Despre „CRĂCIUNUL” pe stil nou în Republica Moldova

Mulţi creştini din Republica Moldova întrerup postul din cauza Revelionului spunând că ei sărbătoresc „Crăciunul” pe nou…

 Este o întrebare pe care aşa zişii creştini dornici de masa de „Crăciun” şi-o pun doar în toiul sărbătorilor de iarnă. Observăm deci că atât politicienii, cât şi aşa-zişii oameni de cultură şi de ştiinţă, dintr-o dată, aproape de Crăciun, îşi aduc aminte că au ceva cu Biserica şi cu sărbătorile ei şi pun tot mai des problema sărbătoririi Naşterii Domnului odată cu toată Europa şi cu toată lumea. Este de-a dreptul îngrijorătoare această concepţie pentru că aceşti oameni nu merg la Biserică nici măcar de „Crăciunul” pe nou, deşi există câteva Biserici în Moldova care slujesc pe nou, ca să vă daţi seama cât de apropiaţi sunt ei de Biserică şi cât de serios intenţionaţi sunt ei în acest demers atunci când vorbesc de un „Crăciun odată cu toată Europa”. Pe mine, ca slujitor ortodox, nu mă interesează absolut deloc cum sărbătoreşte Europa, pentru că ceea ce sărbătoreşte Europa nu are nimic cu Naşterea Domnului. Acest lucru îl puteţi vedea şi dumneavoastră uitându-vă mai atent cu un ochi critic la TV, neînghiţând toate gogomăniile, reclamele şi prostiile care ni se dau. Uitaţi-vă unde este Hristos în Crăciunul lor? Este Santa Klaus, Coca Cola, tot felul de reduceri de preţuri, vacanţe de Crăciun, numai despre Hristos nu se vorbeşte. Chiar şi acele colinde pe care le pun în ultima vreme la TV şi Radio, tot mai puţin amintesc de Hristos; este Crăciun cu florile dalbe, sunt clopoţei, cadouri ş.a. Nimic ortodox în toate acestea. Deci, o astfel de sărbătoare europeană pe noi nu ne interesează, şi ceea ce sărbătoresc astăzi europenii este total desacralizat sau desfințit şi nu mai are nimic tainic și dumnezeiesc din sărbătoarea ortodoxă a noastră, care presupune post înainte de aceasta, mărturisire, împărtăşanie etc. Deci, din acest punct de vedere, practic între Crăciunul european şi Naşterea Domnului ortodoxă nu este absolut nici o legătură.

Acum, ca să detaliez puţin acest subiect, trebuie să menţionăm următorul lucru, pentru că aici există diferite abordări şi diferite interpretări. Noi ştim că există această măsurătoare astronomică a timpului numită calendar. Există Calendarul Iulian, care a fost elaborat în anii 46-44 î. d. Hr., la comanda împăratului păgân Iulius Caesar, apoi a fost preluat de către Biserica creştină şi ţinut până la un moment dat de către toţi, iar până astăzi de către o bună parte din Biserică Ortodoxă. La anul 1582, Biserica Romano-Catolică îşi propune revizuirea acestui calendar, constatând să spunem, o rămânere în urmă. De fapt această diferenţă nu se datorează rămânerii în urmă a calendarului iulian, ci unui alt calcul.

Occidentul, în general, se foloseşte doar de calendarul solar, adică calculând perioada de revoluţie a pământului în jurul soarelui după concepţia heleocentrică (soarele este în centrul universului şi toate celelalte planete, inclusiv Pământul, se învârt în jurul lui).

Răsăritul însă are o altă măsurătoare. Nu se foloseşte de calendarul solar, ci de un calendar sideral, care pe lângă perioada de revoluţie a pământului în jurul soarelui, aşa cum spun ei, ia în calcul şi faptul că pământul este static, adică pământul este în centrul universului, iar în jurul pământului se învârte soarele, luna şi stelele. Deci este un calendar pan-cosmic, aşa cum Dumnezeu a făcut şi cerul şi pământul, şi stelele, deci toate sunt luate în calcul la măsurarea decurgerii timpului. Deci sunt două măsurători diferite: calendarul sideral şi cel solar şi între aceste calendare, odată la 128 de ani este diferenţă de o zi. Iată că din anul 44 î. d. Hr. până astăzi această diferenţă între aceste două calendare este 13 zile. Astfel, în 1582 romano-catolicii au trecut la acest calendar numit gregorian în cinstea Papei Grigorie al XIII-lea care a făcut reforma calendaristică şi acest calendar, prin influenţa statelor occidentale, în 1924 a fost impus şi în unele Biserici Ortodoxe cum ar fi Patriarhia Constantinopolului, Antiohiei, Alexandriei, României, Bulgariei, Biserica Greciei, Ciprului, Albaniei ş.a., iar pe calendarul vechi au rămas Biserica Rusă, Sârbă, din Georgia şi Patriarhia Ierusalimului precum şi Sfântul Munte Athos, care deşi jurisdicţional ţine de Constantinopol, care este pe stilul nou, această mică peninsulă şi Republică Autonomă Monahală ţine şi ea calendarul vechi. Astfel au apărut în Biserica Ortodoxă două calendare. Desigur, însăşi măsurătoarea calendarului nu este o problemă de dogmă şi prin urmare nu putem să spunem că cei care ţin calendarul nou fac un anumit păcat, aşa cum unii obişnuiesc să spună. Nu este problema de păcat, este problema despre o anumită sminteală şi dezbinare care s-a făcut între Biserici şi acest lucru desigur nu este bun. Ruşii politizează şi chiar dogmatizează deseori subiectul calendarului atunci când vine vorba de România, pentru că au de împărţit Basarabia cu ei şi ar vrea să spună că ei sunt cei mai ortodocşi şi nu sunt alţii ca ei, dar nu i-am auzit niciodată să-i critice pe greci pentru stilul nou, mai ales că patriarhii şi episcopii din Bisericile pe nou şi pe vechi slujesc împreună fără nici o problemă. Deci nu înseamnă că, dacă românii sărbătoresc pe nou, s-au dat la catolici sau că noi, dacă sărbătorim pe vechi, suntem rămaşi în urmă şi nu avem nici o şansă de a ne integra în Uniunea Europeană. Iată că Athosul este şi el în Uniunea Europeană şi ţine calendarul vechi, fiind parte componentă a Greciei, care este în Uniunea Europeană din 1975 şi nu-i nici o problemă…

