Biserica Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavriil din Căinari, r. Căușeni

În Republica Moldova au ramas foarte putine biserici de lemn.. S-a reusit conservarea partiala a circa 30 din ele. în buna stare si mai putine, vreo sapte. Este cel putin straniu ca biserica Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Cainari nu a suscitat interesul major al savantilor. Construita din lemn în anul 1807 linga locul de prestol al alteia, de pe vremea razboaielor ruso-turce din jumatatea a doua a secolului al XVII-lea, ea are toate îsusirile unei bijuterii arhitecturale. Are forma de cruce cu Iaturile rotungite, lucru mai rar întilnit în arhitectonica bisericeasca de pe teritoriul Republicii Moldova.

În ciuda noilor tehnologii de constructie, anexelor moderae (pridvorul acoperit cu horbotica din tabla zincata, poarta si gardul metalice etc) enoriasul, întrtnd în ograda bisericii, simte aerul tare al istoriei. О istorie cu puhoaie de cuceritori nedrepti, porniti în cautarea piinii crescute de altii si stramosi care au stiut a apara aceasta bucatica de piine. Şi, nu uitam, stramosii în primul rind credinta si-au aparat. Din vestigiile trecutului ga-sim aici о piatra funerara cu inscriptii în limba araba si alta cu litere grecesti. Pe о a treia, caci e vorba de un rest de cimitir, se vede clar anul înhumarii -1796. Crucile de pe ambele turle au la radacina, de asupra bulbului semnul semilunii, marturie certa a vechimii lor, preluata, ce-i drept si de mesterii contemporani. Peretii din lemn, acoperiti cu chituri noi, resimt povara anilor tot asa ca si gratiile cu inele si acoperisul ondulat, din tabla. Informatii ample din istoria sfintului locas detin dna Teodora Rotaru, director al muzeului Alexei Mateevici din localitate si Grigore Mesina, director al liceului cu acelasi nume.

Din aceasta relatare aflam ca mosia Hotarniceni pe care a fost întemeiat satul Cainari a apartinut pe rind marilor familii boieresti Bals, Moruzi, Crupenschi si Nedov (ultimul -industrias), recunoscute prin traditiile lor crestine. Pîna atunci, pe locul unde se afla localitatea , se spune, a fost о seculara padurea de stejari ce apartinuse lui Mihail Getev. El a daruit lemn din padure sa pentru a fi construita biserica. Constructia a început pe un fundament de piatra. Pe el au fost puse lespezi de stejar,întarite pe dinafara cu scînduri de pin. Pentru a pastra caldura în interior peretii au fost captusiti cu lina de oi. Aceasta structura a peretilor se pastreaza si pina în prezent, desi biserica a fost de mai multe ori reparata. Pina în 1876 locasul n-a avut clopotnita. Ea a fost conceputa dupa reparatia capitala din acest an. Tot atunci a fost acoperita cu placi de zinc si lemn, refacute altarul si amvonul. Astfel înnoita, biserica a fost sfmtita de catre Înalt Prea SfintituI Gurie. Cu aceasta ocazie Pavel Nedov, mare ctitor al vremii, a donat bisericii doua icoane cu chipurile ierarhului Teodosie Cernovschi si staretei mucenite Alexandra si doua steaguri din tabla lucrate maiestrit care se pastreaza la loc de cinste si în prezent. Acelasi ctitor a turnat în anul 1902 la fabrica de clopote a industriasului Finleandskii de la Moscova clopotul cel mare al bisericii. E о adevarata opera de arta cu chipurile în basorelief ale Mintuitorului si Maicii Domnului. Clopotul cintareste peste 24 puduri si are о inscriptie cu numele ctitorului si destinatarului.

În aceeasi perioada au fost donate icoanele de mare valoare a Maicii Domnului. Mai înainte, în 1867 a fost înnoita catapeteasma. Icoanele au fost pictate de catre pictorul A. Polozov din Chisinau din donatia de 660 ruble de argint a negustorului Stepan Fiodorov, deasemenea din Chisinau. Biserica dispunea de mai multe carti rare printre care aflam Penticostarul (Bucuresti, 1768), Triodul (eparhia Rîmnicu, 1781), Octoihul (Bucuresti 1774), Apostolul (Bucuresti 1804), Mineiul pe luni (Buda, 1805), Trebnicul (Braila, 1811), Tîlcuirea Evangheliei pentru duminici si sarbatori (Rîmnic, 1792) si altele.

