„Să alergăm, dis-de-dimineață, către Hristos!” Duminica Sfintelor Femei Mironosiţe la Mănăstirea Suruceni

În Duminica a treia după Paști, a Sfintelor Femei Mironosițe, numeroși credincioși s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa, alături de obștea monahală, la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită de slujitorii așezământului monahal.

Toate Duminicile de după marele Praznic al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos ne cheamă să pătrundem mai adânc în taina Învierii, să înțelegem semnificațiile profunde pe care le implică această Sărbătoare deosebită. Prin Învierea lui Hristos, suntem chemați să devenim noi înșine lumină, prin tot ceea ce gândim și săvârșim, asemenea Sfintelor Femei Mironosițe, cărora le este închinată această Duminică. Ele au fost primele care L-au văzut pe Domnul Cel Înviat, cele dintâi care, dis-de-dimineață, probabil cu o oarecare frică în suflet, dar și cu mult curaj și dragoste, au mers la mormânt pentru a împlini rânduiala ungerii cu miresme a Trupului Domnului.

„Le prăznuim pentru curajul lor, mai mare decât al ucenicilor, căci L-au urmat pe Hristos pe Golgota și au rămas la picioarele crucii Sale până la sfârșit. Le prăznuim pentru fidelitatea, credincioșia lor, căci cu o nedezmințită dragoste au rămas alături de Domnul și după ce a murit, fiind primele care au venit la mormântul Său. Ele, niște biete femei, lipsite de apărare, nu aveau altă armă asupra lor decât dragostea pentru Hristos. Nu înțelegeau prea mult din cele care se întâmplau. Nu aveau o explicație rațională a evenimentelor. De altfel, nici ucenicii nu o aveau. Însă aveau o cunoaștere tainică a inimii care le spunea ce anume era de făcut: să-L urmeze pe Domnul până la capăt, până la moarte și dincolo de moarte,” ne spune Preasfințitul Macarie Drăgoi.

Apostolii stăteau închiși în spatele ușilor încuiate de frica iudeilor. Femeile dis-de-dimineață au plecat la mormânt. Câtă putere a credinței și cât curaj se descoperă în alergarea lor către mormânt! Așa cum frumos spune cântarea liturgică a Utreniei: „Miresmele îngropării Tale aducând femeile au venit în ascuns, de dimineaţă, la mormânt, temându-se de semeţia iudeilor şi ştiind mai dinainte paza ostaşilor. Dar firea cea slabă a biruit pe cea bărbătească, deoarece gândul cel plin de milă a plăcut lui Dumnezeu. Deci, cu cuviinţă, grăiau: Scoală-Te, Doam­ne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi pentru numele Tău!”

Femeile Mironosițe s-au învrednicit de a fi vestitoare ale Învierii, pentru că I-au rămas credincioase Mântuitorului atât în viață, cât și în moarte. Fidelitatea lor este profund mișcătoare și cu adevărat vrednică de urmat, iar faptul că vestea cea mare a Învierii lui Hristos a fost dusă lumii prin ele nu este deloc întâmplător.

„Nici o femeie nu L-a trădat pe Domnul Iisus. Iuda L-a vândut. Petru s-a lepădat de El în noaptea când a fost prins. Toma s-a îndoit de Inviere. Femeile nu s-au îndoit, n-au fugit, nu L-au părăsit pe drumul Golgotei. Ele I-au uns trupul. Ele L-au plâns şi L-au aşezat în Mormânt. Lor Li s-a arătat întâi şi ele au vestit primele scularea Lui din morţi. Femeile au profunzimi sufleteşti mai mari decât bărbaţii. Au o inimă caldă şi intuiesc totul din iubire. Au puterea de a se dărui, aducând lumină şi bucurie. Sunt fiinţe plăpânde, dar cu suflet mare, plin de delicateţe şi gingăşie,” menționează Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu.

Femeile Mironosițe sunt miresele Mirelui Ceresc și icoana tuturor femeilor credincioase din Biserică, care prin credința, curajul și jertfelnicia lor au devenit Sfinte, mărturisindu-L pe Hristos Cel Răstignit și Înviat. De aceea, Duminica Mironosițelor este pentru Biserica noastră Duminica ucenicelor Mântuitorului și, alături de Praznicul Bunei Vestiri, o adevărată Sărbătoare creștină a femeii, chemată să-L caute, să-L urmeze și să-L afle pe Hristos.

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/