Virgiliu Gheorghe: Nu știu nimic mai folositor pentru dezvoltarea unei persoane decât familia

Sunt într-o perioadă a vieții în care încă odată realizez cât de mult îmi este de folos familia în stabiliatea emoțională și în felul în care percep și trăiesc viața.

Domnul Virgiliu Gheorghe afirma într-o conferința la un moment dat: „Nu știu nimic mai folositor pentru dezvoltarea unei persoane decât familia”.

Sunt căsătorit de aproape nouă ani și trecerea din viața de familie cu părinții în cea cu soția a fost aproape imediată. Nu am locuit nici măcar o lună singur. Mulțumită lui Dumnezeu am avut părinți care s-au înțeles bine și s-au iubit, simțindu-le mereu căldura cu care m-au înconjurat. La baza felului în care Dumnezeu m-a modelat, stau astăzi 23 de ani de viață cu părinții și 9 ani de viață cu soția și copiii. Caracterul meu a fost definit de familie, de felul în care ea funcționează, de iubirea și căldura ei. De altfel și Domnul Hristos a hotărât că firesc ar fi așa: “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa”, adica va trece dintr-o familie în altă, fără pauze de viață în singurătate la mijloc.

Am plecat mult de acasă în diferite ocazii, niciodată mai mult de două săptămâni, dar de fiecare dată după doar câteva zile simțeam puternic lipsa celor dragi, și nimic nu mă mai putea consola, decât harul lui Dumnezeu. În tinerețea mea am fugit și eu după plăcerile vieții și am gustat din ele, dar astăzi nu recunosc nimic a fi mai benefic sufletului uman decât iubirea familiei. Nimic n-o poate înlocui, nimic n-o poate simula. Lumea cu toate ofertele ei, a înșelat atâtea suflete, arătându-se mai atractivă decât familia… Familia și Dumnezeu, sunt singurele care nu mi-au înșelat așteptările, ba dimpotrivă.

Astăzi toate problemele societății moderne se adună complementar în distorsionarea familiei. Aproape că este o regulă nescrisă: Orice persoană cu probleme de comportament, cu patimi grele, este o persoană căreia i-a lipsit caldura iubirii familiei, sau provine dintr-o familie cu probleme. Oamenii puternici, provin de obicei de familii sănătoase, unde părinții, frații și surorile au conviețuit în pace, și în unire.

Există atât de mulți tineri astăzi necăsătoriți care locuiesc singuri sau în concubinaj (departe de a fi o familie) încât e cu neputință ca acest stil de viață să nu-i împingă în zona exceselor trupești sau a depresiilor sufletești, mai ales dacă sunt depărtați de Dumnezeu. De ce? Pentru că familia reglează excepțional ieșirile înspre egosim ale fiecărui om, și-l obligă moral să împartă, să îngăduie, să accepte pe celelălalt așa cum e, să conviețuiescă sub același acoperiș cu persoane atât de diferite de el însuși, să se unească în definitiv. Familia recapitulează în sine toate relațiile din societate. Cine face față relațiilor din familie, se va descurca și în societate. Cine nu-și găsește locul în familie, va avea probleme de relaționare și în societate.

Familia este cel mai puternic mecanism creat de Dumnezeu pentru unirea miliardelor de oameni diferiți din întreaga lume. De altfel, lucrarea de mântuire a lume a Domnului Hristos a început chiar de la nunta din Cana Galileii, când a făcut prima minune, în sânul unei familii.

Prin atracția fizică, un băiat și o fată, străini unult de altul la început, ajung să se iubească și să se căsătorească. Copiii pe care îi vor naște vor fi trup din trupul lor, iar legătura sângelui va întări puternic relația dintre toți. Așa se face că Dumnezeu reușește să lege cu legături tari un bărbat, o femeie și copilașii lor. „Sângele apă nu se face” este o vorbă din popor care arată cât de puternică este relația dintre părinți și copii, dintre frați, și mai ales dintre soți.

