Acatistul Sfântului Alexandru din Svir

După obişnuitul început se zic:

Condacul 1:

Plăcutule ales al lui Hristos şi făcătorule de minuni, Cuvioase Părinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasă a lui Dumnezeu lumea ai luminat şi vieţuirea ta cu virtutea şi cu mulţimea facerilor de minuni ai împodobit, cu dragoste în cântări duhovniceşti te lăudăm: iar tu, îndrăzneala către Domnul având, cu rugăciunile tale de toate nenorocirile ne slobozeşte, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Icosul 1:

Fire îngerească ai avut, cuvioase părinte, şi, ca un duh fără de trup, vieţuire neîntinată pe pământ ai săvârşit, pildă minunată de desăvârşire lăsându-ne pentru că, virtuţile tale urmând, acestea să-ţi cântăm:

Bucură-te, rod dăruit de Dumnezeu binecredincioşilor părinţi;

Bucură-te, cel ce nerodirea părinţilor ai stârpit;

Bucură-te, cel ce supărarea lor în bucurie o ai preschimbat;

Bucură-te, cel ce din faşă de Dumnezeu ai fost ales;

Bucură-te, cel ce din pântecele maicii pentru slujirea Lui ai fost orânduit;

Bucură-te, cel ce din tinereţile tale numai pe El cu toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, cel ce toate frumuseţile lumii acesteia în nimic le-ai preschimbat;

Bucură-te, cel ce prin post şi priveghere în rugăciune trupul tău l-ai smerit;

Bucură-te, vas neîntinat al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, sălaş al Duhului Sfânt, cu curăţia împodobit;

Bucură-te, bărbat al năzuinţelor duhovniceşti;

Bucură-te, cap sfinţit de dreapta Celui Preaînalt;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 2-lea:

Văzând Domnul sufletul tău ca un ogor bine lucrat spre rodirea cea duhovnicească, spre căutarea unui singur lucru de folos din tinereţe ti-a îndreptat gândul tău, cuvioase, şi, pentru dragostea lui Hristos, părinţii şi casa ta părintească ai lăsat, de toate poftele deşarte lepădându-te, şi în pustia Valaamului pentru nevoinţe călugăreşti ai venit, lui Dumnezeu, Celui ce te-a izbăvit, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cu cugetul cel de Dumnezeu luminat deşertăciunea şi nestatornicia lumii acesteia ai înţeles, căci în ea bucuria este înlocuită de necaz, iar bunăstarea este înlăturată de nenorociri neaşteptate. De aceea bunătăţile cele veşnice şi nestricăcioase ti le-ai dorit, părinte cuvioase, şi pe acestea, prin lepădarea de bunătăţile lumeşti şi prin sărăcia de bunăvoie, a le dobândi te-ai străduit, îndemnându-ne să-ţi cântăm:

Bucură-te, iubitor al tăcerii pustiei;

Bucură-te, râvnitor al smereniei şi al sărăciei;

Bucură-te, chip desăvârşit al adevăratei lepădări de sine;

Bucură-te, arătare fără seamăn a vieţuirii călugăreşti, cu adevărat îngereşti;

Bucură-te, pravilă a credintei şi a evlaviei;

Bucură-te, oglindă a ascultării şi a răbdării;

Bucură-te, cel ce tăcerea călugarească ai iubit;

Bucură-te, cel ce lacrimi duhovniceşti ai dobândit;

Bucură-te, cel ce prin tânguirea vremelnică fericirea veşnică, o, ai găsit;

Bucură-te, cel ce prin rugăciuni neîncetate cursele vrăjmaşului le-ai nimicit;

Bucură-te, cel ce prin osteneli şi privegheri trupul tău sufletului l-ai supus;

Bucură-te, cel ce prin post şi înfrânare patimile ti le-ai omorat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea Celui Preaînalt umbrit şi întărit fiind, prin tunderea monahicească de toată cugetarea cea trupească te-ai lepădat, cuvioase, si, ca un ostaş mult iscusit, schima călugarească armură a mântuirii dobândind şi cu arma nebiruită a Crucii lui Hristos înarmându-te, împotriva vrăjmaşului celui nevăzut, cu tărie ai luptat, prin smerenie adâncă mândria lui cea înaltă biruind şi cu toata inima către Domnul cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Izvor îmbelşugat de lacrimi având, plăcutule al lui Dumnezeu, şi har mare al înduioşării dobândind, pâinea ta cu lacrimi ţi-ai udat-o şi băutură cu plâns ţi-ai amestecat-o din preaplinul însetarii de Dumnezeu şi al dragostei către Domnul. De aceea şi noi te fericim prin aceste cântări:

