Când zorii se-arată zâmbind dimineaţa

Împărate, Dumnezeule atotputernice, Care, cu purtarea Ta de grijă cea dumnezeiască și de oameni iubitoare, m-ai învrednicit pe mine, păcătosul și nevrednicul, a mă scula din somn și a dobândi intrare în casa Ta. Primește, Doamne, și glasul rugăciunii mele, ca și al sfintelor și înțelegătoarelor Tale puteri, și binevoiește ca, din inimă curată și cu duh de umilință, să Ți se aducă Ție laudă din necuratele mele buze; ca și eu să mă fac părtaș fecioarelor celor înțelepte, cu luminată făclia sufletului meu, și să Te slăvesc pe Tine, Dumnezeu-Cuvântul cel slăvit în Tatăl și în Duhul Sfânt.

***

Când zorii se-arată zâmbind dimineaţa
Şi încă o zi iar a început,
Când soarele vrea să-şi ridice faţa,
Lumină să dea pe pământ,
Când freamătul zilei începe deodată
Şi liniştea nopţii s-a dus,
Cu gândul spre ceruri in inima toată
Îl chem încă o zi pe Isus.

Nu vreau să trăiesc fără Tine, Isuse
O singură zi pe pământ
O zi fără Tine e o zi pierdută
Şi nu mai revine nicicand:

În zori de zi chiar departe de casă,
De locul odăii ascuns,
În mijlocul lumii ades’ furtunoase.
De zgomotul vremii pătruns.
Atunci îmi înalţ al meu gând înspre Tine
Şi-aşa cum în zori miai promis.
Te chem, o, Isus, să vii lângă mine
Cu Tine sunt de neînvins.