„Câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor”

Cât despre aproapele nostru, Dumnezeu ne-a lăsat următoarea poruncă care nu este greu de îndeplinit: „Câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor” (Mt. 7, 12).

Vezi, dar, că nu a adus nimic nou, ci doar ceea ce a cerut și mai înainte legea naturală? Căci, spune El, așa cum dorești să se poarte cu tine oamenii, să te porți și tu la fel cu ei. Vrei să fii lăudat? Laudă și tu. Vrei să nu te fure? Să nu furi nici tu. Vrei să fii cinstit de ei? Cinstește-i și tu. Vrei să fii iubit? Iubește și tu. Nu vrei să auzi nimic rău vorbindu-se despre tine? Nu vorbi nici tu de rău pe nimeni.

Bagă de seamă, El nu a spus: „Câte nu voiți să vă facă vouă oamenii nici voi să nu le faceți lor”, ci „Câte voiți”. Și așa cum sunt două căi care ne conduc spre virtuți, dintre care una este îndepărtarea patimilor, iar alta practicarea virtuților, Hristos ne-o propune pe cea de-a doua.

Prima a arătat-o când a spus : „Ceea ce urăști tu însuți, aceea nimănui să nu faci” (Tobie 4, 15); iar pe cea de-a doua ne-a arătat-o cu precizie când a spus: „Câte voiți să vă facă vouă oamenii și voi să faceți lor”. Mai există o cale. Care? mă vei întreba tu. Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți (Mt. 22, 39). Ce poate fi mai ușor ca împlinirea acestei porunci? A urî este greu și ține de neliniște, pe când a iubi este ușor și comod. Dacă Dumnezeu ar fi spus: „Voi, oamenii, să iubiți animalele”, o astfel de poruncă ar fi greu de îndeplinit. Dar când ne îndeamnă să ne iubim unii pe alții, ce greutate am putea întâmpina aici?

Această legitimitate o întâlnim și la lei și la lupi, căci înrudirea lor stabilită de natură îi îndeamnă să se țină aproape unii de alții. Și ce îndreptățire am putea avea noi, dacă nu-i vom iubi pe cei de un sânge cu noi, ca atunci când îmblânzim leii să-i obișnuim să trăiască pe lângă casele noastre?

Sursa: Pr. Evghenii Șestun, trad. din l. rusă de Lucia Ciornea, Familia Ortodoxă, Editura Sophia, București 2005, p. 33-34