Fecioara intră în Templu și „pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte”. Praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului la Mănăstirea Suruceni

„Drept aceea dară, trebuieşte şi noi, când vom intra în sfânta Biserică, să ne curăţim întâi de păcatele noastre şi de cugetele cele viclene şi apoi cu cunoştinţă întreagă să ne facem vase alese, să primim, prin darul Duhului Sfânt, cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre şi aşa, cu acest mijloc, vom fi adevăraţi prăznuitori, măcar că pe Preasfânta Fecioară, de vreme ce este şi se numeşte pricina tuturor bunătăţilor, nu este cu putinţă nici cu un mijloc să o cinstim şi să o prăznuim precum se cade.” (Sf. Antim Ivireanul)

În duh de rugăciune s-au unit obştea monahală și credincioșii care au participat la Sfânta Liturghie praznicală de Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică, în Sfânta Sfintelor, este cea de-a doua sărbătoare din cursul anului bisericesc închinată Preasfintei Fecioare și este legată de pregătirea ei pentru a deveni Maica lui Hristos. În troparul praznicului este cuprinsă întreaga teologie a Bisericii cu privire la acest eveniment: „Astăzi este înainte însemnarea bunăvoinţei lui Dumnezeu şi propovăduirea mântuirii oamenilor, în Templul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte Îl vesteşte. Acesteia şi noi cu mare glas să-i strigăm: Bucură-te, Împlinirea rânduielii Ziditorului.”

„Rânduiala sau iconomia Ziditorului este întruparea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece în acest chip Dumnezeu a iconomisit mântuirea oamenilor. Căderea omului a fost atât de adâncă, încât el nu putea să se ridice singur, ci a fost nevoie ca Fiul lui Dumnezeu Să se smerească și să Se deșerte pe Sine ca să-l ridice. Mântuirea, desigur, se înfăptuiește prin împreună lucrarea lui Dumnezeu cu omul. Astfel, pentru ca Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu să Se întrupeze, trebuia găsită persoana potrivită, care să fie cu totul curată la trup și suflet”, ne spune IPS Hieroteos Vlachos.

Mulți Părinți ai Bisericii au preamărit intrarea Fecioarei Maria în Templu, însă cea mai profundă tâlcuire teologică îi aparține Sfântului Grigorie Palama, care a iubit-o în chip deosebit de Născătoarea de Dumnezeu încă din copilărie. Sfântul Grigorie menționează că Fecioara Maria petrecea în Templu ca în Rai: „Fecioara viețuia într-un loc rupt de lume ca și cum ar fi fost în Rai sau, mai bine zis, ca în curțile cerești, fiindcă Sfânta Sfintelor era un chip al acestora. Ducea, așadar, o viață neîmpovărată, lipsită de griji și tulburări, slobozită de întristare, fără vreo părtășie cu patimile josnice, mai presus de plăcerea care este nedespărțită de durere. Trăia numai pentru Dumnezeu, văzută numai de El, hrănită de El, păzită numai de El, care avea să Se sălășluiască între noi prin ea. Privea numai la Dumnezeu, desfătându-se de El și așteptându-L fără încetare.”

Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, pe lângă faptul că laudă măreția și slava celei care a devenit Maica Împăratului Ceresc, ne arată, prin analogie, și felul în care ne mântuim, parcurgâng calea de la după chip la după asemănare prin curăție, luminare și îndumnezeire.

„Mieluşeaua cea Nepătată şi Cămara cea Neîntinată, Născătoarea de Dumnezeu Maria, cu veselie este adusă în chip Prealuminat. Pe care îngerii lui Dumnezeu o înconjoară cu credinţă şi toţi credincioşii o fericesc pururea şi cu mulţumire cântă ei neîncetat cu glas mare: Mărirea şi Mântuirea noastră tu eşti, Ceea ce eşti cu totul fără prihană.”

Sursa: https://manastireasuruceni.md/