Despre cei cu suflet veritabil

Vânzătorul unui mic magazin a ataşat un anunț la intrare „Sunt pisoi îi vanzare.” Această inscripție a atras atenţia copiilor, și după câteva minute a intrat în magazin un băieţel. Salutând vânzătorul, el timid a întrebat despre preţul unui pisoi.

– De la 10 la 30 de lei , – a spus vânzătorul.

Oftând, copilul a scos din buzunar un mic portmoneu și a început să-şi numere „comoara!”

– Eu am doar 2 lei acum, – a spus el trist. -Vă rog, pot sa mă uit doar la ei – a cerut el vânzătorului.

Vanzatorul i-a zâmbit și a scos o cutie mare în care erau mai mulţi pisoi drăguţi.

Odată ajunşi în libertate pisoii meunând s-au împrăştiat în diferite părţi. Doar unul dintre ei,

dintr-un un motiv oarecare, rămase în urmă. Și într-un mod ciudat îşi trăgea piciorul din spate.

– Spuneţi-mi, ce este cu el? – a întrebat băieţelul.

Vânzătorul i-a spus că acest defect îl are din naștere. – Asta e pentru toată viaţa, aşa a spus veterinarul. – a adăugat el.

Băiatul a devenit brusc mai agitat.

– Anume pe acesta aş vrea să-l procur.

– Ce ai, râzi de mine? Acest animal din păcate nu e bun de nimic, este defect. La ce îţi trebuie așa? Cu toate acestea, dacă eşti atât de plin de compasiune, apoi ia-l drept cadou, aşa ţi-l dau – a spus vânzătorul.

Apoi, spre surprinderea vânzătorului, expresia feţei băiatului s-a schimbat.

– Nu, nu vreau să-l iau aşa – cu o voce încordată a spus copilul.

– Acest pisoi costă la fel ca și ceilalți. Și eu sunt dispus să plătesc pentru el prețul întreg. Eu voi aduce banii – a spus el cu fermitate.

Uimit privind copilul, inima vânzătorului s-a înmuiat.

– Fiule, tu nu înțelegi totul. Aceast biet pisoi nicicând nu va fi capabil să alerge, să se joace și să sară, ca și alţi semeni ai săi.

La aceste cuvinte, băiatul a început să-și ridice pantalonii la piciorul stâng. Și atunci vânzătorul surprins a văzut piciorul mutilat al copilului, sprijinit în cercuri de metal.

Copilul l-a privit pe vânzător.

-Nici eu deasemenea, nu sunt capabil să fug și să sar. Și acest pisoi are nevoie de cineva care să-l înţeleagă, cât îi este de greu, și să-l sprijine – vocea băiatului începu să tremure.

Omul din spatele tejghelei începu să-şi muşte buzele. Lacrimile i-au umplut ochii … După o pauză, el s-a forțat să zâmbească.

 – Fiule, eu mă voi ruga ca toţi aceşti pisoi să aibă aşa stăpâni minunaţi ca tine.

P.S.Principalul este să fim sănătoşi spiritual, având un suflet şi o inimă bună, ca a acestui copil, și atunci un neajuns de ordin fizic nu te face mai rău, ci doar subliniază sinătatea și lumina sufletului tău.

Iar cei cu handicapuri sufleteşti – cei cinici şi brutali, obișnuiți să meargă peste capuri și să-i deteste pe cei slabi, indiferent de cât de mult vor vorbi despre toleranţa lor pretinsă, vor rămâne singuri pentru totdeauna persoane cu handicap.