Duminica a XXIII-a după Cincizecime, la Mănăstirea Suruceni

Logica, vorbirea împotrivă, invidia, voia proprie, neascultarea, obrăznicia sunt însuşirile diavolului. Potrivit cu măsura în care omul are acestea, primeşte şi influenţa din afară… Însă atunci când sufletul se va curăţi, se va sălăşlui în om Sfântul Duh, care îl va umple de Har. (Sf. Paisie Aghioritul)

În Duminica a XXIII-a după Cincizecime, numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii așezământului monahal.

Evanghelia acestei Duminici prezintă vindecarea omului demonizat din ținutul Gherghesenilor de către Mântuitorul Hristos, atrăgându-ne atenția asupra luptei celui rău de a pune stăpânire asupra sufletelor și trupurilor noastre, robindu-ne prin patimi și păcate. Totodată, fragmentul evanghelic ne oferă nădejdea în puterea vindecătoare a Mântuitorului Hristos, Сare ne eliberează de sub stăpânirea diavolului, umplându-ne viața de sens.

„Lumea în care trăim astăzi este cea care nu mai crede în existența diavolului, consideră că este o iluzie, este o invenție a minții omului. Chiar dacă unii neagă existența celui rău, lucrarea lui este extrem de prezentă. Simțim cum oamenii care se lasă prinși în răutatea pe care o inspiră întotdeauna diavolul au comportamentul demonizatului din Evanghelie, și nu doar a lui, ci și al locuitorilor ținutului Gherghesenilor. Chiar dacă ne-am strădui să negăm existența diavolului, vedem efectele lucrării lui în viața omului”, ne spune PS Ignatie, Episcopul Hușilor.

Orice patimă care se instalează în om înseamnă venirea unui demon în sufletul său. „Prin păcat, care este singurul rău adevărat și izvorul tuturor celorlalte rele, ne deschidem inimile unei puteri rele mult mai mari decât noi,” menționează părintele Placide Deseille. Trăirea pătimașă este urmată de anularea voinței și libertății noastre, conducându-ne către moartea duhovnicească. „Prin posedarea demonică, odată cu goliciunea trupului, ni se golește și sufletul de orice lucru bun, de orice dar dumnezeiesc,” spune Sfântul Nicolae Velimirovici.

Hristos vine lângă demonizatul din ținutul Gherghesenilor pentru a arăta iubirea Sa milostivă pentru păcătoșii lipsiți de sprijinul și dragostea celor de lângă ei. Acest fapt ne dă nădejdea că oricât de multe și de grele ar fi patimile care sălășluiesc înlăuntrul nostru, totuși, nu suntem niciodată singuri în această luptă. Când suntem căzuți și neputincioși, Mântuitorul ne întinde mâna Sa pentru a ne ridica din moartea păcatului. Dumnezeu ne redă sănătatea minții și a sufletului după cum i s-a întâmplat demonizatului din evanghelie, care a fost găsit „sănătos și întreg la minte”. Restaurarea noastră lăuntrică o începe Hristos, dar desăvârșirea ei ține și de voia noastră liberă și de angajarea noastră în propria renaștere duhovnicească.

Numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Putem creşte în medii ignorante, dure şi chiar criminale, putem suferi orice fel de lipsuri, ocări, pierderi. Putem fi diformi din naştere şi putem şti ce înseamnă a fi dispreţuiţi, răniţi, respinşi. Tot ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi îşi poate lăsa amprenta asupra noastră. Dar, din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, din clipa în care ne-am hotărât să urmăm poruncile Lui, începe un proces de tămăduire fundamentală. (Sf. Sofronie Saharov).

Sursa: https://manastireasuruceni.md