Deci, ca să sintetizez, vreau să spun că nu trebuie să punem problema calendarului nou ca fiind propriu-zis un păcat. Alta este problema. Care sunt necesităţile sau motivaţiile ortodoxe (dogmatice, patristice, canonice, liturgice, tipiconale) pentru care cineva ar vrea să treacă la calendarul nou? Calendarul nou a fost impus în România cu forţa. S-a vărsat sânge pentru aceasta, mai ales în Basarabia, care pe atunci era în corpul României Mari. Acest lucru e regretabil şi chiar cei care sunt azi pe nou susţin că era bine să nu se întâmple această schimbare. Chiar şi grecii regretă această impunere a calendarului nou, care nu are nici o treabă cu rânduielile noastre bisericeşti şi ele aduc o anumită perturbare a slujbelor dumnezeiești. Dar desigur nu înseamnă că cei care au trecut la calendarul nou sunt eretici, catolici, păcătuiesc de moarte ş.a.m.d., cum obişnuiesc deja latura noastră conservatoare şi ultra fundamentalistă să spună.

Care sunt atunci motivaţiile sau scopurile pentru care unii proeuropeni ne tot flutură nouă că ar fi bine să trecem la calendarul nou? Sunt nişte argumente pur gastronomice, întrucât atât de mult s-a diabolizat această sărbătoare a Revelionului, încât lumea nu se mulţumeşte cu o cupă de şampanie, ci vrea cât mai multă mâncare, dar şi tot felul de distracţii, măşti şi alte obiceiuri de-a dreptul păgâne.

Unii „creştinii” basarabeni, cu o anumită mustrare de conştiinţă, ar vrea „să facă Crăciunul” înainte de Revelion ca să poată Revelionul să-l sărbătorească „în voie”. Deci unul din motive este Revelionul pentru care Nașterea Domnului pe vechi este foarte incomodă… Da, nu mai ai ce spune – motiv „profund bisericesc ortodox”… Deci această mustrare de conştiinţă la ei există, dar oare cei care vor să sărbătorească „Crăciunul” pe nou, ţin și toate celelalte Sărbători ortodoxe tot pe nou? Dacă da, atunci nu le reproşez absolut nimic. Adică ei fac tot ceea ce fac toţi ortodocşii conştiincioşi din Cipru, Grecia, România şi alte ţări ortodoxe. Dar atunci când se ştie precis că aceşti oameni nu ţin postul, nu trăiesc ortodox, nu cinstesc așa cum Biserica Ortodoxă îndeamnă a cinsti sfintele evenimente din istoria Bisericii Ortodoxe, de unde s-au luat ei cu acest „Crăciun pe nou”, când ei nu postesc nici pe nou, nici pe vechi, nu trăisc ortodox nici pe vechi, nici pe nou. Sau unii cu minte întunecată, care nu văd nimic duhovnicesc în sărbătorile bisericești, afirmă cu gura-căscată că ei „sărbătoresc” și pe nou, și pe vechi (!)… Care-i modul lor ortodox de a „sărbători”? Mâncaţi, domnilor, când şi ce doriţi şi lăsaţi-ne pe noi în pace. Dar ei nu ne lasă în pace, ci vântură cu această idee dându-se drept mare creştini şi foarte mari păstrători ai tradiţiei noastre creştine, ca să vezi, „strămoșești”. Or, atunci când „Crăciunul” lor se rezumă la porcul tăiat şi la alte obiceiuri pur gastronomice şi lumeşti, atunci pur şi simplu aceşti oameni nu au nici un drept moral la replică şi la cuvânt. De aceea noi, ortodocşii, care în mod tradiţional ţinem un calendar mai autentic şi corect pentru Biserica Ortodoxă – cel vechi, noi trebuie să sărbătorim dumnezeiescul praznic al Nașterii Dumnului atunci când îl sărbătoreşte Biserica noastră Ortodoxă, adică pe 25 decembrie calendar vechi-bisericesc, ceea ce corespunde cu 7 ianuarie după calendarul civil.

