Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil

A doua zi după Buna Vestire a Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, Biserica de demult, prin tipicul Ierusalimului şi prin rânduiala marelui locaş al Sfântului Sava, a hotărât a sărbători Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil cu cântări de laudă, cinstind pe bunul vestitor de bucurie. Pentru că se cuvine aceluia a fi cinstit de noi după vrednicie, ca cel ce a slujit taina mântuirii noastre, aducând Fecioarei celei fără de prihană vestire despre întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, în preacuratul ei pântece.

Pentru că, dacă un împărat pământesc, printr-un cinstit sol, aduce în cetate vreun cuvânt de milă împărătească, de toţi cetăţenii se cinsteşte mult, cu atât mai mult pe cel trimis de la Împăratul ceresc, cu preamilostivul cuvânt spre neamul omenesc, cel vestitor de veşnică mântuire, pe Gavriil, cel mai ales voievod al îngerilor, cu datorie este a-l cinsti cu deosebită prăznuire. Iar cât este de cinstit acest sol dumnezeiesc, singur şi-a spus cinstea să mai înainte Sfântului Zaharia, zicând: „Eu sunt Gavriil, care stau înaintea lui Dumnezeu, adică mai aproape decât alţi îngeri de scaunul lui Dumnezeu”. Şi precum la pământeasca împărăţie, pe cât cineva este mai aproape de împărat, şi de tainele împărăteşti este mai cinstit; asemenea şi la cereasca împărăţie, sfinţii îngeri cei ce mai de aproape stau înaintea lui Dumnezeu sunt văzători ai tainelor lui Dumnezeu mai încredinţaţi, au mai multă cinste şi slavă şi mai mult strălucesc decât îngerii care sunt în rânduielile cele mai de jos.

Sfânta Scriptură spune că îngerii rânduielii celei preaînalte sunt mai aproape de dumnezeiască şi neapropiata slavă, şi între aceştia se află mai marii voievozi îngereşti, adică ceata Sfinţilor Arhangheli. Că scrie la Sfântul Tobie că, împreună cu călătorul lui Tobie, acel tânăr a spus că este înger şi a arătat că este unul din cei şapte arhangheli care stau înaintea lui Dumnezeu. Încă şi Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu pe cei şapte îngeri îi pomeneşte în cartea Apocalipsei sale, zicând: Har vouă şi pace de la Cel ce este, a fost acum şi vine; cum şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea scaunului Lui. Deci, dintre cele şapte, unul este Sfântul Gavriil, care este al doilea după Sfântul Mihail. Căci astfel se numără după nume: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Selatiil, Gudiil şi Varahil. Iar de va zice cineva: „De ce n-a trimis Dumnezeu la Preacurata Fecioară pe cel dintâi dintre îngeri, pe Mihail, ci pe Gavriil, care este după dânsul?”, acela să ştie că toţi cei şapte sfinţi îngeri mai înalţi cu cinstea sunt între dânşii asemenea. Dar cu numărul se începe de la Mihail şi fiecare dintre dânşii îşi are slujbă sa deosebită. Astfel, Mihail este biruitorul vrăjmaşilor; Gavriil, vestitor al dumnezeieştilor taine; Rafail, tămăduitor al neputinţelor omeneşti; Uriil este rază a focului dumnezeiesc şi luminător al celor întunecaţi; Selatiil este rugător, pentru că rugându-se totdeauna lui Dumnezeu, îndeamnă pe oameni la rugăciune; Gudiil este slăvitor al lui Dumnezeu şi îşi are slujbă de a întări pe oamenii care se ostenesc la orice lucru pentru slavă lui Dumnezeu şi a le mijloci răsplătire, iar Varahil este dătător de binecuvântarea lui Dumnezeu şi mijlocitor al dumnezeieştilor faceri de bine.

Deci, nu s-a trimis la Buna Vestire Mihail, deoarece alta este slujba lui – adică să ţină sabia, să năvălească asupra vrăjmaşilor şi pe aceia să-i izgonească -, ci a fost trimis Gavriil, că aceasta este slujirea lui firească, adică să vestească tainele lui Dumnezeu, precum vestea şi Sfântul Prooroc Daniil pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu din Babilon şi pentru timpul venirii lui Mesia. Gavriil a vestit şi Sfântului Zaharia, pentru naşterea Sfântului Ioan Mergătorul Înainte, din maica cea stearpă, Elisabeta.

Se spune că Arhanghelul Gavriil şi pe Sfântul Prooroc Moise, îl învăţa în pustie să scrie cărţile Facerii, pentru cele dintâi neamuri şi timpuri, începând de la zidirea lumii. Şi este dreptcredincioasă înţelegere, că el şi zămislirea Preacuratei Născătoarei de Dumnezeu a binevestit-o sfinţilor şi drepţilor Ioachim şi Ana şi era ca înger păzitor al Preasfintei Fecioare, de la zămislirea ei şi îi aducea hrană în Sfânta Sfintelor. Deci tot el a binevestit şi zămislirea Fiului lui Dumnezeu din Preasfânta Fecioară Maria în oraşul Nazaret.

