Cum reuşeşti să învingi ura? Iubind fără limite!

Ce poate fi greu în a ierta, decât ura? Cum îţi învingi ura? Exersind iubirea! Cum exersezi iubirea? Fiind! Creştin înseamnă om care nu poate urî. De aici începeţi să lucraţi. În rest, sigur, putem scrie tratate, doctorate, megadoctorate…

Dar unde dragoste nu e, nimic nu e! Cel mai greu exerciţiu împotriva urii îl faci în momentul în care constaţi că te urăsc cei care tu crezi că te iubesc. „Casnicii tăi te vor vinde” nu e propoziţie de şagă, ci este un dat revelat! Dumnezeu însuşi ne atrage atenţia că s-ar putea să luăm – mă iertaţi de cuvântul neduhovnicesc – nişte „ţepe”, aşa, în viaţa noastră sufletească. Şi atunci cum reuşeşti să învingi ura? Iubind fără limite!

Să ştiţi că e cel mai greu exerciţiu! Vine omul, te înjură pe stradă – eşti în reverendă (dau cazul preoţilor, că la dumneavoastră sigur nu e cazul, nu vă înjură nimeni pe stradă) – şi cică te întorci să-i dai binecuvântare…Aiurea! Singurul mod de a-l iubi e să nu-l bagi în seamă, că dacă începi să-l pomeneşti la rugăciune, paralizează!

Observaţi, este o iubire care pare indeferentă, dar de fapt, neîntrând în jocul lui, îl iubeşti.

Noi tot spunem că trebuie să facem acte eroice, creştineşte vorbind…La o întâlnire cu nişte oameni de presă, le-am spus: „De ce nu puneţi pe prima pagină: Un tânăr a rezistat ispitei să se culce cu prietena lui, până în ziua nunţii!? Păi nu-i subiect de presă…”

Nu e, aşa este! Este subiect de împărăţia Lui Dumnezeu!

 Extras din Tinerii si ispitele modernismului, Editura: Agnos, p.114-115