Avem de toate, dar suntem numai cârteală şi sclifoseală

Un oarecare tânăr ce se instruia la Şcoala de Ofiţeri Rezervişti îi cerea insistent să intervină ca să poată pleca din instituție şi să devină numai un soldat simplu, deoarece la școală întâmpina greutăţi mari. Stareţul, după ce în zadar i-a recomandat răbdare, la sfârşit i-a spus:

– Fiule, du-te la azilul bolnavilor incurabili şi, apropiindu-te de un beteag, să-i spui: „Prietene, vrei să schimbăm locurile? Să mergi tu la Şcoala de Ofiţeri şi eu să rămân în patul tău!” Ai fi văzut atunci, dacă ar fi avut o astfel de posibilitate, că ar fi sărit ca arcul şi ar fi alergat cu bucurie să-ţi ia locul tău sau încă unul şi mai greu. Ah, fiule! Suntem sănătoşi şi suntem numai cârteală şi sclifoseală.

Și tânărul a plecat schimbat şi reînsufleţit.

Din Arhimandrit Epifanie Teodoropulos, Crâmpeie de viață, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 119