Bucură-te, nevoitor al tăriei şi al bărbăţiei;

Bucură-te, om întocmai ca îngerii;

Bucură-te, ostas al Împăratului Ceresc care ai fost biruitor;

Bucură-te, rod bun al mănăstirii Valaam;

Bucură-te, vieţuitor bineplăcut al pustiei;

Bucură-te, rugător neobosit;

Bucură-te, postitor fără pereche;

Bucură-te, iubitor minunat al tăcerii;

Bucură-te, următor al nevoinţei părinţilor celor purtători de Dumnezeu;

Bucură-te, următor al răbdării şi ostenelii lor;

Bucură-te, cel ce la bună vreme mormântul ti l-ai săpat;

Bucură-te, cel ce la ceasul morţii neîncetat ai cugetat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 4-lea:

Furtuna ispitelor şi a atacurilor diavoleşti nu a putut zdruncina locaşul tău sufletesc, căci pe piatra cea tare a credinţei în Hristos a fost întemeiat, cuvioase părinte, şi ocrotit prin trezvie şi neîncetate rugăciuni, prin care împotriva vrăjmaşului mântuirii omeneşti cu toată inima ai luptat şi pe scara virtuţilor către desăvârşire la măsura vârstei lui Hristos fără oprire ai urcat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Laudă de la oameni auzind, de mărirea cea deşartă te-ai temut, părinte de Dumnezeu înţelepţite, si, ca o adevărată pildă de smerenie, a fugi în pustie străină ai hotărât, pe malul Svirului, în locul care de sus în vedenie minunată ţi-a fost arătat, şi acolo numai lui Dumnezeu în slobozenie l-ai slujit, pentru care îţi cântăm laudele acestea:

Bucură-te, următor bun şi smerit al Domnului Hristos;

Bucură-te, împlinitor râvnitor al sfintelor Lui porunci;

Bucură-te, iubitor al fecioriei sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, iubitor nefăţarnic al ostenelii;

Bucură-te, că slava cea omenească, o, ai dispreţuit;

Bucură-te, că ale slavei deşarte şi ale mândriei curse le-ai nimicit;

Bucură-te, că înşelăciunea trufiei celei vătămatoare de suflet în picioare, o, ai călcat;

Bucură-te, cel ce sfântă smerenie a lui Hristos ţi-ai însuşit;

Bucură-te, cel ce toate făgăduinţele călugăriei le-ai împlinit;

Bucură-te, cel ce cu darurile harului lui Dumnezeu te-ai împodobit;

Bucură-te, cel ce prin har putere asupra duhurilor necurate ai primit;

Bucură-te, că înfricoşările şi vedeniile lor în nimic le-ai preschimbat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 5-lea:

Raza cea luminoasă în întunericul nopţii locul cel pustiu l-a luminat şi în el să te sălăşluiesti ai venit, cuvioase, lumina sufletului tau arătând şi cu dragostea către Domnul inima ta înflăcărând, căci bineplacută i-a fost Făcătorului voinţa ta de a-l sluji în cuvioşie şi sfinţenie şi de a-l cânta acolo cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând cetele îngereşti vieţuirea ta cea îngerească, părinte de Dumnezeu fericite, şi adâncul smereniei tale şi stăruinţă în rugăciune şi tăria în înfrânare şi marea râvnă a duhului tău pentru curăţie, s-au minunat şi L-au preamărit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care neputincioasă fire omenească, o, a întărit. Iar noi te fericim şi îţi cântăm:

Bucură-te, sfeşnic al pustiei, cel ce ţinutul Korelsk cu strălucirea virtuţilor tale l-ai luminat;

Bucură-te, podoaba minunată a monahilor;

Bucură-te, crin binemirositor al pustiei;

Bucură-te, pom mult roditor al grădinii cereşti;

Bucură-te, cel ce frumuseţea casei lui Dumnezeu ai iubit;

Bucură-te, cel ce în tine însuţi locaş Dumnezeirii Celei în trei Ipostasuri l-ai pregătit;

Bucură-te, cel ce cu cuvioşia şi dreptatea eşti înveşmântat;

Bucură-te, cel ce cu brâul virtuţilor eşti încins;

Bucură-te, cel ce ungerea Sfântului Duh, o, ai primit;

