„Înviat-a Hristos şi viaţa stăpâneşte…” Învierea Domnului prăznuită la Mănăstirea Suruceni

Sărbătoarea Învierii Domnului nu este doar un praznic al Bisericii, ci și al mădularelor ei. Este Sărbătoarea la care întreaga zidire se face părtașă primăverii, precum și Învierii. Este primăvara văzută și nevăzută. „Acum toate s-au umplut de lumină – și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru Care s-a întărit“ (Canonul Paștilor)

Numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a aduce laudă și mulțumire Mântuitorului nostru Hristos cu ocazia „Sărbătorii Sărbătorilor”, Învierea Sa. Cu credință în suflete și lumânări în mâini, credincioșii au venit pentru ca împreună cu obștea monahală să primească Lumina Învierii, să înalțe rugăciuni de mulțumire și să trăiască pacea sfântă a Învierii în sufletele lor. Slujba Învierii a fost oficiată de soborul preoțesc al așezământului monahal. Răspunsurile liturgice au fost date de corul de maici al mănăstirii.

„Paștile sunt viața lui Dumnezeu înlăuntru nostru, împărtășirea de Duhul Sfânt, învierea noastră din moartea pe care am trăit-o, prin prezența patimilor. La aceste adevărate Paști conduc făptuirea și contemplația. Atunci omul devine dumnezeu după Har și sărbătorește Paștile cele mari și veșnice. Trăiește „Paștile cele de taină, Paștile cele preacinstite.” Se împărtășește din singurul Paști viu, Care este Hristos, devine el însuși Paști pentru ceilalți” – ne spune mitropolitul grec Ierotei Vlahos.

Mulți dintre noi, influențați de duhul lumesc, am înlocuit adevărata prăznuire a Învierii cu o serbare lumească. Pentru mulți purtarea lumânărilor, mâncarea și mesele bogate, sau chiar și urmarea tipiconală a slujbelor, însumează trăirea acestui Praznic. Însă toate acestea țin de o sărbătoare exterioară. Adevărata prăznuire a Învierii lui Hristos este curățirea sufletească, înnoirea minții, primirea și trăirea Cuvântului lui Dumnezeu.

Prin Învierea lui Hristos ne apropiem de viața de după moarte, când prăznuim înnoirea vieții celei fără de moarte, care nu este o stare abstractă, ci darul lui Hristos Cel Înviat și trăirii vieții celei întru Hristos. Prin această înnoire a firii omenești trebuie să treacă și viața noastră, iar dacă nu se întâmplă acest lucru, zădarnică este pentru noi prăznuirea Învierii.

În cadrul sfintei liturghii o mare parte dintre credincioșii prezenți s-au învrednicit de a primi Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.  Prot. Victor Ceresău a dat citire Pastoralei Mitropolitului Vladimir, Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, în care ierarhul evidențiază înțelesurile duhovnicești ale Învierii Domnului, subliniind măreția Praznicului.

Să păstrăm bucuria sfântă a acestei sărbători, pentru ca sufletele noastre să poată cânta: „Ziua Învierii, să ne luminăm popoare, Paștile Domnului, Paștile. Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos-Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce cântăm cântare de biruință. „

Sursa: www.manastireasuruceni.md