Dragă mireasă, dacă nu te iubește, să nu-l asculți, dragă mireasă!

Nu este o umilință în sensul în care azi oamenii ironizează supunerea femeii, din contră, ea se supune ca o stăpână. Actul de smerenie al ei este plin de har. Soțul să iubească astfel de atitudini la soția sa, și soția sa să nu se sperie de faptul că trebuie să asculte. Și se zice chiar în rugăciunile de la nuntă: „Ca să dăinuiască în veci căsătoria lor”

Am cununat odată pe cineva și, când am ajuns la rugăciunea unde preotul spune: „Iar femeia să asculte de bărbat!”, toată lumea s-a uitat la mireasă și mireasa a plecat capul. Mie nu mi-a convenit acest moment. Dar am tăcut până mi-a venit vremea la predică și i-am spus: „Am constatat că lumea nu a fost atentă la cuvintele de mai înainte care spuneau că bărbatul este dator să-și iubească soția. Dragă mireasă, dacă nu te iubește, să nu-l asculți, dragă mireasă!” Să nu ne jucăm cu cuvintele! Fata nu e numai o jucărie de pat sau o jucărie de bucătărie. Femeia, cu gingășia ei, e liberă și nu o să asculte la infinit de un nepăsător. Ca femeia bună nu e nimic mai bun, și ca femeia rea nu e nimic mai rău! Deci trebuie cu orice chip să o faci bună. Ajungi la atâta intimitate păstrată cu atâta pudoare în viață de a nu se descoperi. În căsnicie totul e dăruit și tu încerci să ai autoritate de bărbat turbat asupra ei. Deci ea rămâne pe tron și așteaptă să-i descoperi valorile…

Sursa: Arhimandrit Arsenie Papacioc, Despre viața de familie și diverse probleme ale lumii contemporane, Editura Ierom. Benedict Stancu, Constanța 2011, p.82-83