Casa sfinţită şi cei ce locuiesc în ea sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor

Binecuvântarea şi sfinţirea casei noi este ca un botez pentru om, este un fel de încreştinare a casei, a locui, a spaţiului în care urmează a locui cineva.
De aceea, vom vedea, că pe lângă apa sfinţită cu care se stropeşte casa, se foloseşte şi ungerea cu undelem sfinţit precum la copilul nou botezat ungerea cu undelemn şi cu Sfântul Mir.

Este un act de mărturisire a dorinţei, a opţiunii, a alegerii noastre de a trăi cu Dumnezeu, sub stăpânirea şi Împărăţia lui Dumnezeu.

Prin slujba de binecuvântare aşezăm casa cea nouă sub oblăduirea lui Dumnezeu, sub paza şi binecuvântarea Lui. Slujba săvârşită de preot are menirea de a alunga orice lucrare a forţelor răului, ea are mai întâi un caracter de exorcizare a locului şi a casei, aşa cum facem exorcizările sau lepădările înainte de botezarea pruncului nou născut.

Aceasta afirmă, în acelaşi timp hotărârea celor ce vor locui în casa respectivă, de a se lepăda de orice lucrare rea, de orice păcat şi fărădelege şi de a se feri şi lupta pentru a nu cădea sub stăpânirea diavolului şi a duhurilor lui în vreun fel anume.

După aceea, în locul unde a fost alungată orice lucrare şi prezenţa a răului este adusă, prin slujba preotului, binecuvântarea şi sfinţirea lui Dumnezeu, pe care El o trimite tuturor celor care vor să trăiască după voia Lui şi îşi exprimă această hotărâre.

Casa nesfinţită, ca şi omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării celui viclean şi a tuturor relelor, poate fi bântuită de duhuri rele şi de răutăţile oamenilor, de vrăjitorii sau blesteme.

Dimpotrivă, casa sfinţită şi cei ce locuiesc în casa sfinţită si binecuvântată sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor, dacă ei înşişi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui.

sursa: ”Ghidul practic al creștinului ortodox”