Părintele Iustin – de ce avem atâtea păcate, atâtea greutăţi în viaţă?

Ne întrebăm noi acum de ce avem atâtea elemente, atâtea păcate, atâtea greutăţi în viaţa românească. Păi numai numele mai e de român, că românul nu mai este, săracul, s-a pierdut. Pentru că fetele noastre s-au căsătorit cu negri, s-au căsătorit cu chinezi, s-au căsătorit cu germani, s-au căsătorit cu ruși, în sfârşit, cu toate naţiile care au venit şi şi-au deschis portmoneul. Si ele au zis: Ăsta-i bogat, are bani, să mă dau pe lângă el. Şi în felul ăsta s-a dat naştere la tot felul de copii, pe care noi îi vrem curaţi şi sănătoşi, să iubească ţara, să iubească neamul, să iubească familia.

De unde să iubească, mă, că el n-are nicio ţară, mă! N-are nicio familie! N-are nimic! După cum acum e şi tendinţa să dispară familia! În buletinele noastre nu mai e numele familiei, nu mai e mama, nu mai e tata, nu mai e nicio iniţială. Şi asta mergând o perioadă de vreme, s-a ajuns la un moment dat că nu mai ştii al cui eşti şi tu. Nu mai eşti român, nu mai eşti chinez.

Să nu mai vorbim despre globalizarea asta care vine peste noi fără vreme, să ne contopim cu totul. Am ajuns la gândirea cum că acum nu mai e nevoie de votare, nu mai e nevoie de nişte zone naţionale, e vorba să ne mai putem ajuta spiritual; dacă e basarabean, să fie un creştin bun, dacă e moldovean, să fie un creştin bun, dacă e ungur, să fie un creştin bun, şi în felul ăsta facem o globalizare spirituală. Că cea materială, fizica, nu se mai poate. Că vin peste noi toate hoardele acestea şi nu te lasă în pace şi n-ai unde să stai decât să fii servitorul lor. De aceea românul, cum termină un bacalaureat, acum și bacalaureatul ăsta e vai de el, ăsta e exemplul de pregătire a românului, când altădată românul dădea cele mai frumoase excepţii intelectuale, acum am ajuns de râsul lumii. Că asta dovedeşte şi lipsa de pregătire, chiar din familie.

Îmi amintesc, eu umblam la şcoală şi avem table pe care scriam cu piatră, tăbliţe. Le puneam în traistă și mergeam cu ursul de brânză, şi se făcea pata când ajungeam la şcoală, scoteam colea pe bancă, şi nu mai prindea pietricica, plumbul acela pe tablă, din cauza grăsimii. “Măi Pârvule, tu nu vezi că e plin de grăsime? Şterge-o bine, mă!” Ei, și ştergeam bine-bine, şi mergea bine creionul după aceea. Și pentru toate clasele, pentru patru clase, aveam un singur manual. Acolo era şi istoria, acolo era şi biologia, acolo era şi botanica, tot ce vrei într-un singur manual. Şi manualul ăsta se moştenea din generaţie în generaţie. Eu trebuia să păstrez bine manualul, că urma sora mai mică sa urmeze, şi să ştie şi ea, să se poată duce cu manualul mai departe. Ei bine, aşa se învăţa! Aşa a învăţat Iorga, aşa a învăţat Stăniloae, aşa au învăţat cărturarii noștri, Mircea Eliade şi toţi aceşti mari savanţi ai României. Încât i-am întrecut pe occidentali cam în toate, dar ei nu vor să recunoască treaba asta.