Bucură-te, vas sfinţit al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, rob bun şi credincios al lui Hristos;

Bucură-te, slugă adevărată a Domnului;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor al nevoinţelor tale în pustia Svirului s-a arătat vânătorul care în pădurea cea nestrăbătută după cerb alergând, prin grija lui Dumnezeu coliba ta, o, a găsit, cuvioase părinte: şi, în trup de înger văzându-te, semnul luminii pline de har pe chipul tău purtând, de frică şi de bucurie s-a umplut şi la cinstitele tale picioare a căzut şi cu inima înduioşată lui Dumnezeu l-a cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

 Ca o făclie luminoasă a lui Dumnezeu în pustia Svirului ai luminat şi pe calea mântuirii multe suflete omeneşti ai îndrumat: căci Hristos îndrumător şi învăţător te-a arătat călugărilor iubitori de pustnicie, care, precum oile la păstor, la tine au venit şi tu pe pajiştea cea de viaţă purtătoare i-ai hrănit. De aceea, pe tine, cel ce ai lucrat şi ai învăţat, prin aceste cuvinte de laudă te cinstim:

Bucură-te, izvor al învăţăturilor insuflate de Dumnezeu;

Bucură-te, locaş bogat al înduioşărilor;

Bucură-te, tăblie însufleţită a legii Domnului;

Bucură-te, propovăduitor neîncetat al Evangheliei lui Hristos;

Bucură-te, cel ce poruncile Domnului le-ai îndeplinit şi pe ucenicii tăi acestea i-ai învăţat;

Bucură-te, cel ce prin obiceiurile tale cele vrednice de Hristos pe cei leneşi la îndreptare i-ai îndemnat;

Bucură-te, cel ce prin harul dăruit tie de Domnul pe cei neputincioşi i-ai întărit;

Bucură-te, cel ce cu dulceaţa vorbelor tale pe cei necăjiţi i-ai mângâiat;

Bucură-te, cel ce la pocăinţă pe păcătosi i-ai îndrumat;

Bucură-te, cel ce pe tineri i-ai înţeleptit;

Bucură-te, cel plin de compătimire;

Bucură-te, cel bogat în milă;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 7-lea:

Deşi Domnul Cel Iubitor de oameni locul nevoinţelor tale l-a preaslăvit, părinte, pe îngerul Său l-a trimis a-ţi binevesti că pe locul acela mănăstire pentru mântuirea călugărilor va fi şi în ea biserica în cinstea Sfintei Treimi. Iar tu, prin arătarea celui fără de trup fiind luminat, cu bucurie şi cutremur cerească bunăvestire ai ascultat şi în smerenia duhului Stăpânului îngerilor şi al oamenilor ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Semn nou al bunăvoirii lui Dumnezeu ţi s-a dăruit, cuvioase, când în pustia cea aleasa în tăcere vieţuiai, căci în noapte lumina mare peste tine a strălucit şi trei bărbaţi în veşminte luminoase înaintea ta au stat, pace dăruindu-ţi şi poruncindu-ţi mănăstire de călugări acolo să construieşti şi în ea biserică în cinstea Sfintei Treimi. Iar noi, minunându-ne de această preaminunată arătare a Treimii în chip îngeresc, ţie îţi cântăm:

Bucură-te, slujitor tainic al Preasfintei şi Celei de o fiinţă Treimi;

Bucură-te, martor al nespusei arătări a lui Dumnezeu;

Bucură-te, împreună vorbitor al puterilor îngereşti, celor purtătoare de lumină;

Bucură-te, văzător al luminoasei arătări dumnezeieşti;

Bucură-te, părtaş al strălucirii treimice, celei în chipul focului;

Bucură-te, închinător al Dumnezeirii Celei în Trei străluciri;

Bucură-te, cel ce în trup muritor, cu aurora veşniciei ai fost luminat;

Bucură-te, cel ce de vizită cerească pe pământ te-ai învrednicit;

Bucură-te, cel ce cu smerenia cele înalte le-ai dobândit;

Bucură-te, cel ce cu sărăcia mila cea bogată a Domnului ţi-ai agonisit;

Bucură-te, cel ce cu lacrimi bucurie veşnică ai semănat;

Bucură-te, cel ce împlinirea făgăduinţelor neschimbat ai săvârşit;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 8-lea:

În chip străin îngerul Domnului în mantie călugarească în vazduh ţi s-a arătat, arătându-ţi locul pe care biserica în cinstea Treimii Celei de Viaţă Făcătoare în pustia Svirului aveai să o clădeşti, cuvioase părinte, si, cu ajutorul lui Dumnezeu ridicând-o şi sfinţind-o, cu ucenicii tăi laude neîncetate în ea Domnului l-ai înălţat, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul în voia Domnului lăsându-te şi de ucenicii tăi fiind înduplecat, harul preoţiei l-ai primit, părinte, deşi mâhnit era duhul tau, de înălţimea preoţiei înspăimântându-se, însă ascultare de fiii tăi duhovniceşti ai făcut, îndemnându-i prin aceasta ca într-un glas să-ţi cânte:

Bucură-te, săvârşitor destoinic al jertfei celei fără de sânge;

Bucură-te, slujitor cucernic al altarului Domnului;

Bucură-te, cel ce cuvioasele tale mâini cu mare îndrăzneală către Domnul le-ai ridicat;

Bucură-te, cel ce rugăciuni fierbinţi din inima curată la tronul Atotţiitorului ai înălţat;

Bucură-te, cel ce pildă de bună credinţă ucenicilor tăi ai fost;

Bucură-te, cap încununat cu virtutea preoţiei;

Bucură-te, conducător iscusit al ostaşilor duhovniceşti;

Bucură-te, părinte înţelept al vieţii călugăreşti de obşte;

Bucură-te, lumânare aprinsă în rugăciunea către Dumnezeu;

Bucură-te, stea călăuzitoare pe drumul cel drept către mântuire;

Bucură-te, măslina care reverşi uleiul milei dumnezeieşti;

Bucură-te, potir care îi saturi pe cei însetaţi de învăţătura mântuirii;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 9-lea:

Toţi călugării mănăstirii tale cu bucurie s-au cutremurat când torentul de apă care spre sfânta mănăstire se îndrepta, cu rugăciunea ta, l-ai potolit si, prin chemarea atotputernicului nume al lui lisus Hristos, pe torentul cel năvalnic ai construit o moară pentru bună trebuinţă a călugărilor; şi, văzând aceasta, fiii tăi duhovniceşti cu toată inima şi împreună cu tine lui Dumnezeu au glăsuit: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei omeneşti nu se pricep a grăi mulţimea bucuriei duhovniceşti de care te-ai umplut, părinte de Dumnezeu purtătorule, când în vremea rugăciunii tale de noapte Preasfântă Născătoare de Dumnezeu ţi s-a arătat împreună cu cetele îngereşti şi prin făgăduinţe neschimbate sufletul tău l-a veselit, căci ocrotitoare veşnică a mănăstirii tale a făgăduit a fi, în toate zilele îndestuland-o şi apărând-o. De aceea şi noi aceste cuvinte de bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cel ce de bunăvoirea Maicii Domnului ai fost umbrit;

Bucură-te, cel ce de vizita Împăratesei cerului şi a pământului ai fost mângâiat;

Bucură-te, cel ce vorbe milostive din gura ei ai auzit;

Bucură-te, cel ce făgăduinţa ei despre ocrotirea puternică a mănăstirii ai primit;

Bucură-te, cel ce de ea eşti cu adevărat iubit;

Bucură-te, alesul Fiului ei şi Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce cu darul facerii de minuni ai fost dăruit;

Bucură-te, căci pe cele viitoare ca şi pe cele prezente dinainte le-ai văzut;

Bucură-te, căci pescarului în chip minunat pescuirea i-ai înmulţit;

Bucură-te, căci părinţilor neroditori naştere de prunci le-ai dăruit;

Bucură-te, căci pe bolnavi sănătoşi i-ai ridicat;

Bucură-te, căci greşelile cele tainice ale oamenilor le-ai mustrat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 10-lea:

Sufletele ucenicilor tăi voind a le mântui, în chip părintesc i-ai povăţuit, cuvioase de Dumnezeu înţelepţite, atât cu cuvântul, cât şi prin rânduiala vieţuirii tale, cu blândeţe mustrându-i şi cu dragoste îndemnându-i în evlavie şi în curăţie a izbândi; si, mai mult, înaintea sfârşitului tău, toate cele de folos spre mântuirea sufletească, le-ai poruncit şi i-ai învăţat în rugăciuni a priveghea şi neîncetat lui Dumnezeu a-l cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid de apărare sunt rugăciunile tale, sfinte făcătorule de minuni, pentru toţi cei care cu credinţă la tine în orice necaz vin, căci pentru curăţia inimii tale putere duhovnicească Dumnezeu ţi-a dăruit, ca pe bolnavi să-i tămăduieşti, pe sărmani să-i ajuţi, viitorul să-l prooroceşti, pentru ca şi cei apropiaţi şi cei de departe măreţia lui Dumnezeu, în tine arătată, să o slăvească şi tie acestea să-ţi cânte: Bucură-te, doctor fără de arginti al suferinţelor omeneşti;