La biserica din Cainari au fost arendati enoriasii din cîteva sate învecina-te – Coscalia (449 locuitori) Carbuna (563 locuitori), Gangura (667 locuitori) si Emmental.

Pina în 1873 slujbele s-au oficiat în limba localnicilor. Coral parohial era compus în cea mai mare parte din elevi ai scolii din sat.
Din documentele vremii constatam ca în anul 1819 în biserica din Cainari slujeau 4 preoti si doiponomari. În anul 1835 biserica avea un cler din 13 barbati si 21 femei. lata о scurta trecere în revista a preotilor care au pastorit în Cainari, preluata din publicatia Chifinevskie eparhialinîe vedomosti, 15 martie 1878, ar-ticol semnat de catre parintele Andrei Vlasie.

În 1795 Preasfintitul Veniamin, fost episcop de RÎsca Îl binecuvinteaza pentru Cainari pe preotul Anton Hard, moldovean, fara studii. A murit În 1873.Constantin Bocancea, moldovean, fara studii, este binecuvintat de catre Preasfintitul Gherman, episcop de RÎsca în anul 1799 pentru locul Hotarniceni. În 1801 este transferat În Coscalia, unde decedeaza.Fiodor Zghibarta, moldovean, fara studii, binecuvintat de catre preasfintitul Melentie, episcop de RÎsca În calitate de preot la Cainari, anul 1808.Parintele Ananie Anghel, binecuvmtat În 1811 de catre preasfintitul Melentie, episcop de RÎsca. În 1845 a plecat la odihna în schitul din Suruceni unde a si decedat.Preotul Vasile Harti, moldovean, educat acasa de ratal sau Anton Haiti. A fost mai întii dascal la biserica din Cainari. L-a inlocuit pe tatal sau în 1834. A slujit împreuna cu preotul Ananie Anghel si diecii Pavel Harti si Dumitru Anghel.

În anul 1878 slujbele erau oficiate de catre preotul Andrei Vlasie, fiul parintelui Grigore Vlasie. A absolvit cursurile de la seminarul teologic din Chisinau. Preda concomitent la scoala parohiala din sat, Întemeiata în 1867 si transformata în 1898 în scoala de zemstva.
La incheierea acestor notite venim cu un exemplu care releva atitudinea imperials fata de minoritatile nationale. În anul 1873 scoala parohiala din Cainari si biserica au fost inspectate de catre arhiepiscopul Pavel. În notitele sale el mentiona ca preotul din sat, desi a facut studii la Seminarul Teologic a salbaticit atit de mult în slujbele sale moldovenesti încit vorbeste foarte rau ruseste. Însa încercarile de a omite limba moldovenilor din activitatea bisericeasca nu puteau sa se încununeze de succes, fiindca localnicii nu stiau nici ruseste, nici slavona bisericeasca. Din acest considerent arhiepiscopul Iacob face un demers la Sfintul Sinod al Rusiei de a se tipari calendare si brosuri în limba romana.
Cu titlu de eveniment poate fi mentionata venirea din tinutul Sorocii în Cainari a familiei Mateevici. Vasile Mateevici a fost epitrop, iar fiul lui Mihail, nascut în 1863, dupa absolvirea seminarului teologic din Chisinau, devine preot paroh la Cainari. Evenimentul tine de anul 1884, dupa ce tinarul Mihail Mateevici se casatoreste cu Nadejda Neaga, fiica protopopului de Causeni loan Neaga. Aici se naste primul urmas al familiei Mateevici, feciorul Alexei Mateevici, cel care avea sa devina preot, poet, autor al Imnului Limbii Romane, cercetator de folclor, publicist etc.

La 16 iunie 1899 a fost numit paroh al biserici preotul Gheorghe Sicorschi. Ultimele doua mentiuni depasesc cadrul notitelor, semnate în publicatia eparhiala. Urmeaza о lista a slujitorilor bisericii, care au urmat si perioadele de timp respective.