În loc să încerce Dumnezeu să unească 7 miliarde de oameni deodată, El de fapt ce face? Împarte toată populația pe bucățele foarte mici, de 5-6 până 15 indivizi și crează legături tari între ei. Acestea sunt familiile. Odată ce ai obținut nuclee mici dar puternice, unite, atunci poți începe să le unești între ele. Astfel se unesc familiile în comunități locale: sate, comune, orașe, județe și țări. De aici pot începe construirea familiilor pe baze profesionale, sociale, religioase, politice, etc, familii mai puțin puternice decât cele de bază în care se nasc oamenii.

Și parohia este o familie, dar una în Hristos. Și Dumnezeu unește în El toate aceste mici familii, pentru ca ușor ușor să unească toată umanitatea în El, pe cei vii și pe cei morți, pe oameni și pe îngeri.

Haideți să ne mai uităm odată cât de puternic este întărită familia:

1. Mai întâi atracția fizică față de sexul opus, pusă în noi de Dumnezeu, îl face pe un bărbat și pe o femeie să se apropie unul de celălalt, să se caute, să se dorească, să nu mai poată trăi unul fără celălalt. Aceasta este prima și cea mai importantă forță latentă în om, pe care o putem numi și instinct sexual, care ajută omenitatea să se înmulțumească și să mergă înainte. Fără ea, fără plăcerea pusă de Dumnezeu în atracția sexuală, omenirea s-ar fi stins de mult. Deci prima cărămidă a temeliei familiei este însăși firea noastră, construită în așa fel, încât să-și dorească unirea cu celălalt.

2. Setea de iubire din om care se manifestă atât ca dorință de a fi iubit dar și ca dorință de iubi, jertfindu-te pentru celălalt. Dacă Dumnezeu nu l-ar fi construit pe om așa, omul n-ar fi tânjit atât de mult după comuniunea cu ceilalți oameni, nu s-ar fi simțit așa de dependent de viața celorlalți din jur. Singurătatea e cel mai greu chin al omului, iar comuniunea e cea mai mare bucurie. Deci a doua cărămidă a temeliei familiei este că omul a fost construit ca să iubească și să fie iubit, așa cum este Sfânta Treime, Familia Dumnezeiască.

3. Nașterea și creșterea pruncilor este așa o mare minune, încât atât bărbatul cât și femeia când își văd pruncul drag, simt cu toată ființa lor că o parte din ei este în acel copil, fără să poată explica asta. De aici și atracția puternică față de el și dorința de a-l iubi și ocroti. Ba mai mult, copilul fiind cel mai important proiect la care a fost chemați soții, îi unește foarte mult odată ca apariția lui. E ca și cum ar fi colegi zi de zi și ar fi cointeresați la cel mai interesant proiect profesional al vieții lor. În acest fel pruncii îi unesc foarte mult pe soți, și devin de nedezlipit de părinții lor, dependenți de viața lor. Chiar și pe cei depărtați de Dumnezeu, pe cei trupești, legătura de sânge cu copiii lor înseamnă cea mai puternică legătură cu o persoană din întreaga umanitate. Deci o a treia cărămidă a temeliei familiei estesângele care-i unește pe mamă și pe tată de copii, și între ei.

4. Taina Cununiei și binecuvântarea lui Dumnezeu este modalitatea prin care Dumnezeu va veghea permanent la bunul mers al familiei, la trupurile și sufletele lor. A patra cărămidă este practic promisiunea lui Dumnezeu că-i va ocroti pe soți, și le va purta de grijă în toate ale vieții, atât timp cât ei vor rămâne în iubirea și poruncile lui Dumnezeu.

Observați cum familia are în codul ei genetic însăși felul nostru de a fi, trupesc și sufletesc, însăși felul în care Dumnezeu a rânduit viața omului pe pământ.