Bucură-te, tămăduitor fără pereche nu numai al bolilor trupeşti, ci şi al celor sufleteşti;

Bucură-te, că orbilor vedere le dăruieşti;

Bucură-te, că pe ologi şi slăbănogi sănătoşi îi faci;

Bucură-te, că pe îndrăciţi de chinul diavolesc îi slobozeşti;

Bucură-te, că nebunilor minte sănătoasă le daruieşti;

Bucură-te, că pe cei acoperiţi de răni îi tămăduieşti;

Bucură-te, că pe cei întristaţi îi mângâi;

Bucură-te, că în ajutorul celor sărmani te grăbeşti;

Bucură-te, că celor robiţi şi celor din temniţe slobozenie le dăruieşti;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 11-lea:

Cântare întru totul înduioşătoare înaintea sfârşitului tău Preasfintei Treimi l-ai adus, cuvioase, şi cu rugăciunea pe buze sfântul tău suflet în mâinile Dumnezeului Celui Viu l-ai predat, căci pe El din tinereţile tale L-ai iubit şi tot Lui până la adânci bătrâneţi în chip neprefăcut l-ai slujit; de aceea cu bună nădejde şi cu bucurie la locaşurile cereşti ai trecut, ca împreună cu cetele îngereşti lui Dumnezeu Celui în Trei Feţe să-l cânţi: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Sfârşitul tău cu pace văzându-l ucenicii tai, plăcutule al lui Dumnezeu, amărăciunea despărţirii de tine cu mângâierea harului au amestecat-o, nădejde având în puternica ta mijlocire la tronul lui Dumnezeu, pentru care îi auzi cu dragoste cântându-ţi:

Bucură-te, cel ce cununa vietii veşnice din mâinile Atotţiitorului o ai primit;

Bucură-te, cel ce în cămara Stăpânului Ceresc te veseleşti;

Bucură-te, cel ce cu ochii tăi slava Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri o priveşti;

Bucură-te, cel ce cu stareţii înveşmântaţi în alb Făcătorului te inchini;

Bucură-te, moştenitor al luminoasei Împărăţii a lui Hristos;

Bucură-te, vieţuitor al Ierusalimului Celui de Sus;

Bucură-te, locuitor al Sionului Ceresc;

Bucură-te, trăitor în corturile Raiului cele năfacute de mână omenească;

Bucură-te, cel ce după ostenelile vieţii vremelnice odihnă veşnică ai dobândit;

Bucură-te, cel ce bucuria pregatită drepţilor din veac în chip drept ţi-ai însuşit;

Bucură-te, cel ce cu razele luminii celei neînserate de sus ai fost luminat;

Bucură-te, cel ce prin măreţia minunilor ai strălucit;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 12-lea:

A harului părtaşa s-a arătat sfânta raclă cu moaştele tale tămăduitoare, sfinte făcătorule de minuni, caci, după mulţi ani în adâncurile pământului, Domnul neputrezite le-a arătat, vindecări din belşug revărsând şi orice boală tămăduind cu puterea lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi, Care în cer şi pe pământ în chip minunat te-a proslăvit şi Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cei ce cântăm cântare de bucurie, laudă şi mulţumire Iubitorului de oameni Dumnezeu, Care în pământul Rusiei te-a proslăvit ca pe un făcător de minuni bun şi milostiv, te rugăm, cuvioase părinte al nostru: fii mijlocitor către El şi rugător veşnic pentru noi, cei ce-ţi cântăm:

Bucură-te, apărător al neamului creştinesc;

Bucură-te, tezaur al diferitelor daruri;

Bucură-te, acoperământ de Dumnezeu dăruit;

Bucură-te, cel ce de la Dumnezeu harul vindecărilor ai primit;

Bucură-te, floarea vieţii fără de moarte, care în Sfântă Biserică răspândeşti bună mireasmă;

Bucură-te, zarea veşniciei, care din mormânt în chip preaslăvit ai strălucit;

