Cuviosul Teodosie de la Balta – cinstit de basarabeni încă de la începutul sec. XX

Nouă stea pe cerul Bisericii
Te-a aşezat Domnul ca pe toţi să ne luminezi
Cu pilda vieţii şi cu a ta solire,
Bezna împrăştiind-o, o, Teodosie.
Roagă-te, mărite nevoitor,
Pentru toţi creştinii ce cinstesc proslăvirea ta,
Mijlocind credinţă, nădejde şi iubire,
De la Sfânta Treime, o, Teodosie.
Cu pilda vieţii şi cu a ta solire, bezna ai împrăştiat-o, o, Teodosie!

Nota autorului: acest articol a fost scris în noiembrie 2009 la câteva săptămâni de la canonizarea de către Mitropolia Kievului (Patriarhia rusă) a Cuviosului părinte Teodosie (Levițki) de la Balta, perioadă când în Republica Moldova canonizarea sfinților autohtoni era o temă tabu.

Este îmbucurător faptul că pe parcursul ultimilor ani, în Biserica noastră se aud tot mai multe voci în sprijinul canonizării sfinţilor locali. 

    Iată că după exact 100 de ani de la prima aflare a moaştelor misticului Teodosie de la Balta a avut loc canonizarea oficială de către Biserica Ortodoxă din Ucraina (Patriarhia Moscovei) a acestui sfânt părinte.

    Canonizarea părintelui Teodosie de la Balta a fost posibilă graţie efortului depus de către vlădica Agafanghel, Mitropolit al Odesei, care, implicându-se hotărât acum câţiva ani în elucidarea cazului părintelui Teodosie, cu mult zel a îndepărtat ceaţa îndoielilor cu privire la activitatea acestui mare mistic şi a dus cercetarea la bun sfârşit, adică până în ziua canonizării. ÎPS Agafanghel a fost primul dintre mai-marii Bisericii care a avut dorinţa să meargă la Balta şi să deschidă personal sicriul părintelui Teodosie. Mireasma şi integritatea trupului l-au făcut atunci pe vlădica Odesei să îngenuncheze şi printre lacrimi să exclame: „Părinte Teodosie, iartă-ne pe noi că te-am descoperit aşa de târziu” .

De ce totuşi s-a tărăgănat atât de mult proslăvirea părintelui Teodosie?

    Cercetând materialele din arhivă aflăm că ridicarea în rândurile sfinţilor a părintelui Teodosie Leviţki de la Balta a fost discutată încă în Sinodul condus de oberprocurorul Constantin Pobiedonosţev. Atunci sinodalii la cererea arhiereului vicar din Balta – Serafim, au binecuvântat mutarea trupului neputrezit din cimitirul oraşului Balta la nou înfiinţata mănăstire de bărbaţi din aceeaşi localitate.

    De menţionat faptul că preotul Teodosie a început să fie venerat în popor încă din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. La Balta, încă de atunci au început să se facă pelerinaje la mormântul părintelui Teodosie. Către sfârşitul sec. al XIX-lea aceste pelerinaje au început să ia o amploare tot mai mare. Mulţi dintre pelerinii veniţi să se închine la mormântul părintelui Teodosie se vindecau de boli incurabile, iar vestea despre minunile săvârşite la mormântul său s-a împrăştiat în întreg ţinutul Podoliei, Chersonului şi în Basarabia.

    Aşadar, măsura întreprinsă de arhiereul vicar al Podoliei, Serafim, de a muta trupul părintelui Teodosie din cimitirul oraşului în incinta nou înfiinţatei mănăstiri din Balta a fost o măsură legală şi un prim pas spre canonizarea de către Biserică a acestui sfânt părinte. Ridicarea trupului neputrezit a părintelui Teodosie din cimitirul din Balta şi aşezarea acestuia în nou înfiinţata mănăstire a schimbat traseul numeroşilor pelerini care veneau să se închine în număr tot mai mare.

    La Balta basarabenii noştri erau întâmpinaţi de predica blândă în graiul matern a compatriotului lor părintele Inochentie de la Balta. În predicile sale, rostite în dulcele grai basarabean, părintele Inochentie învăţa pelerinii: „Mare, Mare şi iar Mare este părintele nostru Feodosie de la Balta…”.

