„Sufletul meu tânjeşte după Domnul şi îl caut cu lacrimi…” Duminica Izgonirii lui Adam din Rai la Mănăstirea Suruceni

„Şezut-a Adam în preajma Raiului şi de goliciunea sa plângând, se tânguia: Vai mie, celui ce m-am supus înşelăciunii celei viclene şi am fost furat de ea, şi de mărire m-am depărtat. Vai mie, celui dezbrăcat de nevinovăţie şi lăsat în sărăcie. Ci, o Raiule, de acum nu mă voi mai desfăta întru dulceaţa ta…” (Vecernia Duminicii Izgonirii lui Adam din Rai)

Numeroși credincioși au participat alături de obștea monahală, Duminică, 22 februarie 2026, la Sfânta Liturghie oficiată la Mănăstirea Suruceni. În ajunul Postului Mare, Biserica ne așază înainte Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, cunoscută și ca Duminica iertării, amintindu-ne că omul a fost creat pentru Rai, pentru comuniunea vie cu Dumnezeu. Izgonirea lui Adam nu este doar un eveniment al trecutului, ci o realitate care se răsfrânge asupra întregii istorii a omenirii. Prin neascultare, omul s-a îndepărtat de Izvorul Vieții și a intrat într-o stare de înstrăinare, de exil, pierzând bucuria prezenței dumnezeiești.

„Această stare de depărtare, de pierdere, de exil este una comună pentru noi de la Adam încoace. Generație după generație, sau la nivel individual, trăim această stare de înstrăinare, de îndepărtare, de exil, gândindu-ne la starea cea bună pe care oarecând poate am trăit-o în casa părinților și în pământul pe care Dumnezeu ni l-a dat cu binecuvântare. De fapt, această stare de exil a fost inaugurată, ca să spunem așa, de părintele nostru, Adam, și Duminica de astăzi îi este dedicată lui și acestui moment prin care el, păcătuind, a fost izgonit din Rai și a luat drumul exilului,” ne spune PS Benedict Bistrițeanul.

O resimțim ca singurătate, ca lipsă de sens, ca neliniște sau ca gol interior. Chiar și fără să conștientizăm pe deplin, în adâncul ființei noastre există un dor după Dumnezeu, după acea stare de pace, siguranță și armonie, pentru care am fost creați. Este nostalgia Raiului pierdut, dorul de „acasă”.

„Omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoașterea lui Dumnezeu și pentru comuniunea harică cu El. Păcatul omului l-a lipsit pe om de acea viață binecuvântată, iar existența lui pe pământ s-a transformat într-un exil. Hristos, Mântuitorul lumii, deschide ușa raiului celui ce-L urmează, iar Biserica, prin dezvăluirea frumuseții Împărăției lui Dumnezeu în viața noastră, este un pelerinaj către patria noastră cerească”, menționează pr. Alexander Schmemann.

Duminica de astăzi deschide calea Postului, calea restaurarării chipului lui Dumnezeu în noi prin Cel Care pentru despătimirea noastră a pătimit moarte pe Cruce. Vremea care ne stă înainte reprezintă o binecuvântată perioadă în care nu doar schimbăm hrana trupească, ci încercăm să ne preocupăm de buna petrecere și viețuire a sufletului.  Perioada Postului Mare ne oferă prilej de a ne întoarce Acasă, precum fiul risipitor… Iar acolo ne va aștepta Tatăl, Singurul care ne iubește cu adevărat și deplin.

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/