Bucură-te, rău nesecat de binefaceri şi milostenii;

Bucură-te, izvor îmbelşugat de bunătate;

Bucură-te, chip mult-minunat al dragostei şi compătimirii;

Bucură-te, tămăduire de Dumnezeu dăruită trupurilor noastre;

Bucură-te, mijlocire bine placuta pentru sufletele noastre;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 13-lea:

O, mare şi preaslăvite făcătorule de minuni, cuvioase părinte Alexandre! Primeşte cu milostivire această puţină rugăciune a noastră şi cu rugăciunile tale ne păzeşte în viaţa aceasta de suferinţele cele sufleteşti şi trupeşti şi de chinurile cele veşnice ne izbăveşte, şi ne învredniceşte ca împreună cu tine în Împărăţia Cerească cu toată inima lui Dumnezeu să-l cântăm: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1 şi Condacul 1.

Rugăciune către Cuviosul Alexandru din Svir:

O, Cuvioase şi de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru Alexandre! Cei ce cu smerenie cerem ajutorul tău binecuvântat, cu sârguinţă te rugăm, înalţă mâinile tale pentru noi, păcătosii, către Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria, ca să pomenească milele sale din trecut, prin care a făgăduit nedesparţită să fie de mănăstirea ta; şi sa ne dea nouă putere şi tărie asupra vrăjmaşilor sufleteşti, care ne abat de la calea mântuirii, biruitorii lor să fim, iar în ziua înfricoşatei Judecăţi să auzim de la tine acel glas de laudă: lată-ne, Dumnezeule, pe mine şi fiii pe care mi i-ai dat! şi cunună de biruinţă de la biruitorul vrăjmaşilor Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să primim, şi moştenirea bunătăţilor veşnice împreună cu tine să o dobândim cei ce pe Preasfânta Treime O preamărim, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi prin milostiva ta mijlocire şi ocrotire, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir pentru toate zilele

Suflete, suflete al meu, pentru ce te plângi la Domnul? Căci lenea ta pentru chinurile veşnice mijlocitoare îţi este. Dacă darul lui Dumnezeu l-ai cunoaşte, cu lacrimi fierbinţi ai plânge, suspinând şi întristandu-te pentru orice păcat, pentru cel mic şi pentru cel mare. Strigă către Stăpâna ta să nu te lovească mânia Celui ce ţine toate cu dreapta Sa atotputernică, însă eu, păcătosul şi leneşul, cel ce am limba vicleană, cum mă voi ruga Stăpânei mele ca să mă izbavească Domnul de înfricoşata Judecată? Căci tot timpul mă cutremur în inima mea cugetând la înfricoşata Judecată ca să fiu izbăvit de chinurile cele veşnice şi de viermele cel neadormit şi de întunericul cel mai din afară şi de flăcările cele nestinse. Miluieşte-mă pe mine, păcătosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decât pe toţi l-ai iubit, şi nu întoarce faţa Ta de la mine, cel sărman, în acea Zi înfricoşată de care se cutremură sufletul meu şi se îngrozesc mădularele trupului meu. Doamne, izbăveşte-mă pe mine de înfricoşatul ceas, ca să nu mă departez de mila Ta. Îi rog pe Sfintii îngeri şi Arhangheli, pe prooroci şi mucenici şi pe toţi sfinţii să se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugăciunile voastre să întoarcă Stăpânul mânia Lui de la mine, păcătosul. Iar tu, Preacurată Doamnă Fecioară, care ai îndrăzneală la Fiul tău pentru robii Tăi, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stăpâne Mântuitorule, din săracul meu suflet, Ţie mă rog, izbăveşte-mă de durerea păcatelor mele şi primeşte-mă întru bucuria vieţii celei nesfârşite, în care se preamăreşte Preasfânt Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir către Preasfânta Stăpâna noastra Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria

Ocrotitoare neobosită, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai păcătos decât toţi oamenii. Ascultă glasul rugăciunii mele şi auzi plânsul şi suspinarea mea. Căci fărădelegile mele au întrecut capul meu şi eu, ca o corabie în adânc mă scufund în marea păcatelor mele. Însă tu, Stăpâna mea atotbună şi milostivă, nu mă dispreţui pe mine, deznădăjduitul, care în păcate pier. Miluieşte-mă pe mine, cel ce de faptele mele rele mă căiesc şi întoarce pe drumul cel drept blestematul şi rătăcitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apără-mă şi ţine-mă sub acoperământul tău acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!