Linghuriţa era goală

Într-o mănăstire din Macedonia, maicele se aflau la trapeză. După ce au prânzit, sora bucătăreasă şi ajutorul ei au început să adune farfuriile şi trecând printr-un hol, le cărau la bucătărie. La un moment dat, în cameră s-a auzit un zgomot mare, un platou a căzut şi toate farfuriile s-au făcut ţăndări. Stareţa a alergat să vadă ce s-a întâmplat şi a văzut-o pe soră aplecată, adunând cioburile. Cu un ton dur i-a zis:

– Tu ai făcut asta?

– Binecuvântează! a răspuns sora.

Stareţa a continuat pe acelaşi ton:

– Mâne nu te vei împărtăşi şi vei face 500 de metanii mari.

– Binecuvântaţi! a răspus sora şi a continuat să adune şi să strângă cioburile. A doua zi, duminica, sora pedepsită, de la „Binecuvântată este Împărăţia…”, până la Sfârşitul Sfintei Liturghii a rămas îngenunchiată şi lacrimile îi şiroiau pe obraji. Când s-a ajuns la momentul Sfintei Împărtăşanii, şi-a alipit capul de pardoseală, udând-o cu lacrimile ei până la sfârşit.

Stareţa plecând ultima din Biserică, a văzut-o în această poziţie, s-a apropiat de ea şi a întrebat-o ce se întâmplă. Sora a rămas tăcută. La insistenţa stareţei, cu reţinere mare şi cu sfială, i-a spus că în timp ce surorile se împărtăşeau cu Trupul şi Sângele lui Hristos, brusc, şi-a ridicat capul şi o părticică din linguriţa preotului a ajuns în gura ei. Atunci stareţa a întrebat-o:

– Care soră era la rând să se împărtăşească, în momentul în care s-a întâmplat ceea ce spui?

Ea şi-a aplecat capul şi cu multă reţinere a rostit numele surorii.

– Acum, în faţa acestei mununi care s-a întâmplat şi în Numele lui Dumnezeu Celui Sfânt, îmi vei spune ce s-a întîmplat ieri. Vreau tot adevărul, a zis stareţa.

– Când am plecat de la trapeză, cu talerul plin de farfurii, şi treceam prin hol, a venit sora aceea, m-a împins cu amândouă mâinile şi am căzut şi am spart toate farfuriile. Stareţa a chemat-o pe cealaltă soră şi a întrebat-o:

– Spune-mi, te rog, astăzi cu ce te-ai împărtăşit?

– Aceea i-a răspuns:

– Cu nimic! Linguriţa era goală…!