Eu credeam altădată că occidentalii sunt niște zei, măi, nişte supraoameni. Dar am văzut un grup de francezi la mănăstirea Bistriţa. Şi grupul ăsta era de diferite confesiuni: erau şi luterani, erau și romano-catolici, erau şi ortodocşi. Şi întreb eu: de ce confesiune sunt ei? Şi mă întreabă: dar ce-i asta, confesiune? Ce-i asta, religie? Cum vine asta? Sunteţi mai înapoiați ca românii, măi! Şi ca răsăritenii. Voi nu ştiţi de ce confesiune sunteţi? Nu ştiţi ce înseamnă cuvântul religie? Apăi duceţi-vă la voi acasă. Sunteţi proşti ca noaptea. N-aţi învăţat nimic în Occidentul ăla acolo, nici pe Marx nu l-aţi învăţat, nici pe Hitler, n-aţi învăţat nimic. Că doar de la voi vin toţi, și Lenin, și Stalin, şi fericita Rusie, care a transformat într-un comunism creştinismul nostru, şi acum vin peste voi toţi. Că şi Europa, la ora actuală, este o mare Rusie. Nu putem să vorbim altfel, că este acelaşi lucru. Că ne-au schimbat, ne-au modificat până şi armele. Că nu mai avem revolverul acela italian, nu mai avem nici grenada, toate s-au schimbat și nu mai avem nimic. Pentru că aşa e românul nostru, întâi copiază partea cea mai rea, ia și se îngroapă cu toate noutăţile și el rămâne mereu acasă cu ce-i strain.

Acuma tânărul nostru: termină bacalaureatul; nu are alt gând decât să se ducă în străinătate. Să se ducă slugă la străini. El nu se gândeşte că pământul ăsta aşa de bogat, care e asa de frumos, e fertil, încât s-ar putea apuca să facă agricultură. Eu acum mai fac o glumă cu domnişoarele care spun: – Părinte, am terminat doctoratul, am două facultăţi… – Da, bine ai făcut că ai doctorat, dar ce faci cu el? Unde te duci? – Păi mă duc în Occident! Mă duc în Olanda, mă duc în Norvegia, mă duc în Suedia.. – Şi ce, ai cunoştinţe pe acolo? – N-am nimic. Un văr de-al meu mi-a spus să mă duc că mă aşteaptă un loc de muncă. – Bine, măi, dar voi sunteţi de aici, părinţii voştri v-au trimis cu traista la şcoală. Te-au învăţat, ai facultate, ai doctorat, spui. Cum îi laşi pe toţi ai nimănui aici?

Care este rostul tău în viaţă? Să te aşezi numai tu? Dar aproapele tău unde îţi este? Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi! Măi, unde-i porunca ta? Te duci în lume să argăţeşti la străini? Spune un tânăr: – Mă duc să spăl farfurii în Occident. – Păi bine, măi, tu nu vrei să ai farfuria ta aici? Du-te în Occident şi fă treabă. Admiram, de exemplu, un inginer agronom care avea 50 de hectare. Dom’le, o Moldovă întreagă era ţinută numai de recolta lui, din frumusețea recoltei şi din munca lui proprie. Numai cu soţia şi cu doi copii. Se urca dimineaţa în tractor, lucra până pe la 12-2, se dezbrăca şi era domn, mergea şi făcea baie, stătea la un film, asculta radio. Ăsta este românul care vrea să facă ceva.

Ei, tinerii, spun că trăiesc bine occidentalii. Sigur că trăiesc bine, că traiul ăsta bun e de pe urma muncii voastre! Vine câte un român cu o maşină frumoasă, cu o marcă extraordinară, se uită ţăranii noştri la maşină: “Măi, a venit Grigore ăsta din Occident.”” Ai văzut ce maşină are? Dar ei nu s-au uitat la obrajii lui, nu s-au uitat că are ochii duşi în fundul capului, că are umerii obrazului ieşiţi în afară şi e galben, ca să câştige și el maşina aceea frumoasă. Dar şi-a pierdut toată viaţa şi toată energia şi forţa lui pentru tehnica aceea occidentală. Şi iată așa românul nostru, săracul, e mereu slugă şi nu mai poate ieşi din noroi, pentru că nici nu are măcar un învăţător în sat să vadă măcar un model de grădină, de livadă, cum se face, măi, cum se plantează un pom, cum se îngrijeşte, să vadă o stupină bogată, să ia şi el un model, pentru că ţăranul nostru e harnic, e priceput, dar trebuie să-i dai un model, să vadă şi el de unde se poate adăpa. De altfel, cel care vrea să facă ceva, într-adevăr te copiază.

Interviu transcris dupa filmul “Cuvant cu putere multa” ^*

Sursa: www.razbointrucuvant.ro