Dupa 15 ani de slujba parintele Gheorghe Sicorschi a fost înlocuit de catre feciorul sau, protoiereul Anton Sicorschi, care a slujit pîna în 1944. Urmeaza о lipsa de un an dupa care la Cainari este semnalata prezenta preotului Valentin din Ciuflesti. Din 1946 pina în 1950 slujesc cîte 2 ani de zile preotii Vasile Caimacan si Ion Clacianu. Urmeaza, pentru un an, protoiereul Ion Ureche iar din 1951 pina în 1954 pastoresc ieromonahii Arsenie Dontu si Pahom. Cite un an de zile slujesc protoiereul Ştefan Glasie, Vasile Avrentii, Teodor Iurco si Mefodie Feodosev. În anul 1959 vine pentru a sluji timp de 27 de ani parintele Efim Turcinschii, înlocuit În 1986 de catre preotul Valentin Baltag care slujeste si În prezent.
Anul 1906 venise cu о nenorocire biserica din Cainari a fost pradata, disparÎnd mai multe lucruri de pret doua cruci mari de prestol, din argint, doua talere, potirul, discosul, cupa si lingurita.
Reparatiile mai importante au fost efectuate in anii 1968 si recent în ultimii doi ani.

În naosul care te introduce într-o atmosfera calma, cu lumina rara, ce spo-reste pietatea esti întîmpinat de citeva picturi murale si icoane de pe care te privesc chipurile pline de dumnezeire ale proorocului Hie, sfintului Vasile cel Mare, Mucenicului Mina în armura sa, Sfintul Modest, arhiepiscop al lerusalimului. Ultima dintre aceste icoane a fost pictata în anul 1924 de catre pictorul Ioasaf, calugar la manastirea Noul-Neamt Ca о pavaza pentru toti pe tavan e chipul Maicii Domnului cu sfintul ei acoperemint. Slava intru cei de sus lui Dumnezeu sipe Pumint pace între oameni bunavolre, glasuieste inscriptia

Urmeaza si alte picturi cu chipurile Maicii Domnului (una în stil clasic si alta bizantin), prorocilor Elisei si Hie pe carul de foe, Apostolilor Petru si Pavel, Sfintilor Mari Mucenici Gheorghe, Teodor Tiron, Varvara, Gurie, Aviv si Simon, cuvioasei Parascheva (o superba copie a celebrei icoane de la lasi) Sfintului ierarh Spiridon, Apostolului Andrei si altele. Fascineaza privirea icoanele celor 12 apostoli. Anturajul din naos este dominat de scenele pictate Cina cea de taina, învierea mortilor, Judecata Mintuitorului, Coborirea de pe cruce, Adormirea Maicii Domnului. Evident, la loc de cinste în fata Usilor Împaratesti si pe catapeteasma se afla chipurile Arhanghelilor Mihail si Gavriil, Marii Voievozi ai cetelor îngeresti, patronii spirituali ai bisericii. Usile împaratesti poarta pe ele desenul Sfintei Scripturi, cartea capitals a crestinului. Pe stînga si pe dreapta, în fata Usilor diaconesti stau ca niste neclintite semne al credintei steagurile crestine. Sint lucrate fin in arama si au о valoare artistica deosebita.
Marea majoritate a icoanelor sunt pictate pe pinza. Pictorul care le-a lucrat, s-a facut mai apoi, în anul 1987, preot.
Din rastignirile de pe teritoriul orasului Cainari trebuie mentionata în primul rind cea ridicata în anul 1997 din initiativa si cu binecuvintarea parintelui Valentin Baltag de catre binecunoscutul mester din satul Cosauti Ion Lozan. Este un monument, executat cu multa maiestrie, care se aseamana cu о clopotnita, plasata pe о masa de prestol, culminind cu Cracea rastignirii. Din parti compozitia este strajuita de eterne flori din piatra.
Pe frontispiciul monumentului sunt gravate cele 10 porunci ale Domnului, ele constituind mesajul de baza al compozitiei. Inscriptia incrustata pe soclu ne spune urmatoarele: Sfînta cruce este inaltata în amintirea celor cazuti aparind acest pamint. E ceva care te duce cu gîndul din nou la zbuciumata istorie a acestui neam care a fost calcat de puhoaie de pagini si impotriva carora, pentru a-si apara bastina, obiceele si credinta, s-au ridicat dreptmaritorii crestini.
Alte doua inscriptii ne vorbesc despre ctitorii acestui important monument de arta si credinta. Ei sînt Nicolai Caldarasan, Maria Caldarasan si alti oameni de buna credinta care au preferat anonimatul. Rastignirea este ridicata pe locul unde avusese case si unde au trait pîna la moarte doi locuitori ai satului – Gheorghe si Chiruta Negraia. Vesnica pomenire robilor lui Dumnezeu.
Acesti demni traitori ai satului sînt, cu cetitudine urmasi ai epitropului Grigore Negraia care a fost la sfirsitul secolului al XlX-lea decorat cu medalia de argint Pentvu sîrguinta.
Alte rastigniri pot fi vazute la gara Cainari, în central orasului si de-a lungul soselei Chisinaului. Cele mai multe se gasesc în cimitirul orasenesc si în ograda bisericii. Explicatia este simpla- în perioada sovietica autoritatile îi obligau pe oameni sa doboare rastignirile sau în cel mai bun caz sa le duca în locurile numite.
Din decembrie 1986 paroh al bisericii din Cainari este protoiereul mitrofor Valentin Baltag.S-a nascut în anul 1959 în satul Salcuta, raionul Causeni si tot în acest sat a învatat în scoala medie.
Dupa absolvirea scolii medii este recrutat în rindurile armatei sovietice, unde deprinde si meseria de felcer.

