„Bunăvoinţa Domnului este în cei ce nădăjduiesc în mila Lui…” Duminica femeii cananeence la Mănăstirea Suruceni

Toate se aranjează cu ajutorul rugăciunii. Dar trebuie să ai dragoste, să ai căldură în rugăciune. Să nu îți faci griji, ci să îți pui încrederea în dragostea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Când te afli în rugăciune, toate devin așa cum trebuie. (Sfântul Porfirie Kavsokalivitul)

În Duminica femeii cananeence, numeroși creștini s-au adunat la Mănăstirea Suruceni pentru a participa alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie, oficiată de slujitorii așezământului monahal.

Pericopa evanghelică din această Duminică ne prezintă o întâmplare minunată și neobișnuită a unei femei din părțile Tirului și ale Sidonului, femeie dintr-un neam păgân, care nu-L cinstea pe Dumnezeu Cel adevărat. Femeia i se adresează Domnului Hristos cu o durere: „Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de diavol” (Mt. 15,22). Mântuitorul îi aude rugămintea, însă Evanghelia ne spune că „nu i-a răspuns nici un cuvânt” (Mt. 15,23). Сhiar și atunci când intervin Apostolii și-L roagă: „Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră” (Mt. 15,23), Hristos le spune: „Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel” (Mt. 15,24).

De câte ori nu ni s-a întâmplat și nouă aceasta? Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute, îi spunem durerile noastre, greu­tățile, suferințele sau nedreptățile și, totuși, El nu ne răspunde. Limbajul pe care Dumnezeu îl folosește adesea când ne vorbește este unul al tăcerii. Este un limbaj care trebuie să genereze un răspuns special, dacă dorim să continuăm conversația noastră cu Dumnezeu: smerenia și perseverența în rugăciune.

Evanghelia ne prezintă multe pilde de stăruință în rugăciune, iar femeia cananeancă este unul dintre ele. „Cananeanca nu face decât să ceară și să creadă. Și Hristos îi mai încearcă o dată credința. Bineînțeles că știa măsura credinței ei, precum și cananeanca știa că Domnul cunoștea totul dinainte. Însă ucenicii trebuiau să măsoare intensitatea credinței la care e capabil un păgân. Așa că Iisus i-a spus: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și să o arunci la câini” (Mt. 15,26). Cuvintele acestea ni se par atât de crude și de necruțătoare… Dar cred ca le putem înțelege, dacă ne imaginăm chipul Mântuitorului, Care și-a aplecat privirea atentă, gânditoare și compătimitoare la ochii ridicați ai acelei femei. Ea a ascultat cuvintele acestea, precum a auzit și alte cuvinte grele, dar le-a ascultat, văzând în același timp chipul Iubirii Dumnezeiești îndreptate către ea. Și ea le-a răspuns: „Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor” (Mt. 15,27). Poți să spui asemenea cuvinte numai din profunzimea credinței și din întelegerea faptului că cuvintele acelea dure nu vin dintr-o inima aspră,” menționează Mitropolitul Antonie de Suroj.

Să avem întotdeauna încredere în ajutorul Domnului, în orice împrejurări, cât de grele n-ar fi.  Să avem în­credere în Dumnezeu și atunci când pare că El ne re­fu­­ză, când suntem tentați să credem că nu ne răspunde rugăciunilor. Rugăciunea stăruitoare este deosebit de importantă. Pusă în comparație cu rugăciunea din vremea noastră, atât de grăbită, rugaciunea cananeencei ne arată adevărata valoare a dialogului cu Dumnezeu. Astfel, având încredere desăvârșită în Dumnezeu, nu doar să strigăm, ci să și trăim cele două rugăciuni ale femeii cananeence: „Miluiește-mă, Doamne, fiul lui David!”, și „Doamne, ajută-mă!”

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroşi credincioşi au primit împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

În această Duminică, facem pomenirea Mutării moaştelor Sfântului Sfințit Mucenic Ignatie Teoforul, purtătorul de Dumnezeu, martiriul căruia rămâne, peste veacuri, o pildă cutremurătoare de dăruire până la jertfa vieții, pentru Hristos și Biserică.

Sursa: https://manastireasuruceni.md