Răul făcut de limbă

Limba săvârșește în lume nenumărate rele: vrajbe, certuri, războaie, vărsări de sânge; mor atâtea mii de oameni nevinovați, rămân atâtea văduve și orfani înlăcrimați, se pustiesc atâtea țări, cetăți și sate, se face atâta cheltuială în zadar.

Limba răspândește eresurile, schismele, smintelile și astfel face multă vătămare Sfintei Biserici, pagubă oamenilor, iar ocârmuitorilor bisericești, neliniști și greutăți.

Limba umple de clevetiri urechile împăraților, ale prinților și ale altor puternici ai pământului, lucru care aduce pieirea multor nevinovați.

Limba îngreunează jocurile de judecată cu bârfe viclene și nerușinate, ceea ce pricinuiește celor de față, precum și slujbașilor, neliniști și supărări fără folos.

Limba, defăimând pe stăpânitori, stârnește bănuieli asupra lor; ca atare, ei sunt disprețuiți de supuși , care nu-i mai ascultă, devenind obraznici și samovolnici.

Limba aduce pe cei neputicioși și puțini la suflet într-o stare de întristare și deznădăjduire nesuferită.

Limba pricinuiește gâlcevi și certuri între vecini, între soț și soție, între frați, surori, slugi și între alți oameni printre care ar trebui să domnească buna înțelegere.

Limba dezvăluie taina pe care datoria ce ține de jurământ ar fi trebuit să păzească neabătut, fapt ce pricinuiește multe supărări și nenorociri.

Adeseori, limba îl aduce chiar pe clevetitor la o mare părere de rău și întristare, în urma faptului că a scăpat o vorbă ce nu mai poate fi întoarsă. Pe scurt, limba a pricinuit, ori a înmulțit toate necazurile care sunt pe pământ . O, limbă neânfrânată! Mic mădular, dar mare rău, “un rău fără astâmpăr, plin de otravă aducătoare de moarte !” (Iac. 3,8). Fericit și înțelept e cel ce-și înfrânează limba!

Sf. Tihon de Zadonsk, Calendar creștin orthodox 2015 cu citiri și învățături pentru fiecare zi a anului, Editura “Lumina lui Hristos” Sihăstria “Acoperământul Maicii Domnului”, Chișinău, 2014, p.160-161