    Basarabenii, ţărani simpli, fiind entuziasmaţi de predica părinţelului lor, au prins o mare evlavie faţă de părintele Teodosie. Aceştia, din generaţie în generaţie, au transmis această evlavie către urmaşii lor.

    Din păcate, intenţiile arhiereului Serafim de a duce la bun sfârşit cercetarea cazului părintelui Teodosie şi, evident, canonizarea acestuia, au fost stopate în anul 1917, odată cu instaurarea haosului bolşevic.

    Cât despre cazul părintelui Inochentie de la Balta, am explicat cu lux de amănunte în volumul „Viaţa şi lucrarea părintelui Inochentie de la Balta; contribuţie la studierea fenomenului inochentist”, şi anume despre neapartenenţa ieromonahului Inochentie la curentul cu înclinaţii sectare, care, de fapt, s-a format pe când acesta se afla departe de Podolia şi Basarabia, în exil la Soloveţc. În scrisorile sale scrise din exil părintele Inochentie, în repetate rânduri, îi condamna pe cei care împrăştiau zvonuri despre provenienţa sa la Sfânta Treime.

Reluarea cercetărilor a fost posibilă doar la începutul sec. XXI

    În data de 6 martie 2007, Comisia Sinodală de canonizare a Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei), în urma unor dezbateri îndelungate, a hotărât canonizarea preotului şi marelui mistic ortodox Teodosie Leviţki din Balta. Preşedintele Comisiei, arhiepiscopul de Krivoi Rog şi Nicopol, ÎPS Efrem, în numele întregii adunări, s-a adresat Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, mitropolitului Vladimir Sabodan, şi Sfântului Sinod de la Kiev, în legătură cu ridicarea în rândurile sfinţilor a acestui mare preot ortodox.

    Pregătirile şi formalităţile înaintea slujbei de canonizare au mai durat încă 2 ani şi jumătate. În data de 20 octombrie 2009, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene a vizitat oraşul Balta, unde în Catedrala Adormirii Maicii Domnului a oficiat Dumnezeiasca Liturghie şi canonizarea Dreptului Teodosie de la Balta († 9 martie 1845).

Împreună cu Preafericitul Mitropolit au slujit mitropolitul Agafanghel de Odesa şi Ismail, arhiepiscopii Ionatan de Tulcin şi Braţlav, Bartolomeu de Rivno şi Ostrog şi Ioan de Herson şi Tavria, episcopii Petru de Hâncu (vicarul Mitropoliei de Chişinău), Alexei de Belgorod-Dnestrovsk (vicarul Eparhiei Odesa), Alexandru de Pereiaslav–Hmelniţki, precum şi peste 100 de preoţi.

    În timpul Liturghiei, după Vohodul Mic, s-a slujit ultimul parastas pentru dreptul adormit. După aceea, Mitropolitul Agafanghel a dat citire Deciziei Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din Ucraina din 18 aprilie 2008 (Jurnalul nr. 29) pentru canonizarea Dreptului Teodosie de la Balta. Arhiepiscopul Ionatan a citit viaţa acestui fericit nevoitor, iar apoi, în timpul cântării troparului şi a megalinariei nou-proslăvitului sfânt, Preafericitul Mitropolit Vladimir s-a închinat raclei cu cinstitele moaşte ale Dreptului Teodosie. Acelaşi lucru l-au făcut şi ierarhii, clericii şi mirenii prezenţi în biserică.

    Basarabia noastră s-a învrednicit să primească o icoană a preacuviosului lui Dumnezeu Teodosie cu o părticică din cinstitele sale moaşte.

    În amintirea acestui eveniment, ierarhii prezenţi la slujba de canonizare au primit în dar câte-o icoană a preacuviosului lui Dumnezeu Teodosie cu o părticică din cinstitele lui moaşte. Basarabia noastră s-a învrednicit de o astfel de icoană prin mijlocirea PS Petru, episcop de Hâncu, care în data de 24 octombrie 2009 a adus sfinţenia spre închinare credincioşilor la mănăstirea Hâncu.

    Sfinte, plăcutule al lui Dumnezeu Teodosie de la Balta, mijloceşte pentru noi acum şi în ceasul morţii noastre. Amin.