Judecând pe cel de lângă noi, chiar și cu un oftat, ne facem asemenea cu antihrist

Oare știm noi că, judecând pe cel de lângă noi, chiar și cu un oftat, ne facem asemenea cu antihrist?

Povestit-a un bătrân că: Șezând eu odinioară într-o pustie prea adâncă, a venit un frate de la chinovie pentru cercetare. Deci îl întrebam pe el: Cum se află părinții? Și îmi zice: Bine, cu rugăciunile tale. Apoi l-am întrebat și pentru un frate care avea nume rău, și mi-a zis: Crede, părinte, că încă nu s-a izbăvit de acel nume. Iar eu, cum am auzit, am zis: Uf!

Și îndată ce am zis aceasta, mi-a venit somn și m-am făcut întru uimire, și mă văd pe mine că stau înaintea sfântului loc al Căpățânii (Golgotei), și pe Domnul nostru Iisus Hristos  între doi tâlhari răstignit, și m-am pornit să mă închin. Și dacă am mers aproape, a poruncit sfinților îngeri, care stăruiau lângă El, cu glas mare zicânt: Scoateți-l afară, că antihrist Mi-este Mie, că mai-nainte de a judeca Eu, el a judecat pe fratele său. Deci gonit fiind eu, am venit să ies și s-a apucat de haina mea ce se numește palion (manta) în ușa ce s-a închis degrabă, și lăsând-o acolo, am ieșit, și îndată m-am deșteptat.

Iar socotind eu cele văzute, zic fratelui celui ce venise: Rea este ziua aceasta pentru mine. Iar el a zis: Pentru ce, părinte? Atunci am povestit lui cele ce am văzut. Și am zis: Haina aceea a mea era acoperamântul lui Dumnezeu care era peste mine și m-am lipsit de el. Și după aceea am făcut șapte ani rătăcindu-mă prin pustii, nici pâine gustând, nici sub acoperemânt intrând, nici cu un om vorbind, până ce iarăși am văzut pe Domnul meu asemenea la locul Căpățânii, poruncind ca să mi se dea haina mea.

Din patericul egiptean