Familia așa cum o avem noi astăzi de mii de ani, este o proiecție a familiei Sfintei Treimi. Relațiile dintre soți și copii sunt o proiecție a relațiilor excepționale între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Noi avem familii pentru că Dumnezeul nostru este Întrei în Persoane. Noi suntem Persoane pentru că Ei sunt Persoane. Noi stăm în comuniune pe pământ unii cu alții, pentru că Ei stau în comuniune în Sfânta Treime. Noi iubim pentru că Ei iubesc.

Iubirea și căldura familiei nu poate fi simulată de nimic. Poți avea o casă mare cu etaj, mobilată modern, dar să nu simți că ești acasă, pentru că acasă ești acolo unde cei dragi te întâmpină cu dor, acolo unde copiii țipă bucuroși: „Tati, tati, te-ai întors”sau „Mami, mami, ne-a fost dor tare de tine…!” sau acolo unde soțul sau soția te îmbrățișează cu un zâmbet cald când intri pe ușă.

Poți avea o casă frumoasă cu un șemineu pe lemne, dar să nu simți căldura unei familii. Căldura familiei vine din sinceritatea iubirii lor față de tine, din dorul curat pe care ți-l poartă.

Poți locui cu un băiat sau o fată sub același acoperiș și să nu ai o familie, Concubinajul este ecuația cea mai favorabilă egoismului unui individ care încearcă să obțină doar beneficiile familiei fără responsabilitate. Ori Dumnezeu a ascuns bucuriile familiei exact în responsabilitate.

Poți avea bani și servitori încât în fiecare zi masa să-ți fie plină de bucate calde și de oameni care să ia masa cu tine, dar să nu simți iubirea familiei. Vei recunoaște dintr-o mie o familie care stă la masă, față de un grup de indivizi care iau masa și nu sunt uniți de cele 4 cărămizi puternice de mai sus. E ceva ce nu poți explica.

Poți sta la masă cu toți prietenii cei mai buni, cu șeful și cu toți colegii tăi, în cel mai scump restaurant al lumii, sau chiar în casa ta, nu vei simți căldura familiei, dacă cei care te-nconjoară nu te iubesc.

Acolo este familie, unde există iubire, și acolo există iubire unde te simți ca în familie.

Paradoxal, sunt oameni, puțini, care se simt acasă în alte locuri decât lângă părinți, soție, soț, copii, sau frați… De ce? Pentru că unii oameni chiar îi iubesc sincer, iar familia mai puțin.

Familia este locul în care omul învață iubirea de aproapele și de Dumnezeu. Familia este intimitatea dumnezeiască a unei triade personale. Pentru fiecare din noi există un eu, un tu și un al treilea despre care discutăm și ne raportăm. Al patrulea este tot un al treilea despre care eu și cu tine discutăm. Interesant lucru că nu putem vorbi mai mulți deodată și să ne înțelegem, ci doar câte doi. De aici și conceptul interesant de un al treilea la care ne raportăm mereu. Părintele Stăniloae explică mai bine decât mine acest lucru.

Familia este laboratorul dezvelirii de egoism. Familia este focul lămuritor al iubirii. Familia este scutul ce ne protejează de răutatea lumii și chiar de a noastră înșine.

Familia este acasă.

A susține familia este un semn de sănătate sufleteacă. Și invers, a combate familia prin neîncurajarea căsătoriei și a nașterii de prunci, este o formă de demonizare a omului.

În familie ne formăm toți, sau ar trebuie să ne formăm. Europa astăzi este în perioada cea mai gravă de criză a istoriei ei: criza familiei. Oamenii se căsătoresc mai puțin, divorțează mai repede, nasc mai puțin copii, și sunt din ce în ce mai dezbinați, tocmai pentru că slăbește liantul unirii lor: familia.

Familia este ultimul bastion al umanității. Când va cădea familia, va veni sfârșitul lumii, căci familia este proiecția Sfintei Treimi în umanitate.

(Claudiu Balan)

Sursa: Ortodoxia Tinerilor