„Cât bine ne-a făcut nouă Dumnezeu!” Duminica a XX-a după Cincizecime la Mănăstirea Suruceni

„Omul trebuie să fie mișcat de năzuința spre Frumusețe. Din cauza că natura noastră este săracă în frumusețe, ea tânjește mereu după ceea ce îi lipsește. Este năzuința care-l împinge pe om să-și refacă acea frumusețe paradisiacă și să-și vindece rănile făcute de urâțenia păcatului.” (Sfântul Grigorie de Nyssa)

Duminica a XX-a după Rusalii a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie.

Pasajul evanghelic din această Duminică ne prezintă fragmentul de la Luca (8, 26-39), care descrie vindecarea minunată a unui demonizat. Dumnezeu l-a creat pe om frumos, după chipul și asemănarea Sa, dăruindu-i ceva din frumusețea dumnezeiască. Venind în lume, Mântuitorul Hristos a descoperit o creatură afectată de păcat, de răutate și chiar de urâțenie. Evanghelia ne prezintă această realitate: demonizatul din Ghergheseni locuia în morminte, departe de familie, fiind legat în lanțuri. Gol pe dinăuntru, el respinge nevoia de haine și trăiește izolat, stăpânit de demon (Luca 8, 29). Dumnezeu l-a creat pe om pentru viață, însă demonizatul locuiește printre morminte. Dumnezeu îl dorește pe om aproape de Sine, însă posedatul Îl respinge pe Dumnezeu Însuși: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt?” (Luca 8, 28)

Omul fără Dumnezeu este plin de suferințe și dezamăgiri, aflându-se într-o stare de sălbăticie sufletească, asemenea demonizatului din ținutul Gherghesenilor. Când ajunge, însă, să-L cunoască pe Hristos, toate aceste stări se risipesc, iar omul își află tămăduirea sufletească și trupească.

„Lucru minunat: harul mi-a dat să înţeleg că toţi oamenii care iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Lui sunt plini de lumină şi asemenea Domnului; dar cei ce se împotrivesc lui Dumnezeu sunt plini de întuneric şi asemenea vrăjmaşului. E şi firesc aceasta. Domnul e Lumină (I Ioan 1, 5) şi El luminează pe robii Săi, dar cei ce slujesc vrăjmaşului au primit de la el întunericul,” spunea Sfântul Siluan Athonitul.

Doar cu Hristos împreună putem străbate drumul de la întuneric către lumină, de la moarte la viață, de la pământ la cer. Despre acest lucru ne vorbește și Sfântul Sofronie Saharov: „Tot ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi îşi poate lăsa amprenta asupra noastră. Dar, din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, din clipa în care ne-am hotărât să urmăm poruncile Lui, începe un proces de tămăduire fundamentală. Şi nu numai că suntem vindecaţi de rănile sau patimile noastre, dar chiar şi înfăţişarea noastră exterioară se poate schimba. Acest lucru s-a întâmplat adeseori la Sfântul Munte. Soseau oameni zdrobiţi şi reduşi la o stare jalnică de mulţi ani de vieţuire depravată, însă, după o scurtă perioadă de adâncă pocăinţă, feţele lor deveneau plăcute la vedere, vocile lor se schimbau, se mişcau diferit şi duhul strălucea luminos înăuntrul lor.”

Omul a fost creat frumos de Dumnezeu pentru că El dorește ca omul să fie al Lui, să devină sfânt prin continuă înfrumusețare. Atunci când este al lui Dumnezeu, omul este frumos. Aceasta este chemarea fiecăruia dintre noi, de a spori în frumusețea sfințeniei…

În cadrul Sfintei Liturghii, numeroși creștini au primit împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sursa: https://manastireasuruceni.md/