„Și cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” Duminica a XXV-a după Cincizecime la Mănăstirea Suruceni

„Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii.” (Pildele lui Solomon 1, 19)

În Duminica a XXV-a după Rusalii numeroși credincioși s-au rugat alături de obștea monahală la Sfânta Liturghie.  Evanghelia acestei Duminici (Luca 12, 16-21) ne vorbește despre un om înstărit, căruia i-a rodit neașteptat de mult țarina. Neavând unde să-și depoziteze recolta, el hotărăște să-și dărâme hambarele vechi și să construiască altele mai mari. Iar după ce va aduna totul, se vede trăind liniștit ani de zile, „mâncând, bând și veselindu-se”.

Este de remarcat că verbele pe care le folosește bogatul – «odihnește-te», «mănâncă», «bea», «veselește-te» – se referă doar la viața biologică. Nu apare verbul «a mulțumi» lui Dumnezeu și nici «a dărui» altcuiva din această recoltă neașteptată și nemeritată. Răspunsul lui Dumnezeu este tranșant: „Nebune, în această noapte ți se va cere sufletul! Cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 12, 20)

Sfântul Nicolae Velimirovici explică foarte frumos această pildă: „Domnul nostru Iisus Hristos, iubitorul de oameni, a adus cu Sine și a deschis înaintea oamenilor vistierii cerești nemaipomenite, neasemănate, și i-a poftit să-și ia de toate, doar una cerându-le: să-și curețe mai întâi inima de lucrurile lumești pieritoare. Unii L-au ascultat, au luat daruri și sunt bogați; alții însă au rămas cu nimicurile lor de furat, stricăcioase. ”

Bogatul își vorbește sufletului, dar nu-l cunoaște. La fel pățim și noi adesea: ne rupem de realitatea sufletească și ne risipim în grijile zilnice, necesare, dar insuficiente dacă nu ne întrebăm pentru ce trăim și încotro mergem.

„Scopul pe care-l dăm vieţii ne pătrunde în toate activităţile. Dacă, de exemplu, căutăm mai întâi să câştigăm bani, tot ceea ce facem decurge din aceasta. Munca, poziţia socială n-ar trebui să aibă nici o importanţă în relaţiile dintre persoane. Cel care-L iubeşte mai mult pe Dumnezeu, cel care se roagă mai mult, cel care se străduieşte mai mult să păzească poruncile lui Dumnezeu, acela va fi mai aproape de Domnul. Aceasta este important. Totul, în viaţa noastră, are un sens spiritual. Să căutăm, deci, mai întâi, felul în care putem munci păstrând inima noastră, duhul nostru, mintea noastră în Dumnezeu. În viaţă nimic nu este banal, mic, nesemnificativ. Progresul nostru duhovnicesc depinde, în primul rând, de atitudinea noastră”, ne spune Sfântul Sofronie Saharov.

Cât de mult se înşală oamenii când caută fericirea doar în bogăţii, în cinstiri, în plăceri trecătoare şi în deşertăciunile lumii. Plinătatea vieţii nu se măsoară în bunurile pe care le strângem, ci în îmbogăţirea în Dumnezeu, iar puţini ajung să înţeleagă acest adevăr simplu și veșnic. Adevărata bogăție este doar aceea care ne va însoţi în veşnicie şi pentru care merită cu adevărat să trăim, căci măsura ei ne va conduce „la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei plinătăţii lui Hristos” (Efeseni 4, 13). Iar aceasta nu este doar dificil de dobândit, ci cu adevărat imposibil, fără harul lui Dumnezeu. De aceea, să-L rugăm pe Domnul să ne lărgească inimile, ca să devină hambare gata să-L primească și să aducă rod bineplăcut Lui.

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/