Dar şi pentru aceea a fost trimis Gavriil, ca din numele lui să fie cunoscut Cel ce se vestea, căci Gavriil se tâlcuieşte „puterea lui Dumnezeu” şi cu numele său vestea acea minune bunul vestitor, că adică Dumnezeu, Marele Stăpân, în pântecele Fecioarei Se face bărbat desăvârşit, adică Cel ce este desăvârşit Dumnezeu, om desăvârşit Se face. Iar desăvârşit nu cu mădularele, fiind bărbat mare şi desăvârşit, ci cu puterea şi cu înţelegerea. Pentru că ceilalţi prunci ce se zămislesc în pântecele maicilor nu au obişnuinţa înţelegerii, nici nu este vreo putere întru dânşii. Iar Pruncul Hristos, ce se zămisleşte în pântecele Fecioarei Maria, din vremea zămislirii Sale, îndată şi cu înţelegerea cea nespusă şi cu puterea cea nebiruită a fost întru toate bărbat desăvârşit. Căci grăieşte proorocul: „M-am apropiat de proorociţă, care a zămislit în pântece şi a născut Fiu şi mi-a zis Domnul: Cheamă-I numele Lui „degrabă pradă, îndată răpeşte””. Căci mai înainte de a cunoaşte Pruncul să cheme pe tată sau pe mamă, va lua puterea Damascului şi dobânzile Samariei. Adică Pruncul, înainte de a grăi, are putere şi tărie mare ca să biruiască pe vrăjmaşii Săi, lucru pe care l-a închipuit cu numele său Gavriil; bărbat Dumnezeu, tare Dumnezeu, Cel ce S-a zămislit prin a lui bunăvestire şi prin venirea Sfântului Duh, întru nestricatul pântece al Fecioarei.

Pentru acest lucru Sfântul Proclu, patriarhul Constantinopolului, vorbeşte astfel: „Singur numele îngerului este de minune, căci cel ce bine a vestit Fecioarei Maria, Gavriil s-a numit; căci el vestea, şi cu numele închipuia, pe Acela ce avea să vină în lume”. Pentru că Gavriil înseamnă „bărbat tare”, începând de la zicerea „Gavri”, care însemnează „bărbat”; „Îl” – prescurtat din Elohim -, ce înseamnă Dumnezeu. Acestea amândouă, împreunate, înseamnă Gavriil, adică „bărbat Dumnezeu”, despre care de demult a vestit Ieremia, zicând: A zidit Domnul lucru nou pe pământ, femeie va naşte pe bărbat.

Deci, foarte cinstit este acest trimis al lui Dumnezeu, şi după numele său, şi după slujire. Iar mai cinstit, după taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută pe care, descoperindu-se întâi de la Dumnezeu, a adus-o la Fecioară. Şi pe cât este mai mare această taină a întrupării lui Dumnezeu decât alte taine, care printr-Însul s-au descoperit de sfinţii prooroci cei mai dinainte, cu atât mai cinstit decât cea mai dinainte a sa cinste între soţii săi s-a făcut acum, cinstindu-se de dânşii ca un mai de aproape văzător al celor mai nearătate taine ale lui Dumnezeu. Şi se grăieşte de învăţătorii bisericeşti, iar mai ales de Sfântul Dionisie Areopagitul, pentru acei şapte îngeri începători, că totdeauna stau nedepărtaţi înaintea lui Dumnezeu. Toţi ceilalţi îngeri se trimit la diferite feluri de slujbe, iar sfinţii arhangheli totdeauna sunt lângă dumnezeiescul scaun, ca cei mai de aproape ai Lui.

Însă la cele mai mari taine dumnezeieşti şi aceia se trimit, spre împlinirea celei mai mari puteri a Lui. Căci grăieşte Sfântul Apostol Pavel: Au nu toţi sunt duhuri slujitoare, care se trimit la slujbă? Şi care este mai mare putere a lui Dumnezeu şi mai mare taină, decât întruparea lui Hristos cea neştiută, neajunsă şi nespusă? Deci, la o taină atât de mare ca aceasta se cădea să vină îngerul cel mare care este nedepărtat de scaunul lui Dumnezeu, cel înainte-stătător şi mai de aproape privitor al tainelor lui Dumnezeu, adică Sfântul Arhanghel Gavriil.

