Articole scrise de Paul Siladi
Să abandonăm justificările pentru a ne dărui cu totul lui Dumnezeu
Logica duhovnicească este paradoxală, în ordinea spirituală, orientarea câștigată în viața de zi cu zi s-ar putea să nu mai funcționeze. Pentru cineva din afară totul ar putea părea pe dos. La avva Ioan cel Pitic găsim o afirmație puternică din această categorie: „Dacă lăsăm sarcina ușoară – să ne defăimăm pe noi înșine –…
10:42, miercuri, 30 martie, 2016 | Continuarea
Smerenia care l-a vândut pe Iosif
E mult mai ușor să definești mândria decât smerenia, pentru un motiv foarte simplu: este mult mai răspândită. Cu toate acestea, în textele părinților ascetici găsim suficiente definiții și descrieri ale smereniei pentru a ne face o idee cel puțin despre ea. Greutatea începe abia după ce am rezolvat această problemă minoră. Cuvintele se cer…
9:27, joi, 24 martie, 2016 | Continuarea
Vino fără să stai pe gânduri
Suntem grăbiți. Trăim într-un ritm alert, iar zilele sunt parcă neîncăpătoare. Ne pierdem răbdarea și, odată cu ea, atenția și grija pentru cel de lângă noi. Părinții pustiei sunt cei care ne dau reperul firescului. Ni se spune că la Sketis trăia un bătrân ascet, „dar nu prea tare la minte”, care s-a dus să…
9:32, miercuri, 9 martie, 2016 | Continuarea
Cu aripi slabe și vlăguite
Una dintre cele mai poetice povestiri din Pateric se găsește la avva Ioan cel Pitic. Bătrânul povestește despre un monah care a avut o descoperire în stare de extaz. După modelul Sfântului Apostol Pavel, putem foarte bine presupune că cel căruia i s-a făcut această descoperire a fost însuși avva, dar din discreție și delicatețe…
4:18, vineri, 26 februarie, 2016 | Continuarea
Marea lecție a vieții spirituale se învață nu atât din biruințe, cât din eșecuri și ratări asumate
Pe părinții pustiei îi vedem mereu într-o luptă încordată contra patimilor, a neputințelor și chiar a ezitărilor, a mișcărilor sufletești dintre cele mai discrete care se pot împotrivi căii alese. Avva Antonie cel Mare rostește la un moment dat un cuvânt destul de enigmatic: „Ridică, Doamne, ispitele și nu se va mai mântui nimeni”. Un…
10:55, miercuri, 17 februarie, 2016 | Continuarea
Îmbrățișarea avvei Ioan cel Pitic
Cuvintele pot să mângâie, să încurajeze, să dea putere, dar pot la fel de bine să rănească și să întristeze. Uneori cuvintele noastre lovesc întocmai „ca o piatră aruncată”, poate fără să știm și fără să vrem. Alteori vrem să rănim și căutăm satisfacția pe care o produce suferința celui care este ținta mâniei ori…
12:06, joi, 4 februarie, 2016 | Continuarea
Să știi să primești
Refuzul poate să fie uneori o reacție lipsită de discernământ. Refuzăm din rușine, din mândrie și, uneori, din egoism. Centrați prea mult asupra noastră înșine, dovedim cât suntem de ignoranți față de cei din jurul nostru. Ca aproape de fiecare dată, o atitudine negativă poate să aibă justificări dintre cele mai solide. Despre avva Ioan…
12:08, miercuri, 27 ianuarie, 2016 | Continuarea
O călătorie pe „Drumul crucilor”
De foarte multe ori am auzit despre ospitalitatea românească. S-a folosit această sintagmă de atâtea ori, încât am ajuns să credem că e un loc comun, propagandă ieftină fără acoperire în realitate. Cine oare ar fi gata să renunțe la tot confortul orașului, la siguranța pe care ți-o dau statutul social, banii, prietenii, regulile încetățenite…
8:12, marți, 19 ianuarie, 2016 | Continuarea
Dar din dar
„Dar din dar se face rai” este una dintre zicalele românești cu o foarte bună acoperire patristică. Avva Teodor de la Ferme a fost un astfel de om care, neavând nimic al său, dăruia din ceea ce primea de la alții și, în felul aceasta, se făcea un mediator al bunătății: „Spuneau despre el că,…
4:23, miercuri, 23 septembrie, 2015 | Continuarea
Însingurat, dar fără dispreț
Creștinismul este o cultură a experienței. În lipsa ei totul se transformă într-un sistem arid, care poate avea cel mult virtutea unei anumite coerențe și o oarecare utilitate socială. Dar viața din inima propovăduirii rămâne, în asemenea condiții, doar un cuvânt lipsit de acoperire. Avva Teodor de la Ferme dă o definiție a monahismului, care…
1:28, miercuri, 12 august, 2015 | Continuarea
Nu există virtute mai mare decât a nu disprețui pe nimeni
Dacă ar fi să traducem în limba română termenul asceză, care provine din limba greacă (ajuns în românește pe filieră franceză), am putea spune foarte simplu: exercițiu. Deja, din acest moment înțelegem că asceza nu poate fi un scop în sine. Nici un exercițiu nu este făcut pentru el însuși, ci doar pentru a putea…
2:10, miercuri, 5 august, 2015 | Continuarea
Programul duhovnicesc al părintelui Thomas Hopko
În urmă cu o săptămână scriam aici despre sfaturile părintelui Thomas Hopko privind nevoinţa personală. Erau primele gânduri dintr-un set de 55 de maxime care aduc o perspectivă lucidă, realistă, aplicabilă asupra ascezei. Învăţăturile sintetice ale părintelui Thomas Hopko nu suferă de păcatul destul de frecvent al sfaturilor duhovniceşti: nu se transformă într-un reţetar. Iată,…
10:57, miercuri, 17 iunie, 2015 | Continuarea
Duhul a suflat în pustie
Duhul a suflat în pustie. Lumea duhovnicească a Părinţilor deşertului. După ce în anul 2012 Daniel Lemeni a publicat volumul Tradiția paternității duhovnicești în spiritualitatea creștină răsăriteană. Un studiu asupra îndrumării spirituale în Antichitatea creștină târzie (Ed. Reîntregirea, Alba-Iulia), doi ani mai târziu revine cu o lucrare ce urmărește familiarizarea cititorului cu extraordinara lume duhovnicească a…
4:58, marți, 19 mai, 2015 | Continuarea
Buna întrebuințare spirituală a obișnuitului
Tehnologia și impactul său asupra vieții, culturii și spiritualității a cunoscut cele mai diferite interpretări. De la critică violentă (cum este cea a lui Jacques Ellul), până la mesianismul tehnologic, plaja a fost acoperită. Există însă o ingenioasă povestire hasidică publicată de Martin Buber, care pune pe tapet dimensiunea spirituală a tehnologiei. Dimensiunea aceasta nu…
6:56, vineri, 6 martie, 2015 | Continuarea
Un scurt ghid duhovnicesc al avvei Antonie
Spaima multora faţă de textele patristice (Pateric, Filocalia etc.) este generată de adresanţii primari ai acestora: monahii. Sunt deci, am putea gândi, nişte cărţi care nouă, celor din lume, nu au nimic să ne mai spună. Este aici o înţelegere greşită a monahismului. Nu există o separaţie ontologică între călugări şi mireni. Nu există o…
8:57, miercuri, 3 decembrie, 2014 | Continuarea