În anul 1979 merge la studii la Seminarul Teologic din Odesa. În 1983 este hirotonit diacon, apoi, peste doar citeva saptamini, preot. Acest lucru este ca о recunoastere a aptitudinilor diaconului. Era acum cel mai tinar preot din Republica Moldova. Foarte degraba obtine prima sa parohie în satul Cuhurestii de Sus, raionul Camenca (astazi Floresti), unde pastoreste pîna în anul 1986. Dupa aceasta este transferat în orasul Cainari în calitate de paroh al bisericii Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Venit aici, repara capital cu ajutorul enoriasilor si ctitorilor biserica, propuînîd un sistem ingenios de sustinere a cupolei care statea sa se prabuseasca. Dupa aceasta, în 1987 biserica fost repictata, întrucît din întreg patrimoniul ramasese doar 6 icoane. Linga biserica a fost zidita о capela de dimensiuni impresionante.

În perioada anilor 1991-2000 îndeplineste concomitent si functiile de profesor si secretar al Seminarului Teologic din Chisinau (Chitcani). Aproximativ în aceeasi perioada (1991-1999) este si protopop al raionului Cainari. În aceasta functie initiaza reparatia mai multor biserici din raion, închise atunci sau erodate de timp. A încurajat zeci de tineri sa mearga pe calea pastoritului duhovnicesc. Fiind paroh al bisericii din Cainari, fondeaza un cor de muzica sacra, cunoscut în toata republica si chiar dincolo de hotarele ei. A evoluat în mari centre de spiritualitate crestina din Ukraina, Rusia, etc. Are mai multe distinctii bisericesti printre care dreptul de a sluji cu Usile împaratesti deschise pîna la Heruvic, medalia Crucea Mare Sfintul Gheorghe. Este posesor al medaliei Ştefan eel Mare şi Sfînt, acordata de Uniunea Combatantilor din Republica Moldova.

În anul 2007 a fost distins cu titlul de om de onoare al raionului Саuşeni. Cu ocazia celei de-a 50-a aniversari de la nastere si 25 ani de slujire religioasa i-a fost înmînata de catre IPS Petru, mitropolit al Basarabiei si exarh al Plaiurilor Diploma de vrednicie. În acelasi an primeste Diploma onorifica si titlul de cavaler al spatiului spiritual Alexei Mateevici.
Spiritul de initiative al preotului Valentin Baltag s-a manifestat plenar în procesul fondarii si constructiei bisericii deportatilor din orasul Chisinau cu hramul tuturor sfintilor care este prima din spatiul postsovietic. La aceasta biserica vin enoriasii care vor sa ridice rugaciuni întra pomenirea celor mînati fara vina in frigul Siberian. Slujbele religioase le oficiaza protoiereul loan Baltag, feciorul parintelui Valentin, care a mers pe urmele tatalui. A facut studii la Seminarul Teologic din Chisinau (Chitcani) si Academia Teologica din capitala Republicii Moldova.

În fata bisericii a fost înaltata recent o Troita înalta din lemn.
Parintele Valentin fost întotdeauna plin de idei inovatoare si a insistit ca ele sa fie transpuse în fapt cu acelasi temperament cu care apara dreapta credinta de orice erezii.