Se mai cade şi aceasta să ştim despre Sfântul Gavriil, care era rânduiala din cele trei ierarhii cereşti ale celor nouă cete îngereşti. Unii îl socotesc că este din rânduiala ierarhiei celei mai de jos, în a treia, fiind pus în mijloc între îngeri şi începătorii, adică, fiind arhanghel mai mare al acestei rânduieli de arhangheli, rânduindu-se la buna vestire şi înştiinţare a lucrurilor lui Dumnezeu celor mari. Dar aceasta i-o socotesc, una din titlul lui, că se numeşte arhanghel, iar altă, din povestirea Sfântului Dionisie, care zice că nu se trimit îngerii cei mai de sus, fiindcă sunt înaintea scaunului lui Dumnezeu, aproape, ci numai cele mai de jos rânduieli ale îngerilor care sunt rânduite la aceea.

Dar mai vrednică de crezut este că Sfântul Arhanghel Gavriil este din cea mai înaltă rânduială a Serafimilor, netrimiţîndu-se la mai mici lucruri ale voii Domnului, ci se trimite la taine mari, precum s-a trimis şi la taina întrupării lui Dumnezeu. Titlul de arhanghel îl are din buna vestire cea de bucurie, pe care a adus-o Preacuratei Fecioare şi a bucurat-o, iar printr-însa a bucurat şi toată făptura, nu numai pe cea de jos, dar şi pe cea de sus. De aceea Sfântul Ioan Damaschin cânta astfel: „Cele cereşti cu dra-goste s-au vestit şi cele pământeşti cu cutremur s-au înspăimântat, când preacuratul glas a venit la tine, de Dumnezeu Născătoare, pentru că veselie mare a răsărit amândurora, când cel fără de trup ţi-a adus acea bucurie”.

Că Sfântul Arhanghel Gavriil este din rânduiala Serafimilor, ne adeverim de aici că „de scaunul neapropiatei slave dumnezeieşti niciodată nu se apropie şi mai aproape decât Serafimii nu doreşte să fie”, după nemincinoasa mărturie a Sfântului Dionisie. Toate rânduielile au locurile lor, fiecare cu deosebită sa împărţire de la Dumnezeu, precum se scrie despre dânşii în luna noiembrie în a opta zi: „Unii aproape, alţii mai departe. Numai singură ceata Serafimilor este mai aproape de Dumnezeu, mai mult decât toate”. Căci grăieşte Isaia: „Am văzut pe Domnul şezând pe scaun sus şi preaînălţat şi Serafimii cu şase aripi împrejurul Lui”.

Dar de vreme ce Sfântul Arhanghel Gavriil este unul din cei şapte sfinţi îngeri care stau mai aproape de Dumnezeu, este din rânduiala Serafimilor, al doilea între Serafimi. Că şi Sfântul Andrei Criteanul arată că este din cei dintâi îngeri, zicând: „Unuia din cei dintâi îngeri, Dumnezeu îi porunceşte să împlinească vestirea tainelor”. Dacă este dintre cei dintâi, apoi este din cele şapte duhuri, care stau totdeauna înaintea lui Dumnezeu; iar dacă este din cele şapte duhuri, apoi este din Serafimi. Pentru că cine este mai întâi decât Serafimii între îngeri? Şi cine este mai aproape de scaunul lui Dumnezeu, decât Serafimii? Deci serafim este Sfântul Gavriil, mai ales întru acea rânduială, lucru care şi de aici este arătat: Că, pentru împlinirea poruncii marelui Dumnezeu, era trebuinţă să se trimită un mare înger. Iar întruparea Cuvântului este lucrul lui Dumnezeu preamare, mai mult decât toate lucrurile Lui. Deci, şi la vestire s-a trimis cel mai mare decât toţi îngerii, Sfântul Arhanghel Gavriil.

Căci zice Sfântul Grigorie astfel: „La slujba aceea a bunei vestiri se cădea să vină cel mai cinstit înger, vestind pe Cel mai mare decât toţi. Căci, precum a venit la Eva, amăgind-o, cel mai mare înger al întunericului, aşa era cu cale, ca şi la Preacurata Fecioară să vină, spre buna vestire, cel mai mare voievod al cereştii lumini. Şi la Maria, care cu dragoste de serafim ardea către Dumnezeu, serafim se cădea să se trimită”.

Deci, pe acel voievod mai mare între îngeri, pe un serafim din cei şapte mai aproape de Dumnezeu, cel peste toată lumea arhanghel, pe cel ce bine a vestit mântuirea a toată lumea, să-l cinstim cu bună credinţă, cu multă evlavie, cu închinăciune cucernică, cu cântare şi rugăciune, săvârşindu-i soborul cu bucurie. Apoi să-i mulţumim pentru marea lui facere de bine adusă neamului omenesc, pe care din început o făcea şi o face, rugind pentru noi pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat. Iar noi toţi, cu rugăciunile Sfântului Arhanghel Gavriil, să luăm iertare de păcate. Amin.