Amintindu-și de anii studenției. Promoția anilor 2000-2004 a Academiei Teologice din Chișinău s-a întâlnit după un deceniu de la absolvire

Promoția anilor 2000-2004 a Academiei Teologice din Chișinău s-a întâlnit după un deceniu de la absolvire. Evenimentul a demarat în capela ”Întâmpinarea Domnului” din Chișinău, săvârșindu-se slujba Te Deum-ului de mulțumire pentru binefacerile Domnului revărsate asupra acestei promoții. A urmat un parastas pentru profesorii și studenții care au trecut din viața pământească.

Serviciul divin a fost oficiat de către un sobor de preoți, avându-l drept protos pe părintele Roman Leu, care s-a adresat cu un mesaj de felicitare către colegii prezenți, precum și cu alese mulțumiri părintelui Octavian Moșin, profesor și diriginte.
Teologii și-au amintit de anii studenției, de cei care i-au format duhovnicește, împărtășind din experiența activităților și ascultărilor pe care le exercită în prezent.

Părintele Octavian Moșin, fiind întrebat ce trăiește în aceste clipe, ne-a mărturisit următoarele: ”Cu binecuvântarea mitropolitului am inițiat întâlniri cu absolvenții teologi la zece ani după absolvire. Semnificativ este faptul că anul acesta a împlinit un deceniu cea de-a zecea promoție a Academiei Teologice.

Trăiesc clipe de aleasă bucurie, pentru că am activat în această instituție odată cu acești studenți, inmatriculați în anul 2000. Tot cu acești tineri am inițiat primele activități în cadrul ASCO și tot ei au fost cei mai activi în diverse activități misionare. O parte din acești teologi au început studiile la Seminarul de pe lângă mănăstirea Chițcani, iar odată cu comasarea acestuia, au fost transferați la Academie.

În acei ani s-a simțit un nou suflu duhovnicesc, venit de la mănăstire. Tinerii erau însetați de cele sfinte și perseverau în însușirea disciplinelor teologice, dar și în trăirea Ortodoxiei.

Marea majoritate a celor care s-au întâlnit astăzi sunt slujitori ai altarului, iar cei care nu sunt clerici au ajuns buni creștini și nu s-au rupt de viața Bisericii.

Le doresc să urmeze școala vieții, care durează până la ultima suflare pământească, de care depinde viața cerească, cea veșnică.”