În lunga sa istorie biserica din orasul Cainari s-a bucurat de atentia mai multor adevarati crestini, care au devenit ctitori. Unul dintre cei mai importanti este familia Nedov, mari boieri care au avut grija de sfintele locase si de enoriasii din toate satele din imprejurimi – Cainari, Cirnatenii-Noi, Coscalia, Salcuta. Pavel Nedov a daruit bisericii Sfintii Arhangheli Mihail şi Gavriil superbele clopote, patru la numar. Aflam acest lucru din inscriptia facuta pe cel mai mare dintre clopote (24 de puduri) care glasuieste Moscova, fabrica Finleandshii. Turnat în 1902 pentru biserica din satul Cainari din sursele lui Pavel Petrovici Nedov. Inscriptia este facuta în limba slavona. Nu exista nici un dubiu ca familia Nedov a donat si surse pentru reparatia bisericii.
Traditia ctitoritului nu este uitata nici in zilele de azi, desi anii de ateism agresiv si-au lasat amprenta. Printre cei care au venit cu ajutoare mai consistente parintele Valentin îi pomeneste pe cainarenii Valeriu Cojocaru, Stean Bumbu, Hie Turcanu (cel care a sponsorizat constructia capelei de linga biserica) Vasile Donciu, Valeriu Groian, Alexandru Cantîr, Aurelia Ghilan, Anatol Gvozdev si altii.
Viorica Ceapa si Violeta Cebotari au depus eforturi considerabile pentru a pastra traditiile corale. Ele conduc un numeros si bine instruit cor bisericesc din care mai fac parte Aurelia Ghilan, Ana Şalari, Aurel Belibou, Andrei Turcan, Andrei Perju, Ludmila Perju, Elena Perju, Victoria Riscan şi altii La iesirea din oraş, pe partea dreapta a drumului ce leaga localitatea cu satele Chircaiestii Noi si Ciuflesti se afla cimitirul. Are foarte multe rastigniri semn al profundei credinte şi,concomitent, a politicii de stat din perioada sovietica care cerea populatiei ca sa le scoata din localitate pentru a nu strica liniştea ateistilor.
Linga poarta, trecatorul poate lua ара dintr-o fintina împodobita de о frumoasa icoana cu scena convorbirii.
Mîntuitorului cu femeia samarineanca.La intrare atrag atentia doua monumente din piatra ce strajuiesc mormintele preotului Efim Turcinschii, mort în anul 1989 în etate de 72 de ani şi ale preotesei Nadejda Turcinschi, trecuta la cele veşnice cu 4 ani înainte. Doamne, fie voia Та, glasuieşte inscriptia de pe aceste monumente pe care au lasat-o feciorii, fiicele şi nepotii raposatilor. Cainarenii au avut grija mereu sa lase un gînd întru amintirea celor decedati.
Chiar si pe pietrele vechi de mormînt gasim inscriptii ample, unele în limba sla-vona, greu de descifrat in prezent. Cuvinte pline de emotie putem citi pe crucile si monumentele mai noi. Copiii Anei Lavric, plecata la Domnul în 1998 dupa 65 de ani de viata, i-au scris pe placa de marmuru:

Scumpa mama,
Ai ramas о lacrima de dor,
Durere si vii amintiri.

Elizavetei Rusu, decedata în 2002 în vîrsta de 62 de ani, rudele i-au lasat declaratia Fericiti am fast putin, îndurerati pentru vecie, Cumplita durere a parintilor si fratiorului, cauzata de moartea la doar 5 anişori, în 1992, a lui Valentin Zlotea a fost exprimata în catrenul

În inimi si în gînd
Purtam durerea grea
Si chipul tău cel sfînt
Nicicînd nu-l vom uita

Amintirea lui Ion Negraia, plecat la Domnul în 1999 la virsta de 13 ani, persists prin versurile:

Te-ai stins în zori ca un Luceafar
Si te-am pierdut în vesnicie.
Ai ramas un foc arzînd,
Un rîu de lacrimi si iubire.
Tu dormi, lonele în mormint,
Noi nu te vom uita nicicînd.

Precum am afirmat mai sus Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil ramine о bijuterie arhitectonica si un stîlp al dreptei credinte.

Sursa: http://cainari.net/