şi m-am închinat acolo”. Impresia este foarte bună pentru că el te-a trimis la Biserică, sigur că atrăgea lumea.

Acesta era un vrăjitor modern, cu calculatoarele, dar calculatoarele nu spuneau nimic, bineînţeles, numai că fiind multe şi fiecare arătând altceva, mergea la oamenii care nu se pricepeau. Trebuie lămuriţi toţi aceştia să se ferească de orice mod nou sau vechi de vrăjitorie.

Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, Sibiu, 2011, pp. 159-161