Ava Daniil și Evloghie Pietrarul

Era odata un pietrar pe nume Evloghie. Acesta muncea toata ziua la cioplit piatra, iar banii cāstigati īi īmpartea īn doua: o parte pentru sine, iar alta pentru saraci. Evloghie era atāt de milostiv, īncāt avea īntotdeauna usile casei sale deschise pentru straini.

S-a īntāmplat odata ca Sfāntul Daniil pustnicul sa zaboveasca prin acele locuri, iar Evloghie, aflānd de el, l-a chemat īn casa sa. Asa a aflat Sfāntul Daniil despre faptele bune pe care le facea Evloghie. Īntorcāndu-se īn pustie, Sfāntul Daniil s-a rugat lui Dumnezeu, zicānd: „Doamne, am vazut cāt de milostiv este pietrarul Evloghie, ca īsi īmparte putinul sau cāstig cu strainii. Te rog sa faci ca Evloghie sa se īmbogateasca, pentru ca asa va ajuta si mai multi oameni!”

Dumnezeu asculta īntotdeauna rugaciunile Sfāntului Daniil. Dar acum, auzindu-i rugamintea, l-a īntrebat: „Pentru ce, parinte Daniile, ceri un lucru ca acesta? Evloghie īmi este placut asa cum se afla si nu este bine pentru el ca sa se īmbogateasca”. „Doamne – a zis iarasi ava Daniil – Te rog sa-mi īmplinesti aceasta dorinta caci cred ca Evloghie va ajuta pe foarte multa lume”. „Te pui tu chezas pentru el?” – a īntrebat Dumnezeu. „Da, Doamne!” – a zis cu hotarāre ava Daniil.

A doua zi, umblānd dupa piatra, Evloghie a gasit ascuns īn pamānt un burduf plin cu galbeni. Īnsa, īn loc sa faca mai multa milostenie, asa cum se astepta Sfāntul Daniil, Evloghie a disparut cu bani cu tot. Mare a fost īntristarea tuturor, caci nu mai avea cine sa-i primeasca pe calatorii straini. Sfāntul Daniil era māhnit si el ca nu l-a ascultat pe Dumnezeu. Īntr-o noapte, Dumnezeu i s-a aratat īn vis Sfāntului Daniil īn chip de copil si i-a zis: „Vezi ce s-a īntāmplat? Unde este acum Eloghie al Meu si cine īi mai ajuta pe straini?” „Doamne Tu le stii pe toate dinainte si trebuia sa Te ascult! – a zis ava Daniil. Ce pot sa fac pentru a-mi ispasi vina?” „Daca te-ai pus chezas pentru el, du-te acum si-l adu, caci el se afla īn Alexandria”.

Īntrebānd din om īn om, ava Daniil a gasit īn cele din urma casa lui Evloghie. Acesta nu mai era acum pietrarul milostiv de altadata. Avea o casa mare pe care o pazeasu slujitori īnarmati. Vazāndu-l pe calugarul batrān care striga īn urma sa, Evloghie a poruncit sa fie batut cu bete.

Asa a rabdat ava Daniil la poarta lui Evloghie multe saptamāni, batut si batjocorit de slugi, dar Evloghie nu-l baga īn seama.

Vazānd Dumnezeu rabdarea Sfāntului Daniil, a facut urmatoarea minune. S-a īntāmplat ca Evloghie sa se certe cu un mare dregator, care l-a si dat īn judecata. Dregatorul acela era neam cu īmparatul asa ca s-a hotarāt ca lui Evloghie sa i se taie capul. Cu chiu, cu vai a reusit Evloghie sa fuga īntr-o noapte din Alexandria si sa se īntoarca īn satul sau. Ajuns acasa, Evloghie a lepadat hainele scumpe pe care le avea, asa ca urmaritorii sai nu l-ar mai fi recunoscut niciodata.

Evloghie s-a īntors iar cu fata la cele mai dinainte, cioplind pietre si īmpartindu-si cāstigul cu strainii. El a īnceput sa fie iarasi placut lui Dumnezeu. Sfāntul Daniil venea si el de multe ori acasa la Evloghie, caci bietul pietrar si-a cerut iertare ca poruncise slugilor sa-l bata īn Alexandria, iar sfāntul l-a iertat. Povestirea aceasta a istorisit-o chiar ava Daniil unui ucenic de-al sau, vrānd sa-l īnvete ca nu este bine sa cerem orice de la Dumnezeu, ci numai cele ce ne sunt de folos.

Părintele Savatie Baștovoi