Aici aş vrea să atrag atenţia că nu trebuie să spunem sau să fim învinuiți că noi nu sărbătorim Nașterea Domnului pe 25 decembrie, ci pe 7 ianuarie. Nu oameni buni, Nașterea Domnului sărbătorită de noi este tot pe 25 decembrie, numai că după un alt calendar. Dacă sărbătorim Nașterea Domnului pe 7 ianuarie (după calendarul civil), încălcăm Tradiţia şi rânduielile de cult sau de Tipic ale Bisericii noastre Ortodoxe, iar în 2118 va trebui să spunem că Nașterea Domnului este pe 8 ianuarie pentru că diferenţa dintre aceste două calendare se va mai mări cu o zi şi va fi de 14 zile, iar în 2200 va fi de 15 zile şi Nașterea Domnului va fi deja pe 9 ianuarie ş.a.m.d. Deci noi ţinem 25 decembrie pe stil vechi chiar dacă unii ne acuză că noi rămânem în urmă. Şi noi îi putem contrazice că ei se grăbesc, având chiar şi argumente ştiinţifice.

Sunt nişte chestiuni de calcule astronomice care de fapt la urma urmei nu sunt atât de importante din punct de vedere bisericesc pentru că Biserica, ca atare, nu are nimic cu timpul. Chiar dacă Ea trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea în timp şi chiar are anumite sărbători după un calendar inventat de oameni, ea de fapt ţinteşte veşnicia şi tot ceea ce facem noi o facem în timp, dar o facem pentru a moşteni viaţa veşnică, de aceea toate rugăciunile noastre se termină cu acum şi continuă şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Deci vecii vecilor sunt mai importanţi decât acest acum.

Ca o sinteză la acest subiect eu îi îndemn pe creştini să procedeze în felul următor: să ţină postul până la capăt, adică până la 7 ianuarie după calendarul acesta civil, iar atunci când ajung la Revelion să doarmă liniştit, că nu se întâmplă absolut nimic. Anul se schimbă tot aşa cum se schimbă lunile, zilele şi practic această trecere de ani nu contează, căci dacă ne vom lua după tot ceea ce ne induce nouă televizorul şi aceste reclame, atunci desigur trebuie să alocăm sute de euro pentru a sărbători Revelionul aşa cum îl sărbătoresc europenii…

În acelaşi timp, mai zic o dată, creștinilor ortodocși, chiar dacă pentru unii trecerea dintre ani înseamnă ceva, însă pentru acest Revelion neortodox … în nici un caz nu trebuie întrerupt postul, pentru că în felul acesta cine suntem?…

De asemenea este greşit să vorbim despre un „an nou” pe vechi. Apropo în ruseşte sună dea dreptul comic „старый новый год” şi eu le spun ruşilor „ребята, определитесь: или старый, или новый”. Deci Anul acesta Nou este la 1 ianuarie, iar pe 14 ianuarie avem sărbătoarea Sf. Vasile şi atunci deja nu mai avem nici un An Nou. Noi obişnuiam sa legăm Anul Nou de Sf. Vasile, chiar şi urăturile noastre au acesta legătură între Anul Nou şi Sf. Vasile. Astăzi această legătură s-a rupt, pentru că pe 14 ianuarie avem doar Sf. Vasile şi Tăierea împrejur a Domnului, iar Anul Nou, datorită reformei calendaristice, a trecut cu două săptămâni mai devreme şi deci nu există „An Nou pe vechi”. Anul Nou bisericesc se începe la 1 septembrie din punct de vedere al calendarului fix, iar la Paşti în ce priveşte calendarul mobil al Bisericii. Deci de Sf. Vasile nu mai avem nici un An Nou.

Apropo, chiar patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse face Te-Deum pentru începutul de an la 1 ianuarie stil nou, adică atunci când este Revelionul, pentru că Biserica recunoaşte începutul de an civil la 1 ianuarie pe nou şi chiar în registrele bisericeşti, dacă dumneavoastră o să veniţi să botezaţi pe cineva sau sa înmormântaţi pe data de 1 ianuarie sau pe 2 ianuarie, Biserica va scrie în registrul său aceste slujbe după calendarul nou, deci noi recunoaştem că Anul Nou civil începe pe 1 ianuarie, pur şi simplu pentru noi nu este un motiv de a înceta postul şi de a face mare petrecere cu această ocazie.

Pe de altă parte, dacă tot trece un an şi vine altul, să ne gândim în ce am sporit mai mult anul trecut: în rele sau în bune? Ce ar trebui să facem la anul pentru a fi mai buni? Şi dacă avem multe de îndreptat, nu-i cazul să o începem cu o beţie chiar din prima zi…

Ieromonah Petru (Pruteanu)

http://www.teologie.net/